Colegiul Medicilor, nimic?

O nouă isterie spumegândă prinse glas împotriva lui Eugen Nicolăescu: aia privind treaba cu medicii care fac trafic de pacienţi dinspre public spre privat şi viceversa, funcţie de fezabilitatea sensului de înaintare întru profit personal. De unde-au pornit spumele? Păi de la un comunicat al Ministerului Sănătăţii, care la un anume punct 4 din prima secţiune zice aşa:

“Efecte negative ale activităţii paralele a personalului medical în instituţii publice şi în cele private:

Un număr important dintre medicii care profesează în serviciile publice au şi cabinete private sau sunt angajaţi ai unor furnizori privaţi de servicii de sănătate. Sesizări numeroase primite din partea pacienţilor reclamă multe aspecte negative ale unor astfel de situaţii, toate desfăşurându-se în defavoarea sistemului public şi contribuind substanţial la utilizarea ineficientă şi, de cele mai multe ori, nejustificată, a fondurilor publice pentru sănătate. Astfel, majoritatea cabinetelor private, în care lucrează aceiaşi medici angajaţi în spitale, au contracte cu casele de asigurări de sănătate, ceea ce le dă dreptul de a emite trimiteri pentru tratamente în spital, care sunt decontate de asigurările publice de sănătate. Se generează astfel o cerere nu întotdeauna justificată de servicii spitaliceşti, mult mai costisitoare pentru sistem.

Dubla calitate de angajat a personalului medical permite şi exploatarea inversă a circuitului pacienţilor: cei care se prezintă în serviciile publice (inclusiv la serviciile de ambulanţă) sunt îndrumaţi, sub diferite motivaţii, să se adreseze unităţilor private în care acelaşi personal medical este angajat. Astfel, pe lângă aspectul criticabil al racolării pacienţilor din serviciile publice în folosul unităţilor private, apar situaţii în care un serviciu deja decontat de casa de asigurări pentru unitatea publică este plătit încă o dată de către pacient, la cabinetul privat, sau chiar este decontat a doua oară către asigurările de sănătate dacă furnizorul respectiv are contract cu casa de asigurări.

În acelaşi timp, astfel de situaţii trebuie analizate şi din perspectiva unui potenţial conflict de interese între calitatea simultană de angajat în sistemul privat şi în cel public a unui cadru medical, în special dacă acesta are şi o funcţie de conducere. Sunt cunoscute în acest sens, de exemplu, situaţii în care echipamentele unor secţii de imagistică medicală (aparate de radiologie, tomografie, RMN) sunt defecte şi rămân nereparate, în timp ce unitatea privată de imagistică la care lucrează în paralel şeful secţiei publice funcţionează din plin, deservind şi pacienţii care sunt redirecţionaţi din secţia publică.”

Şi dacă zice aşa, lumea de-aci a-nţeles că de mâine, la fel cum pe-alocuri pe glob în diferite epoci erau şcoli de fetiţe şi şcoli de băieţei, tot astfel vom avea şi noi o găletuşă cu medici lucrători la stat şi o găletuşă cu medici lucrători la privat. Mă’, nu-i aşa! Omul Nicolăescu, având el uochi să vadă şi educaţie să cetească, a primit şi lecturat un raport al ministerului, în care asta era treaba: pacienţii au de suferit de pe urma bişniţei mai sus lăţite-n detaliu. Omul Nicolăescu n-a scuipat o soluţie, a lansat o problemă în aeru’ poluat, după cum se vede treaba, al dezbaterii publice. Acu’ ce era să facă, să pretindă că problema nu există? Eu zic că nu. Faptul că nişte medici care nu sunt în stare să se revolte ca să nu mai fie ţinuţi cu salarii de mizerie găsesc de cuviinţă să-şi rotunjească veniturile prin metode neortodoxe în dauna pacienţilor nu-nseamnă că ministrul, pentru că nu le poate creşte salariile de mâine, trebuie să se facă acum că-l doare-n ___ de pacienţii căsăpiţi in the process, îmi pare rău. Sigur că, mai ales în contextul migraţiei în masă a personalului medical spre ţările calde, şi nu doar în contextul ăsta, e greu să afirmi că soluţia e să-mpărţim medicii în doo grupe, publici şi privaţi. Nenorocirea e că şi medicii e curve la faza asta. Pen' că soluţia e în braţele dânşilor, dragii de ei. Şi se numeşte Colegiul Medicilor – o jucărie devenită atât de mizerabilă încât criminali în serie şi corupţi premianţi, cu suuuute şi mii de reclamaţii din partea pacienţilor, sunt lăsaţi să funcţioneze. Când medicii şi-or da cu mătura prin ograda proprie aşa cum se apucară ăştia din justiţie, atunci nu vor mai fi atâţia bişniţari cu drept de parafă şi deci munca în paralel şi la stat, şi la privat nu va mai reprezenta o problemă, întrucât va fi desfăşurată preponderent de oameni de bine. (Astărăstoae, te-am auzit cu clonţu’ mare pe tema asta – ce funcţie ziceai că ocupi în CMR?)

Nah, v-apucaţ’? :D