Thursday, September 27, 2012

Inflexiunile, dragele de ele :)

Puţini bagă de seamă când li se-ntâmplă vreo schimbare semnificativă şi cu atât mai puţini se prind cum li se-ntâmplă schimbarea aia. Nici nu mai vorbim despre voinţa de autoimpunere a unor schimbări care poate necesită minim de efort, dar produc nişte treburi de ţi se blochează mintea cu picioru’ pe frână. :)) Deh, frica de manevre ample, suntem un regn profund aplecat asupra tranziţiilor fine chiar şi atunci când ele nu există sau când ne mănâncă din vreme la modu’ bulimic. De fapt, ce vorbesc, niciodată nu există tranziţii fine. Schimbările sunt întotdeauna puncte de inflexiune. Că efectele se pot vedea mai dintr-o bucată sau mai cu treabă bună, total altă discuţie, pentru cine-o avea chef s-o poarte. Important însă e punctul ăla de unde începe schimbarea tendinţei. Aşa că, iubiţi credincioşi, vă doresc să vă-mpiedicaţi de praguri. Ca să le conştientizaţi, nu ca să vă rupeţi gâtu’, ferească-vă duhurile bune! =))
Mie mi-e clar: mâine. :)