Ponta, numai tu poţi face din rahat glazură!

Coabitare, tu, nenorocit de dulce! :))

Pe toată lumea antibăsistă deranjează, mai nou scoate din minţi, tâmpenia asta curvistoformă cu încolăceala Ponta-Băsescu. Eu am un mecanism de autoprotecţie a creierului – îi mai zice şi raţiune în alte lecturi. Şi mărgica asta de raţiune îmi traduce aşa starea de fapt şi consecinţele-i, pe termen mediu cel puţin, că fază lungă n-am :)) :

Avem una bucată grasă prim-ministru care şi-a tras din proprie iniţiativă straitjacket-u’, motiv pentru care vorbeşte cum vorbeşte şi acţionează cum acţionează, spre refluxul gastroesofagian al votanţilor USL. Mai avem pe de altă parte însă una bucată megalider liber de constrângerea pe care i-ar fi impus-o funcţia de preşedinte dacă referendumul nu eşua ca o vacă-n zbor planat. Şi megaliderul Crin, slobod la gură şi veşnic pe-o minte antibăsistă cu electoratul USL, capitalizează. Şi capitalizează. Şi capitalizează. Pentru că dulcea coabitare îi dă timp să facă asta! Probabil până în 2014. Şi cum capitalizează el aşa tihnit, trage şi partidul după dânsu’. Şi are timp să o facă. Şi are chef să o facă. Şi-i iese de minune. Şi poate să-l pregătească pe “moştenitoru’” şefiei PNL – pe care nu-l numesc, dar îl simt şi mi-l doresc. :) Şi are timp să o facă. Pentru că dulcea coabitare îi dă timp să facă asta. Şi cu cât se-ntinde mai tare coabitarea, cu atât se-ntind şi nervii electoratului USL. Şi uite-aşa, Crin devine din preşedinte probabil preşedinte aşteptat – ceea ce nu-i lucru puţin. Toate astea în condiţiile în care, zic eu, din cât am început să lecturăm scoruri electorale cu băsiştii la 6%, ne cam îndreptăm vertiginos spre bipartidism. Acuma spuneţi şi voi, în condiţiile astea, cu Ponta umflând şi întărind PNL-ul pentru vremurile când vor fi competitori şi nu colegi de uniune, cum aş putea eu să-l mai înjur? Fie primit! :))