N-am chef de literatură azi, o rostogolesc bolovăneşte: spre
deosebire de marea majoritate a publicului care suspectează un blat între Ponta
şi Băsescu pe tema numirii procurorilor şefi, dar mai lasă totuşi loc de
infirmare a suspiciunii, eu nu las nici o spărtură pentru datul la întors – că
despre aia e vorba, nicidecum despre infirmare în sensul anihilării unui zvon
fals. (Dacă era un zvon nefondat, orice consilier de imagine care-a gătat măcar
şcoala profesională de sculeri-matriţeri îi zicea lui Ponta că a lăsa un zvon
să se rostogolească zile-n şir e fix acelaşi lucru cu a-l pune-n practică, din
punct de vedere al catastrofei de imagine – chiar dacă acţiunile ulterioare
sunt neconforme cu zvonul, se va considera că n-ai făcut altceva decât să
răspunzi presiunii publice dând înapoi.) Pentru cine nu pricepe dintr-o privire
razantă cu luciu’ apei, confirmarea existenţei blatului este însuşi interimatul
lui Ponta la justiţie – Mona Pivniceru nu şi-a dat demisia pe nepusă masă, în
urma unei indigestii nocturne, ci a procedat milimetric în acord cu planul USL
vânturat public de nişte săptămâni pline. Ca atare, până la ora asta Ponta se
putea consulta cu Crin de 25427567 de ori pentru un ministru nou-născut la
justiţie. Faptul că n-avem de-a face cu noutatea-n carne şi oase, ci cu
interimatu’ lui Ponta, se traduce aşa:
Ponta către Crin: — Am chef de-un blat cu Băsescu pe
numirile alea.
Crin către Ponta: — Eu nu. Dacă-ţi trebe blat, fă tu
pocinogu’ cu mânuţa şi sub semnătura ta, nu împinge un ministru liberal să se
umple de rahat.
Ponta către Crin: — Interimat să fie dară!
Ponta către Băsescu: — Mi-a ieşit, vin, sunt fericit!
Apoi avem aşa: Kovesi n-a apărut de nicăieri pe piaţă.
Numele ei cu siguranţă că a fost propunerea lui Băsescu, omu’ recunoscând-o şi
public, că el e doar mitocan şi securist, nu şi curvă, ca Ponta. Acum cel mult
ar mai fi un singur lucru de aflat: dacă Ponta mai răspunde la presiunea publică
a electoratului care l-a suit în copac şi care-i trage chiftele cu praştia,
plătindu-i leafa. În cazul episodului UDMR, nu Ponta a răspuns la presiunile
noastre, ci liberalii, care oricum erau pe aceeaşi lungime de undă cu noi – din
primele momente de după anunţul lui Ponta au apărut voci din PNL scandalizate
până la dumnezeu şi retur. Ponta, dimpotrivă, a împins UDMR-işti în funcţii pe uşa din dos,
numa’ de-a dracu’. Deci precedentul nu-l avantajează deloc. În cazul Kovesi, singura chestiune care mai dă speranţe e delimitarea lui Crin de mizeria asta
în repetate rânduri – cam asta e singura presiune la care încă mai e o şansă ca
Ponta să răspundă. Chiar dacă, sunt convinsă, nenumirea lui Kovesi nu-l va
împiedica să numească vreun slugoi de-al lu’ Kovesi. Blatul e blat, e real şi
va produce efecte.

