Educaţie, tu, livadă cu virgine!

Am aşteptat cu nerăbdare să termin şcoala. Am urât şcoala. Nu pentru că aş fi fost printre târâtoarele care abia treceau clasa. Ci pentru că eram între vertebratele care veşnic refuzau să se-ndoaie şi să se muleze pe regula “pe de rost, după dictare, mult”. Da, ăsta e sistemul de educaţie românesc – un morman de performanţă în acumularea de informaţii cu tonele, un eşec autoimpus în materie de stimulare a originalităţii. Pentru mine şcoala s-a desfăşurat sub predominanţa unor noţiuni din categoria extinsă tensiune/rezistenţă/opoziţie/conflict deschis. Cu asta m-am ocupat în toţi anii de studiu: cu refuzul de a plagia sub pretext de “învăţare de la înaintaşi”. Am refuzat comentariile literare dictate ceasuri în şir de profesori de română care ce credeţi că făcură întru asamblarea respectivelor lemnoşaguri analitice în care “uitau” să menţioneze sursele – celebrele culegeri de comentarii literare? Păi nişte zeamă de plagiat făcură dară, că doar nu inovaţie interpretativă, futu-i! Şi profesorii care ne cereau referate cu număr minim de pagini impus şi care ne dădeau si “surse bibliografice” pentru inspiraţie, după care se bucurau de colajele alea plictisitoare fără să ceară veci filtrarea originală a informaţiei, ăia ce credeţi că încurajau acolo dacă nu plagiatul? Vreţi să ştiţi cum arată viaţa unui elev/student care se pune de-a curmezişul şi insistă să gândească liber după ce şi-a acumulat informaţia de bază? Şi vreţi să ştiţi cum e viaţa lui dacă mai are şi ghinionul să scrie milimetric, într-un sistem de educaţie care cere număr de pagini? Păi vă pot spune eu dacă aveţi înceţoşări (şi dacă le aveţi, înseamnă că aţi trecut prin anii de şcoală plagiind non-stop, nu doar la doctorat sau la licenţă!): arată ca un război total cu profesorii, arată ca o sursă permanentă de ulcer gastric, arată ca o permanentă tentativă de evadare din închisoare, arată ca o permanentă ameninţare cu exmatricularea. Deci iubiţi credincioşi, astea fiind zise, pe mine nu mă uimeşte grămada de doctorate-plagiate, dimpotrivă, mă surprind alea neplagiate, într-o ţară care proslăveşte, recompensează şi chiar impune cu presiune mentalitatea şablonului! Şi dacă tot suntem aşa de meşteri în cantităţi, apoi hai să vorbim cantităţi: cine a plagiat mai mult, unul care a copiat 80 de pagini într-o lucrare de doctorat sau unul care toată viaţa lui de-nvăţăcel a reprodus ce i s-a dictat, fără să-ncerce cu deştu’ riscurile opiniilor proprii? Să recunoaştem dracului că suntem clădiţi educaţional pe plagiat şi pe lobotomie şi să băgăm furca adânc în sistemul de învăţământ de-aci-ncolo – dacă eu nu-s de acord, atunci cine? – dar vă rog io din suflet, scutiţi-mă cu expoziţia asta de himene-cu-aerisire-c-aşa-i-modelu’, ca demonstraţie de virginitate naţională.

P.S., foştilor mei colegi care şi-au trecut toate clasele ingurgitând şi regurgitând idei de împrumut după dictare, şi care acum eventual au opinii agitate despre Ponta: gunoaielor! Greu v-am suportat şi mult v-am urât toţi anii ăia când făceaţi front comun cu profesorii împotriva mea în timp ce eu mă făceam praf pentru dreptul nostru la utilizarea creierelor din dotare! Aţi prins glas, dar şi acum redigeraţi ce-auziţi pe la posturile băsiste, că doar nu era să vă crească singur creierul pe care aţi refuzat şi-atunci, ca şi acum să-l salvaţi de la atrofiere!

Eu sunt în pauză, mă scuzaţ’

Cam înaltă temperatura politică pentru cât pot eu duce these days, aşa că bat un pic în retragere. Soul, baby, soul :D :

Când aduci lumea cu deştu’ pe trăgaci

Băsescu l-a adus, cu slugoii lui, pe Năstase în faza extremă de a-şi trage un glonţ pe unde-a apucat. Acu’ marele bai e că l-a adus şi pe Crin în poziţie de tragere, politic vorbind, numai că ţinta e chelia beţivului suprem.

Când apare înregistrarea superconferinţei-declaraţie de război a lui Crin, o s-o postez. Până una-alta, rezumativ găsiţi treaba istorică pe blog-ul Roxanei Iordache. :D Bine, Crin, eşti mare de tot, brother! :)

Update: Deocamdată audio:

Doamne, cine votează...

Am înţeles de ieri seară de ce după regimul Năstase a urmat un regim mult mai sinistru, al lui Băsescu: pentru că resursele de macabritate, sălbăticie, mârlănie şi defecţiune psihiatrică ale iubitului popor n-au fost nici măcar atinse-n trecere de Adrian Năstase! Poporul poate mai mult: un segment înfiorător din rândul celor care s-au apucat de emis opinii odată cu enunţarea verdictului în tembelismul ăla de dosar a considerat că isteriile vadimiste şi “corectarea” lipsei de justeţe cu lipsă de justiţie sunt mersul natural al lucrurilor. E clar, băieţi, când ceream intrarea în normalitate nu aveam aceleaşi lucruri în minte. Mi-e greaţă, mi-e foarte greaţă inclusiv de faptul că la un moment dat credeam că mai jos decât regimul Năstase nu mai sunt scări. Ba mai sunt, subsolurile (in)umanităţii comportă oricâtă adâncime, oricâte etaje sub pământ. Şi în politică, dar mai ales în rândul electoratului. Reacţiile oamenilor scăpaţi la internet s-au împărţit de ieri în două: un procent de oameni decenţi şi cu discernământ şi un alt procent de internabili în clinici de-un anumit profil. Nu pot stabili eu câţi sunt unii şi câţi sunt ceilalţi, dar în mod sigur tabăra 2 e asurzitoare şi te face să-ţi îngheţe sângele-n vene şi să ţi se-ncleşteze muşchii pe oase la gândul că respectivii votează-n ţara asta!

Am ţinut-o langa ani de zile cum că politicienii trebuie verificaţi dacă-s în toate minţile şi-mi menţin. Dar o şi mai mare urgenţă pare acum testarea psihiatrică a electoratului! Oameni pentru care mă făceam praf în diferite situaţii, ba să li se respecte dreptul la sănătate, ba să li se respecte dracu’ mai ştie ce alte drepturi astăzi urlă să se scoale Năstase şi s-o ia voiniceşte către puşcărie, că ei n-au chef de prefăcătoriile şi înscenările lui. Vedeţi, de-asta ne conduc unii ca Băsescu – PENTRU CĂ SUNT MAI MULT DECÂT REPREZENTATIVI! Am mai zis, Băsescu e unul singur, dar cei care-l menţin actual sunt milioane! Mai devreme am aflat din presă că una dintre judecătoarele care l-au condamnat definitiv pe Năstase la 2 ani cu executare a mai dat cândva un verdict: eliberarea teroristului Omar Hayssam! Dacă vă place..., s-aveţi parte!

P.S.: Văd de-o vreme aceleaşi manifestări extremiste, inclusiv pe subiectul ăsta, din partea unora care vor “să vină să schimbe politica” şi pe care i-am tratat cu mănuşi până acum pentru că nu-mi place să pun perna pe faţă unor iniţiative încă nedefinite. Dar voi începe să mă ocup şi de ei – poate că-i mai bine să vârâm sub pământ asemenea iniţiative din secunda 1. 

Un pic mai apăsat despre ieri

Mai apăsat despre ieşirea lui Crin în conferinţă de presă alături de Mircea Diaconu. Ieri, mai mult ca niciodată, am ştiut de ce simt nevoia să fac zid în faţa lui Crin de câte ori e atacat mârlăneşte: pe lângă că-mi face plăcere şi-mi dă mai mult senzaţia de self-defence, ştiu sigur că şi el ar proceda la fel. Ieri l-am văzut mai nervos, mai revoltat şi mai capabil de confruntare radicală decât oricând. Pentru Mircea Diaconu. De-asta nu mă deranjează aaaabsolut deloc etichetele de activism pro-Crin cu care mă aleg de-atâtea ori. :) Da da, exact lângă Crin am să fiu şi pe mai departe, chiar şi de la distanţă, cu etichetele pe mine şi cu argumentele-n buzunar. :D

Bine, Crin! :)

Un singur răspuns: SUSPENDARE 2012!

Gunoiul deversat cu debit în cazul Mircea Diaconu a lămurit clar cum stăm: nu mai este cale de-ntors, nici spaţiu pentru amânare, golanul trebuie să zboare de la Cotroceni anul ăsta! Nu se poate să plece Mircea Diaconu şi să rămână psihopatul!

Aşa începe. Bine, Crin! :)

Crin, despre suspendarea ăluia, plus replică la mizeria lui Radu Cîmpeanu – extras din superediţia Vorbe Grele de ieri:

Brother Crin -- pffff! :)

Numai fo 5% 3% -- e de bine! :D

Ziceam că revin cu un post despre alegeri abia după ce mă voi fi lămurit cât au furat la numărătoare băsiştii cu acordul unei părţi curveşti din USL. Am aflat: cam 5%. De-aia n-au 10-11% muribunzii. Las’ că nu-i rău, pentru o construcţie atât de complexă ca USL, în care sunt îndesate orgolii tari şi caractere slabe, 5% blat e o concentraţie de impurităţi chiar nesperat de mică – mie-mi convine. În plus, nici nu cred că era cazul să ia USL toată ţara acu’, dă-o dracului, că se fleoşcăiau ai noştri până la toamnă în ultimul hal. :)) Şi aşa trebuie ţinuţi în priză cu mâna – în sensul de manual, măi, nu cu deştele-n priză! =))

Orişicât, după cum îşi taie gâţii unii altora băsiştii, scopul chiar a fost atins, viermii-şi vor lua în curând în primire hoitul sectei fanatice. Întrevăd chiar şi o recoltă spornică în campania naţională “La brutărie”. :))

Aplauze, USL, aşa se face! :)

Prezenţa la vot, oficial pe la vreo 60%, ceea ce pe cifre reale e vreo 70%! La locale! Niciodată-niciodată-niciodată nu s-a mai văzut aşa ceva pe la noi! Bine, România! :D

Update: au apărut rezultatele finale via BEC – nu e 5%, e vreo 3%, am fost prea dură cu prietenii USL-işti, milioane de scuze! :D

Nu încă

Ştiu că lumea aşteaptă să zic şi eu ceva naibii despre alegeri. Nu zic. Nu până nu văd cât a permis USL-ul să se fure la numărătoare în favoarea PD. Atât deocamdată.

Adică hai să vă dau totuşi un aperitiv:

Rareş Mănescu..., pfffffff! :) 

(Cu mulţumiri lui Brother Crin pentru asta! :D)

Manevra 3

Şi au fost mişcările de mare viraj nr.1 şi nr.2, una cu minus, alta cu două tăişuri, iar azi s-a-ndurat să pătrundă-n vizor şi marea tragere de volan spre ditamai plusu’. :)) Sigur, rămâne şi asta non-disclosed, că aşa-i frumos pe-un blog apăsat călcat de străini. :D Una peste alta, important e că nu-i de lăsat schimbările astea suprameteorologice să-ţi plimbe clima temperată pe la extreme fără să te prinzi – puneţi dară mâna şi luaţi aminte cum vă fluctuează graficele. :)

Alta :)

După manevra cotită din 2, azi una nouă, şi mai la unghi – tot neîmpărtăşibilă decât ca titlu de reasigurare că... pffffffff, dă câte-o secundă inflexionistă peste tine, de-ncepi să crezi şi-n tabla-nmulţirii cu rest! =)) (Cred că nu mi se trage de la ziua lui Prince totuşi. :)) )

Marea virgulă :)

Este câte-o zi din asta, de nu mai seamănă nimic cu nimic. Ce naiba să şi detaliez? Dacă e de bine? Nu, nici vorbă. Dar e într-un asemenea hal de răzgândită direcţia, că-i mişto şi numai faptul în sine :)) – înseamnă că tot aşa o poate coti şi înspre bine într-o altă dragă de zi. O singură şmecherie trebe să-ţi iasă, anume să nu intri pe pomelnicele cu morţi. =))

Candidaţii antisistem sau Conflictul de interese la vacă

Cum se apropie localele, ascuţimea şi abundenţa SPAM-ului electoral au dat-o-n performanţă. Şi din maldărul de ieftinoşaguri şi alunecari pe coji de castraveţi se remarcă zona patologică, reprezentată cu mândrie şi cu multe diplome de diminutivul Nicuşor Dan. (Las acum deoparte povestea despre energia consumată aiurea ca sa tragă cu SPAM-ul la ţinta greşită, că nici să mă fi convins de ceva nu văd prin ce mecanisme l-aş fi putut ştampila tocmai din ai’laltă “emisferă” a ţărişuarei.)

Intrând mai tare-n problemă acum: omul e complet ieşit la păşune, asta e clar. Iar pentru mine zburdălniciile astea evaluabile psihiatric sunt la fel de înspăimântătoare şi când vin de la extremişti semialfabetizaţi, şi când rezultă din evadări în abstract pe calea matematicilor speciale. Esenţial e că şi unele, şi altele sunt un pic plecate din sfera de acţiune a gravitaţiei. Întotdeauna am găsit ecologiştii ca fiind o categorie bine de reţinut la contraexemple, da’ Nicuşor ăsta e indiscutabil de-o calitate superioară în materie de proprietăţi refuzabile. A lansat atâtea căpcăunisme pe unitate de suprafaţă în dorinţa de a-l împroşca pe doctoru’-primar cu gunoaie, încât cred că doar o evaluare nefavorabilă îl mai reţine de la a face contrast cu Oprescu prin propunerea de eliminare a maşinilor de tuns gazonul proaspăt inauguratului stadion, spre angajarea de vaci care să dimensioneze firu’ ierbei pe filieră ecologică – probabil punând în balanţă serviciul prestat pe domeniul public şi beneficiul personal al vacilor i-o fi dat cu conflict de interese, altfel nu-mi explic de ce n-am auzit-o şi pe asta. =))

Moment de sobrietate: după multă vreme, m-am lămurit şi eu ce le ţine-n viaţă şi pe val pe bietele partide tradiţionale. Păi uite asta le ţine: fanatismul tuturor celor care vin cu presiune de pe lună sau din eprubeţ’ perfect sterilizate, aia le ţine sus! Dacă ăsta e genul de propuneri care se cer a fi alternative la “sistem”, atunci vă jur că efectul apariţiei lor este fix pe dos. Mie nu-mi vine decât să fug repede-repede înapoi în braţele liberalilor (da da, ăia ai lui Crin, să nu existe confuzii) când văd asemenea malformaţii servite la categoria emo “ALTFEL” – de altfel, e altfel, dar ca-n filmele de groază.

Bine, acum chiar în cazul lui Nicuşor Dan nu-i tocmai altfel, e doar altfel ambalat – dacă nu sunteţi foarte ignoranţi, presupun că v-aţi prins cu toţii de susţinerea băsistă a băiatului ăstuia. Deci Andrei Pleşu, necâştigător! :D Lenuţa, la brutărie! =))

Luaţi de citiţi şi bunătăţile lui Victor Ciutacu – foaaaaarte bine scris post! :) Uite un segment de colecţie şi edificator: “Există riscul ca, pe măsură ce-mi creşte enervarea, să reevaluez situaţia. Şi să mă duc la vot. Să pun ştampila, la vedere, chiar dacă suntem de mai bine de jumătate de an en froid, pe Sorin Oprescu. Pentru a le da un mare flit tuturor golanilor care fac pe fetele mari şi încearcă să ni-l bage pe gât – deloc dezinteresaţi, cum s-ar putea bănui – pe Nicuşor Dan. Care salvează Bucureştiul. Nu ştiu de ce şi nici de cine. Care n-are bani, dar are hectare de publicitate electorală. Care n-are pe nimeni în spate, dar are staff, n-are program, dar are tupeu. Care n-are nimic împotriva PUZ-urilor portocalii, da-l enervează cele ale lui Oprescu. Care n-are subordonare politică, dar e gând la gând cu Elena Udrea.”