Puţini bagă de seamă când li se-ntâmplă vreo schimbare
semnificativă şi cu atât mai puţini se prind cum li se-ntâmplă schimbarea aia.
Nici nu mai vorbim despre voinţa de autoimpunere a unor schimbări care poate
necesită minim de efort, dar produc nişte treburi de ţi se blochează mintea cu
picioru’ pe frână. :)) Deh, frica de manevre ample, suntem un regn profund
aplecat asupra tranziţiilor fine chiar şi atunci când ele nu există sau când ne
mănâncă din vreme la modu’ bulimic. De fapt, ce vorbesc, niciodată nu există
tranziţii fine. Schimbările sunt întotdeauna puncte de inflexiune. Că efectele
se pot vedea mai dintr-o bucată sau mai cu treabă bună, total altă discuţie,
pentru cine-o avea chef s-o poarte. Important însă e punctul ăla de unde începe
schimbarea tendinţei. Aşa că, iubiţi credincioşi, vă doresc să vă-mpiedicaţi de
praguri. Ca să le conştientizaţi, nu ca să vă rupeţi gâtu’, ferească-vă
duhurile bune! =))
Mie mi-e clar: mâine. :)
