Tuesday, 29 January 2013

Saturday, 26 January 2013

Nu mai trebuie să scriu nimic


De-o vreme nu mai am ce scrie despre mişcările politice. Toţi adversarii politici se descurcă de minune cu autodistrugerea, nu văd ce să le mai facem şi noi, ăştia de pe malu’ ăl’lalt: băsiştii se devorează-ntre ei, Axa Chiliman-Moisescu-Tăriceanu şi susţinătorii îşi toarnă singuri lături în cap fără să-i roage nimeni (afară de Băsescu eventual :D), zău acum, ce-ar mai fi de adăugat? E mai productiv să nu-i întrerupem. =))

Thursday, 17 January 2013

Colegiul Medicilor, nimic?


O nouă isterie spumegândă prinse glas împotriva lui Eugen Nicolăescu: aia privind treaba cu medicii care fac trafic de pacienţi dinspre public spre privat şi viceversa, funcţie de fezabilitatea sensului de înaintare întru profit personal. De unde-au pornit spumele? Păi de la un comunicat al Ministerului Sănătăţii, care la un anume punct 4 din prima secţiune zice aşa:
Efecte negative ale activităţii paralele a personalului medical în instituţii publice şi în cele private:
Un număr important dintre medicii care profesează în serviciile publice au şi cabinete private sau sunt angajaţi ai unor furnizori privaţi de servicii de sănătate. Sesizări numeroase primite din partea pacienţilor reclamă multe aspecte negative ale unor astfel de situaţii, toate desfăşurându-se în defavoarea sistemului public şi contribuind substanţial la utilizarea ineficientă şi, de cele mai multe ori, nejustificată, a fondurilor publice pentru sănătate. Astfel, majoritatea cabinetelor private, în care lucrează aceiaşi medici angajaţi în spitale, au contracte cu casele de asigurări de sănătate, ceea ce le dă dreptul de a emite trimiteri pentru tratamente în spital, care sunt decontate de asigurările publice de sănătate. Se generează astfel o cerere nu întotdeauna justificată de servicii spitaliceşti, mult mai costisitoare pentru sistem.
Dubla calitate de angajat a personalului medical permite şi exploatarea inversă a circuitului pacienţilor: cei care se prezintă în serviciile publice (inclusiv la serviciile de ambulanţă) sunt îndrumaţi, sub diferite motivaţii, să se adreseze unităţilor private în care acelaşi personal medical este angajat. Astfel, pe lângă aspectul criticabil al racolării pacienţilor din serviciile publice în folosul unităţilor private, apar situaţii în care un serviciu deja decontat de casa de asigurări pentru unitatea publică este plătit încă o dată de către pacient, la cabinetul privat, sau chiar este decontat a doua oară către asigurările de sănătate dacă furnizorul respectiv are contract cu casa de asigurări.
În acelaşi timp, astfel de situaţii trebuie analizate şi din perspectiva unui potenţial conflict de interese între calitatea simultană de angajat în sistemul privat şi în cel public a unui cadru medical, în special dacă acesta are şi o funcţie de conducere. Sunt cunoscute în acest sens, de exemplu, situaţii în care echipamentele unor secţii de imagistică medicală (aparate de radiologie, tomografie, RMN) sunt defecte şi rămân nereparate, în timp ce unitatea privată de imagistică la care lucrează în paralel şeful secţiei publice funcţionează din plin, deservind şi pacienţii care sunt redirecţionaţi din secţia publică.”
Şi dacă zice aşa, lumea de-aci a-nţeles că de mâine, la fel cum pe-alocuri pe glob în diferite epoci erau şcoli de fetiţe şi şcoli de băieţei, tot astfel vom avea şi noi o găletuşă cu medici lucrători la stat şi o găletuşă cu medici lucrători la privat. Mă’, nu-i aşa! Omul Nicolăescu, având el uochi să vadă şi educaţie să cetească, a primit şi lecturat un raport al ministerului, în care asta era treaba: pacienţii au de suferit de pe urma bişniţei mai sus lăţite-n detaliu. Omul Nicolăescu n-a scuipat o soluţie, a lansat o problemă în aeru’ poluat, după cum se vede treaba, al dezbaterii publice. Acu’ ce era să facă, să pretindă că problema nu există? Eu zic că nu. Faptul că nişte medici care nu sunt în stare să se revolte ca să nu mai fie ţinuţi cu salarii de mizerie găsesc de cuviinţă să-şi rotunjească veniturile prin metode neortodoxe în dauna pacienţilor nu-nseamnă că ministrul, pentru că nu le poate creşte salariile de mâine, trebuie să se facă acum că-l doare-n ___ de pacienţii căsăpiţi in the process, îmi pare rău. Sigur că, mai ales în contextul migraţiei în masă a personalului medical spre ţările calde, şi nu doar în contextul ăsta, e greu să afirmi că soluţia e să-mpărţim medicii în doo grupe, publici şi privaţi. Nenorocirea e că şi medicii e curve la faza asta. Pen' că soluţia e în braţele dânşilor, dragii de ei. Şi se numeşte Colegiul Medicilor – o jucărie devenită atât de mizerabilă încât criminali în serie şi corupţi premianţi, cu suuuute şi mii de reclamaţii din partea pacienţilor, sunt lăsaţi să funcţioneze. Când medicii şi-or da cu mătura prin ograda proprie aşa cum se apucară ăştia din justiţie, atunci nu vor mai fi atâţia bişniţari cu drept de parafă şi deci munca în paralel şi la stat, şi la privat nu va mai reprezenta o problemă, întrucât va fi desfăşurată preponderent de oameni de bine. (Astărăstoae, te-am auzit cu clonţu’ mare pe tema asta – ce funcţie ziceai că ocupi în CMR?)
Nah, v-apucaţ’? :D

Tuesday, 15 January 2013

N-am titlu – e ceva despre Sănătate


Dacă n-am trăi într-o ţară plină de dăştepţ’, mare lucru ar fi. Dar iacătă-ne, o adunătură de băieţi şi fete cu capul cât un lighean. Şi din pricina asta, ca să te dai liberal e bugăt să dai ochii pe spate de câte ori auzi cuvântul “privat”, iar dacă nu procedezi aşa, eşti cam comunist. Tot din cauza lighenelor, noţiunile de centralizare/descentralizare sunt bune sau proaste funcţie de secreţiile salivare disponibile, nicidecum funcţie de nişte realităţi care ţin de natura sistemică sau punctuală a unor fenomene. Şi-acu’ de-a dreptul:

● A zis Eugen Nicolăescu de curând că vrea să taie finanţarea spitalelor private din bani publici. Gata a fost: “Anti-liberalu’, criminalu’ de privaţi, săriţi, nu ne lasă Nicolăescu să ne tratăm unde vrem pe banii noştri, arde!” Cam ăsta-i rezumatul.
Din topor:
1. Ştiţi câte ceva despre privaţii care activează în sănătatea românească? Ştiţi cum au primit aprobări de funcţionare şi de ce alţii n-au primit? Ştiţi deci câtă dorinţă de a distribui sănătate şi câtă foame de profit e în ograda privaţilor din România? Că dacă nu ştiţi şi v-aţi isterizat, io zic să nu mai citiţi mai departe, că nu-i de creieru’ vostru.
2. Privaţii ăia bine intenţionaţi de ce nu vor ei să facă profit pe bani privaţi, şi nu pe bani publici? Ştiu, aici vine ăl’lalt val de isterie: “asigurările de sănătate sunt bani privaţi!” – băh, nu-s! Nu-s, pentru că nu e chestie opţională asigurarea aia şi nici n-aţi negociat cu asiguratorul vreun pachet de servicii, clar? (Unde mai pui că-s “filtraţi” prin Ministerul Finanţelor!) Apoi mai e aşa: după ce că oricum nu există standarde de cost pentru diversele proceduri medicale nici măcar în sistemul public, decontările procedurilor ălora către privaţii de bine se făceau la costuri muuuuult mult mai mari decât pupau spitalele publice pentru aceleaşi manevre! Dacă eu stau în satu’ desfundat numit Laba Ursului, unde nu este spital privat, iar în proxima comună cu spital e fix unu’ public şi nu-mi permit să merg până la un ditamai spitalul alte sute de kilometri, că n-are cine sta lângă mine să suplinească marea criză de personal, eu n-am dreptul la asistenţă medicală de vârf, doar ăla din Cluj, Bucureşti sau Iaşi, care merge la privat şi-i decontează statul, că, vezi doamne, a lui e asigurare de sănătate cu preferinţe, a mea nu? Apoi mai vine lumea care zice că n-ar trebui să fie obligatorie asigurarea de sănătate la stat. Ştiţi ce? Aia nu se poate decât dacă privatizăm tot sistemul de sănătate. Pentru că dacă mai rămâne un miiiic nucleu de sistem public, nu-mi poate îngrădi nimeni dreptul la el, dacă după 10 ani de cotizat la privat mă trezesc brusc că vreau şi io la public. Şi cum, vin după 10 ani să beneficiez de un sistem întreţinut de ăia fraierii care au cotizat ani de zile în regim de stat? Pardon. O părere personală: mixul public-privat în sănătate NU există în realitate! E doar o mare fantomă pentru drenat bani publici. Ori sistem public, ori privatizăm tot şi cine n-are bani, să moară. Notă pentru retarzi: sistem public nu înseamnă că pe bani privaţi nu se mai pot înfiinţa clinici private. Deci cu banii tăiaţi de la privaţi, pe scurt e aşa: statul are în administraţie nişte spitale-praf şi se plânge că n-are bani să le pună pe picioare. Acuma spuneţi şi voi, cum e aia ca în paralel să vireze bani la spitalele private, decontând suprapreţuri? Păi suprapreţuri, da, pentru că dacă pacientului îi decontează statul tratamentul la privat, fie şi parţial, omul nu se supără că privatul are preţuri cosmice! D-aia zic: dacă pe bune ţineţi la piaţa concurenţială, trebuie să vă opuneţi decontărilor din bani publici, că astea tocmai strică toată concurenţa!

● A mai zis Eugen Nicolăescu tot de curând că vrea recentralizarea gestiunii spitalelor judeţene la nivelul Ministerului Sănătăţii. Şi a ieşit un bou, pe numele lui Nicuşor Constantinescu, să ne explice că el nu dă drumu’ spitalului din Constanţa, că a băgat bani în el, şi sunt banii constănţenilor. Ştim cu toţii că “descentralizarea” făcută de Boc a fost doar plasarea datoriilor spitalelor în poalele autorităţilor locale. Care autorităţi locale erau finanţate după culoarea politică. Aşa încât anumite spitale, fie dânsele şi pline de superspecialişti, n-au primit bani la fel ca altele. Da’ pentru aia pacienţii toooot au migrat din Focşani în Cluj şi chiar din Constanţa în Târgu Mureş, unde au găsit specialişti! Şi spitalele judeţene s-au înglodat şi mai rău. Sau Nicuşor Constantinescu le-a interzis constănţenilor să se trateze în spitalele finanţate cu banii mureşenilor? Io tare m-aş cam îndoi! Vezi, Nicuşor, boule care eşti tu bou, cât de prost îti stau coarnele?

M-am săturat de scris, v-ajunge. :)

Saturday, 5 January 2013