Sunday, April 29, 2012

Un băiat fin de week-end :)


Îi zice Richter. Max Richter.

Saturday, April 28, 2012

Nu e greu, e mai rău de-atât: e uşor!


Discursul lui Crin de ieri a ridicat un val de admiraţie cât toate zilele, s-a văzut peste tot printre oamenii cu toţi peştii-n lac. Şi schimbând câte-o vorbă cu diversă lume pe tema asta am tot avut prilejul să aud replici despre cât e de greu să vorbeşti liber zeci de minute-n şir la intensitatea şi cu spontaneitatea lui Crin. Şi pentru că m-am săturat să tot contraargumentez verbal, am zis că mai bine scriu o dată pentru toţi colindătorii: NU E GREU, E ÎNGROZITOR DE UŞOR! Că tocmai despre uşurinţă e vorba, despre lejeritate! Dacă ar fi greu, asta ar însemna că se poate învăţa cu nişte eforturi zdravene. Da’ nu se poate! Că prin exerciţiu discursul public se poate finisa, se pot ajusta reglaje fine, da, e adevărat. Dar să-ţi treacă prin cap nişte conexiuni venite de nicăieri şi-n stare s-ajungă oriunde, asta e o chestiune cu care te naşti ori ba, îţi vine sau nu! Exact ca la canto, ori ai voce, ori n-ai. Poţi să-nveţi tehnici vocale, dar nu poţi să dezvolţi prin antrenament o voce absentă. Asta-i şi cu oratoria, cu dexteritatea vorbelor, cu fluxul gândului. :) Crin sună cum sună tocmai pentru că-i vine uşor să vorbească ore-n şir adaptându-se instantaneu la orice temă aruncată pe masă, poate ţine discurs, poate întreţine dezbatere, pur şi simplu îi iese. Dacă ar depune eforturi, ar suna ca Ponta. Ieri Ponta chiar a ieşit cu un discurs foarte bun, dar foarte binele lui e pe la gleznele lui Crin, tocmai pentru că se simte efortul, concentrarea, regia prealabilă, e total altă poveste. Da, se poate face politică şi aşa. Dar nu, nu se poate genera entuziasm în felul ăsta. Şi capacitatea de a genera entuziasm e marea treabă care dă măsura diferenţei de potenţial dintre un politician de calitate şi un lider politic de calitate. Dacă nu poţi alimenta mulţimile cu energie, nu eşti decât un purtător de cuvânt – eventual chiar purtătorul propriului cuvânt. Ceea ce face Crin e o chestiune care dincolo de afluenţa verbală de mare stofă trebuie să se nimerească pe o anumită structură interioară. Că aşa, şi Andrei Pleşu e meşter în vorbe. Diferenţa cosmică însă ar fi că Pleşu e un pix cu stil, Crin e un om cu stil. :)

De-asta e sănătos ca boii care se simt extradăştepţ’ când ies cu texte cumpărate ieftin de la pavilionul “Bine, bine, vorbe, dar fapte...?!” să ştie ca vorbele livrate cu entuziasm şi generatoare de entuziasm sunt întotdeauna rezultatul unei structuri umane de-aşa natură. Şi acolo e rost de investit cu încredere, fără riscul unor ulterioare deviaţii la nivel de acţiune. Dacă nu-nvăţaţi să lecturaţi oamenii, miraţi-vă bovin în continuare de ce vă trag în piept cu şliţul desfăcut unii ca Băsescu sau MRU.

Zic să reţinem pentru arhive şi ce zice Radu Tudor despre Brother Crin, că prea din suflet zice :D :

Autostopişti pe nervii noştri


(Da da, iar e despre MRU, dar venind dinspre altceva. :) )

Există o noţiune perversă în lumea asta. Sigur, există mai multe, dar eu am treabă cu una dintre dânsele acum. Naivitatea. Când e firească şi când e mizerabilă?

Naivitatea asta e un mecanism de interacţiune cu realitatea care nu se manifestă la fel în orice context. Uneori e pur şi simplu o formă de învăţare prin experiment, din dorinţa de experiment, de test punând mâna în ciuda avertismentelor. E de obicei reacţia la nou. Acolo nu poţi s-o condamni. E în firescul naturii umane, dacă vreţi.

Problema e atunci când nu mai vorbim de firesc, ci de o formă hidoasă a degenerării în naivitate autoimpusă. Atunci când îţi faci nevoile pe toate evidenţele şi sub pretenţia de romantism interpretativ al realităţii din topor te faci naiv, şi te faci naiv nu atât pe pielea ta, cât pe timpul şi pe suferinţa altora.

Ziceam că e tot despre MRU. E despre MRU în sensul raportării altora la el. A celor care-i ridică (sau ridicau, până ieri) baremul în sondajele alea cu încrederea electoratului. Între ăia care-i ridică lui MRU cotele se găsesc fix alea două categorii de naivi: o parte sinceri, poate din lipsă de informaţie, că nu toată lumea are politica top-of-the-list ca preocupare, iar o parte practicanţi de naivitate autoimpusă, care au aşteptat să-l vadă pe MRU jos pentru a decide că e momentul să se urce cu picioarele pe el, sub aparenţa unei bruşte iluminări extrăgătoare din buricu’ neclarităţilor naive – subiţii deziluzionaţi. Ăştia din a doua găleată sunt autostopiştii care se vântură între locaţii nefrecventabile ca MRU pe nervii, pe sănătatea şi pe viaţa altora. Ăştia sunt băieţii care ne cer s-avem răbdare cu naivitatea lor, câte două luni, doi ani sau două mandate pentru fiecare MRU sau Băsescu care pune frână-n dreptul lor cu interese clare, fără nici o legătură cu interesele noastre. Uite de-asta-i brutalizez fără reţinere pe respectivii autostopişti, că nu se-nghesuie singuri pe bancheta din spate a lui Băsescu sau a lui MRU, ci, reprezentând de multe ori majorităţi decizionale sau măcar mase critice în materie de legitimare a nenorociţilor, înhamă toată remorca la maşinile ăstora, cu noi toţi în ea, ca să ne poarte de-alde Băsescu şi cu MRU prin toate hârtoapele până când naivii autoimpuşi s-or trezi că nu poţi să te transporţi oricum dintr-un punct A într-un punct B pe lumea asta şi că unii dintre noi îşi mai dau şi duhu’ prin punctele intermediare A2, A3...., An de la atâta amar de zdruncinătură de creieri. Zilele de experiment MRU pe unii i-au costat enorm. Şi naivitatea autoimpusă îi face pe cei care l-au legitimat fix la fel de responsabili ca şi cei care l-au produs şi l-au aruncat pe piaţă. La fel cum un părinte avertizat că fast food-urile sunt toxice e la fel de vinovat că i le cumpără copilului ca şi cel care le-a expus la vânzare. Pentru că întreţine vânzările.

Ca atare, eu de experimente culinare pe stomacul şi pe ficaţii noştri n-am nervi. Nici toleranţă faţă de practicanţi. Şi nici loc de iertare sau reevaluare nu e. Doar de multă multă greaţă, pe care poate cu vârsta am să-nvăţ să mi-o exprim mai civilizat, dar de reprimat, n-am să-nvăţ să mi-o reprim niciodată. 

Friday, April 27, 2012

Promoţionalu’ dă Iaş’ s-a-necat


Al doilea guvern trântit în şanţ cu Brother Crin lider de opoziţie! :D Nici nu zic mai multe. Vă las la-ndemână discursul lui Crin – aaaaaabsolut monumental:

Wednesday, April 25, 2012

Ce-ai făcut, MRU, maică?!
Oh god, oh no, oh holy translucent cows! =))


Cineva s-a obosit să zgârie suprafaţa! Iaca ce varză borşită duhneşte sub pelicula aproape invizibilă de ‘telectual dă Iaş’ a lui MRU – de tura asta chiar că alias Mişcarea Rectilinie Uniformă! Acest colecţionar dă docomente săvârşite de alţii! =))

“De câte ori vine vorba despre premierul Mihai Răzvan Ungureanu, invariabil, i se pune eticheta „cărturar”. Am avut curiozitatea să-i citim „opera” şi, la fel ca în cazul lui Mircea Cărtărescu, constatăm că nici pe Ungureanu nu l-a citit nimeni, iar epitetul „cărturar” nu este decât un banal eufemism din sfera linguşelii sau o formulă prin care se impune opiniei publice un Nimeni ca fiind Cineva!” – Ion Spânu. Citiţi articolul integral, luuuung şi aaaaaabsolut apetisant din Cotidianul, despre “Jalnica “operă” a cărturarului MRU”, luată bucată cu bucată! Titlul e beton: "Încă o făcătură culturală marca Pleşu, Patapievici, Mihăieş: Legenda "cărturarului" M. R. Ungureanu, faţă în faţă cu încropeala numită operă".
Duaaamne, ce dimineaţă frumoasă! :))))))

(Acu’ iar îmi vin în minte cretinii care – sigur, unii din interes – încercau să mi-l servească pe întârziatu’ ăsta ca fiind vreo mare construcţie culturală, o emanaţie dă deşteptăciune din fundu’ Moldovei. =)) =)) =)) )

Thursday, April 19, 2012

MRU – noi scufundări în privată

Lene mi-a fost să scriu despre episodu’ vitejesc în care ex-UTC-istul l-a “demis” pe Blejnar, care n-a reuşit cică să bată ţinta de colectare din evaziune – chestie rezolvabilă în special prin controlul averilor mari – ca să-l mute, aţi ghicit, în conducerea departamentului (proaspăt înfiinţat cu autodedicaţie chiar de către demisul incompetent) pentru verificarea.... ăăă averilor mari, corect; lene mi-e să scriu şi despre ieşirea vomitivă a febrilului conivento-emulativ în care linge clanţele PNL şi zgârie pe la uşi. Avea dreptate Djuvara când zicea că Boc va rămâne-n istorie ca un tip onorabil – o, da, moşu’ o fi anticipat că în vârful unui guvern de regim prăbuşelnic scufundăresc băsist nu mai poate accepta să fie împlântat decât un dezorientat sexual politic stors de pe drojdie ca Ungureanu. Dar aşa lene cum mi-e, nişte bunătăţi via Mugur Ciuvică tot vă mai scap :)) – there you go:
Mugur Ciuvica - Despre MRU si telefonu' ratat
 
Mugur Ciuvica - Despre MRU, UTC si viitoarele succese marete
 

Monday, April 16, 2012

Fav Man Of The Moment :)


Arată cum arată, e şi pianist şi îi mai place şi Mick Jagger pe de-asupra! – cum să nu-mi fie drag?! :))




Am reuşit, la naiba! :))


După ani întregi de exersat expresivitatea ofensatoare fără voie, dar cu motiv, am reuşit să-mi educ mai-mult-sau-mai-puţin-apropiaţii, aşa încât nu mai profită de serbări d-astea mistice pentru vizite-fulger decât indivizii de la 8.5 stele-n sus pe scara estetică întinsă între 1 şi 10! În sensul că s-au prins şi ei (cu greu) că nu glumesc nici un milimetru când zic din topor că nu pot fi atentă la conversaţie dacă interlocutoru’ nu arată-ntr-un anume fel. =)) N-am organul complezenţei şi gata! Bateţi-mă, omorâţi-mă, nu mă pot educa nici de-o formă să întreţin schimburi energetice cu magneţi greşit polarizaţi estetic în raport cu mine. Şi dat fiind că toate simţurile-mi spun că n-am să trăiesc tare mult, parcă nici n-aş pune umărul prea tare să schimb asta, mi-e mai drag să am grijă de colecţia-mi de feţi-frumoşi decât de notele-mi proaste la examenele de bună integrare socială. :D N-am inventat eu legea selecţiei perceptive! Eu doar o las să-şi producă efectele cu sălbăticie. :))

Notă secundară:
E a 9-a zi fără bandaje – happy days, happy days...! :)

Saturday, April 14, 2012

Ba da: astea nu ştiu de unde vin


Întrebarea frecventă pe care-o primeşte lumea care se păstrează în afara perimetrului hipnozelor religioase şi care nici pe mine nu mă ocoleşte e cam în linia asta: “Chiar n-ai nici un moment de slăbiciune în care să te bată gândul că ar putea exista (introduceţi nume/descriere pentru fiinţa supremă şi inexplicabilă)?”
Şi de-aia ziceam în titlu, ca răspuns, ba da, astea nu ştiu de unde vin:
Şi nu numai astea. S-ar putea să am mai multe momente nu atât de slăbiciune, cât de siguranţă că lucrurile contează şi altfel decât chimic, biologic şi un pic aritmetic, decât mulţi dintre iubiţii credincioşi care joacă tenis cu propriul creier între ingurgitarea de teorie creştinească şi bigotismul punerii-n practică. Doar că eu nu caut să le dau şi o explicaţie, de vreme ce nu mă simt în stare de asta, şi nu caut să le reglementez în vreun fel, cu atât mai puţin să le instituţionalizez.
Le las în voia sorţii să producă efecte. :)

Friday, April 13, 2012

Pentru timpul prezent, bizuiţi-vă pe mine


E drept că n-am nici un fel de tradiţii, nici obiceiuri repetabile fără utilitate practică, dar cu traduceri simbolice, nu am date cu semnificaţie, alta decât caracterul de măsurătoare, n-am d-astea foarte înalte. Mi-a venit asta-n cap datorită numărului mare de explicaţii pe care-l dau în perioade dinastea în care lumea se-nfierbântă cu serbările creştine. Eu nu-s în circuit. La mine e lunilaprimaoră tot timpul. :) Eu aşa iau lucrurile, fix cum mi se-ntâmplă când mi se-ntâmplă. Şi la ele mă uit. Şi la fel procedez şi cu indivizii – n-am eu întrebări istorice despre viaţa nimănui, nici curiozităţi despre proiecţii-n viitor. Acum – ăsta-i momentu’ minune. Că-n fond, nu-i nimic esenţial din urmă să poată fi ascuns în manifestările curente – suntem cum suntem pentru că am trecut prin ce-am trecut. Iar propoziţiile despre vremuri pe care nici habar n-avem dacă le-om mai prinde au o probabilitate de-a da frunze-n realitate întotdeauna mai mică decât 100% concretul moment al vorbirii, care concretul vorbirii mai are şi proprietatea de a influenţa, uneori răsturnător de-a dreptul, etapele următoare. 
Aşa că, iubiţi credincioşi, iacată, de-aia nu se lipeşte de mine nimic religios-ceremonios, nu pot să dezvolt credinţe în jurul unor teorii preocupate cu sărbătorirea unui presupus trecut (bonus, şi lipsit de dovezi) şi cu anihilarea prezentului de grija viitorului, mai ales a viitorului de tip altă viaţă. Cum ar veni, dacă vreodată vreţi să vă simţiţi importanţi, sunaţi la mine, că eu dacă vă răspund, în momentul ăla nu mai există nimic pe lumea asta afară de voi. De voi, cei deveniţi indicativ prezentul meu o vreme. :D Eu nu vă ratez niciodată şi mie nu-mi deveniţi niciodată zgomot de fond. Suntem sau nu suntem împreună – pe gri nu merge. :))

Tuesday, April 10, 2012

Chiliman, pe ce te-ai aşezat?!


“Informatiile pe care le postez mai jos vorbesc de la sine. Ele sunt suficient de elocvente, atat pentru un cetatean obisnuit, cat si, sau mai ales pentru un procuror DNA. In ceea ce-i priveste pe locuitorii Sectorului 1, ei trebuie sa stie ca acolo nimic nu este pe gratis. Primarul Andrei Chiliman se lauda ca operatiunile de strangere a gunoaielor sunt gratuite. Un fel de cadou oferit de primarie. Este fals. Ele sunt platite. Si inca la greu. Si nu sunt din banii personali ai domnului Chiliman. Sunt din taxele si impozitele pe care le platesc cetatenii. Aceeasi situatie, in ceea ce priveste reabilitarile termice.” (Sorin Roşca Stănescu) Citiţi continuarea.

(Extrag doar un exemplu simplu de înţeles pentru toată lumea: 150 computere de birou, 40 computere portabile – preţ mediu pe unitate 7700 RON fără TVA!!! Deci cu TVA, e ceea ce găsim noi, ca persoane fizice, prin magazine pe la 9548 RON – adică o chestie de zburat pe lună cu ea, că vă jur că nici pentru grafică profi nu-ţi trebuie aşa ceva!)

Eu repostez mai jos Galeria de contracte “Un alt mod de a face politică”, marca Andrei Chiliman, aaaproape pe linia promovată de USL – revin într-o vreme cu analiza... stilistică:



















Monday, April 09, 2012

Chiliman – de la brâu în jos


Care umblaţi pe blog-ul ăsta de ceva vreme, ştiţi de pasiunile-mi în raport cu siamezii Chiliman-Moisescu. (Versiunea folclorică e aia cu... ăăă... două volume semisferice dispuse posterior. =)) ) Mie nu-mi plac deloc eternităţile politice de esenţă dubioasă despre care toată lumea ştie ceva mizerabil, dar nimeni nu atentează la caracterul lor de eternităţi – chestie de gust. Şi-n baza gustului ăstuia, de ceva lungă vreme tot zic aşa, în loc de scrisoare către Moş-Crăciun, că taaare s-ar cădea un pic de curăţenie prin PNL Bucureşti, şi la nivel de muniţip’, şi la nivelul sectoarelor. Fixurile-mi prioritare, cel puţin dintre cei vizibili/semivizibili, erau Vlad Moisescu, Andrei Chiliman şi Cristian Popescu. Iaca, pentru doi dintre ei, Chiliman şi Popescu, alături de vecinul lor de la 4, venit bonus, azi a fost ziua cu pricina. Şi uite-aşa, la conducerea PNL Bucureşti în loc să-l vedem pe Chiliman, îl vedem pe Eugen Nicolăescu. (Şi-n loc de Popescu, vedem Adrian Neacşu, respectiv în loc de Giani Dinu, vedem Daniel Chiţoiu – căutaţi-i pă net dacă nu-i ştiţi, azi nu facem vorbire despre sectoarele 2 şi 4.) Altfel înrămată minunea, ditamai chirurgul Sorin Oprescu nu va fi susţinut în campanie de cel care urina cu presiune pe el (acuzându-l că e blat cu Băsescu şi Leana Cocoş) în favoarea şoferului elastic Piedone, ci de către cel mai bun ministru al sănătăţii din câţi am avut (şi care, în treacăt, dar apăsat fie spus, l-a adus în MS şi pe Raed Arafat) – parcă altfel cadrează ex-ministrul sănătăţii cu doctorul, este? :D

Bun, acu’ unde-i jena? Păi jena e că, deşi Crin a gestionat situaţia cât se poate de... digestiv, de natural, de discret din punct de vedere al relaţiei cauză-efect, Chiliman a mutat excreţia în public. Mai de-a dreptul fie spus, Crin şi-a expus nemulţumirile în interiorul partidului, a făcut o propunere de aşezare a lucrurilor, propunerea a fost votată de către conducerea PNL şi ştirea a fost oferită publicului într-un mod cât se poate de fin, aşa încât deranjul de imagine atât al partidului, cât şi al lui Chiliman să fie minim. (Fie vorba-ntre noi, din perspectiva partidului nu e un deranj, ci un maaare mare plus.) Chiliman şi-a luat avânt şi s-a înfiinţat în conferinţă de presă. Şi de unde Crin ni-l prezentase bine îmbrăcat, la cravată, doar cu o schimbare de ecuson, Chiliman a găsit de-a dreptul sărbătoresc să-şi dea jos nădragii. Care va să zică, de unde Crin ne-a chemat la dezvelirea bustului suflat în bronz al primarului Chiliman, care pănă acu’ era tras în aur, Chiliman a plusat: “Staţi aşa, că mai este!” – şi a continuat cu o mare dezvelire de c_r. Adică Geoană în ediţie liberală, ce s-o mai complicăm! :)) Reformulez păstrând esenţa: “Am făcut, am dres, am construit, am adunat, am crescut, am... fsdfgawe, am daghsdrwe, am reqwheawrte, iar rrrrău’ ăsta şi nenorocitu’ ăsta de Crin a venit şi a refshtwerywer tot ce-am făcut eu, care eu singur sunt lumina după care se-nvârte PNL Bucureşti ca floarea-soarelui!” Cred că n-am lăsat nimic esenţial pe de lături, dar ca să fim siguri, să permitem spaţiu de manevră pentru eventuale completări – deci toate alea de mai sus, plus dfdwetrwqerqwe. Aşa. :)) A, şi vai, era să uit! A zis şi că dacă se oferă să-l decidă Tăriceanu sau careva, demisionează din PNL! Aşa ceva. =))

Acum vine şi partea aia care se vede de-afară – că eu sunt afară: treaba cu băieţii Chiliman şi Moisescu nu se opreşte la caracterele infecte, din perspectiva cărora tot partidul trebuie să se ţeasă dupa forma feselor dânşilor. E un pic mai rău. E un pic mai infracţional, mai exact. Sau hai să zicem cu aftershave infracţional, că nu acuzăm încă, doar suspicionăm, vorba lui MRU (alias “Coana Chiriţa tunsă scurt”, vorba lui Mugur Ciuvică =)) ). Şi se pare că toată presa spălată e de acord cu natura dubioasă rău a duho... miresmei ăsteia de aftershave. Fapt pentru care nimeni nu pune la îndoială motivele întemeiate aflate la baza deciziei lui Crin. Singurele critici vin pe felia alegerii momentului, a strategiei de imagine, chestii d-astea de ambalaj. Păi iubiţi credincioşi, să vă spun cum e: pentru manevre incomode nu există timp potrivit! Pe cazul nostru concret: în 2009 Crin era prea proaspăt în vârf de PNL, ba era şi campanie prezidenţială, unde PNL Bucureşti juca un rol cosmic din motive demografice, în 2010 eram dupa alegerile făcute lapte-praf de Geoană, cu un PNL năucit de cap, cu trădări (că ştiţi voi, era povestea cu viitorul UNPR, chiar şi cu PD-ul), cu dorinţe de colaborare cu Băsescu pe alocuri – iaaar nu se cădea bruscat partidul –, în 2011 s-a format USL-ul – iaaaar fragilităţi, orgolii, negocieri, nu mergeau manevre brutale, fapt pentru care lui Chiliman i s-au tolerat toate tâmpismele cu campania anti-Oprescu de braţ cu Piedone etc., nu mai reiau. Deci în ritmul ăsta, momentul potrivit e fie oricând, fie niciodată.
Şi vorba aia, mai bine oricând decât niciodată. :))

Adăugire pe picior de plecare:
Azi Sorin Roşca-Stănescu a lansat o vorbă-n public, anume că se vântură pe alocuri bucăţi de ştiri şi neşşşte docomente despre oarece ilegalităţi din sânul primăriei Sector 1 – ceva cu reabilitări termice de 16 ori mai scumpe decât media pe Bucureşti, printre altele, ca să vă dau doar un factor de multiplicare... Cică mâine vedem mai multe. Aşteptăm, că doamne, mult ne-am mai antrenat... =))

MRU, the artist currently known as
“Coana Chiriţa tunsă scurt”


N-am zis eu, a zis Mugur Ciuvică! :D
Si duaaamne, câte-a mai zis... =))
Doo puncte :

Saturday, April 07, 2012

Nişte paragrafe


...din discursul lui Brother Crin la Congresul USL. :)

● “[...]În vreme ce puterea se descompune – se descompune moral, se descompune organizaţional, se descompune şi aritmetic – astăzi noi dăm ţării semnalul că suntem puternici, că suntem uniţi, că suntem hotărâţi şi că mergem până la capăt. Războiul nu s-a încheiat, dar frontul s-a rupt şi frontul s-a rupt la ei şi nu la noi, vă mulţumesc şi vă felicit pentru asta![...]”

● “[...]Avem azi un prim-ministru care, deşi a citit atât de mult, între altele, şi despre politică, nu ştie bine cine l-a pus prim-ministru şi, în orice caz, nu ştie pentru cine lucrează ca prim-ministru.[...]”

● “[...]Spun foarte simplu că nu vreau şi nu vreţi un preşedinte decorativ, dar nu mai vrem un preşedinte jucător, care joacă la zarul bunului său plac Constituţia, statul de drept şi separaţia puterilor în stat.[...]”

● “[...]Avem nevoie de strategii, pentru că nu mai avem demult strategii de politică externă, strategii de economie, strategii economice, strategii de educaţie, strategii sociale. Nu avem nimic, nu avem decât frenezii. Strategii nu mai avem. Frenezia distrugerii statului, a distrugerii instituţiilor, a distrugerii cetăţeniei, în fond, şi a distrugerii încrederii între oameni.[...]”

● “[...]Vreau să fim naţionalişti. Cât de naţionalişti? Cât francezii, cât englezi, cât germanii, cât polonezii, cât ungurii, cât grecii, nu mai mult, nici mai puţin. Ne e teamă să spunem asta, dar atâta vreme cât am dovedit că suntem deschişi spre valorile universale, spre valorile europene, spre valorile de toleranţă şi diferenţă, trebuie să spunem clar şi putem spune clar - şi de la dreapta, şi de la stânga - în orice caz împreună: "Da, suntem naţionalişti, pentru că vrem să fim o naţiune puternică". O naţiune puternică înseamnă stat puternic şi cetăţean puternic, o naţiune puternică înseamnă o naţiune cu locul ei, la masa lumii.[...]”

(Aprecierile personale relativ la Congresul de azi, un pic mai jos. :) )

Acum mă predau cu drag :)


Şi a fost Congresul USL. Şi mi-a venit inima la loc.

Ziceam mai devreme prin alte părţi că după ziua de azi, transferurile dinspre PD spre USL arată ca nişte mici impurităţi aterizate de-aiurea. Şi mai ziceam cu ceva mai mult timp în urmă că acolo unde e Crin mă simt şi eu 100% reprezentată, pentru că-mi seamănă incredibil de bine – acum pot plusa, mă simt şi în siguranţă, pentru că poate mult mai mult decât mine. Ca atare, câtă vreme Crin rămâne alături de USL, pot să procedez şi eu la fel, fără prea multe spaime. :) Pentru că niciodată nu va exista un partid perfect, dar întotdeauna vor exista partide. Şi foarte rar apar lideri care pot să le strunească şi să stoarcă ce e mai bun din ele. Crin e unul din categorie. Şi nu ne-ar sta bine să-l ratăm ca fraierii, după care să ne minunăm, tot ca fraierii, că iar am rămas cu ochii-n soare. Şi dacă un lider ca el a reuşit să facă dintr-un Victor Ponta arţăgos şi iritant care abera voiniceşte despre cum va lua PSD-ul 51% de unul singur un Victor Ponta care nu se mai poate dezlipi de Crin şi care şi-a convins ditamai partidul să se alăture de pe picior de egalitate unui partid care pornea de pe locul 3 într-un proiect cum nu s-a mai întâmplat în ţara asta, înseamnă că avem toate motivele să credem că va reuşi să anihileze şi impurităţile alea venite cu vântul de peste gard – că ăsta e rolul unui lider pe bune, nu să abereze despre perfecţiune, ci să ia puterea din mâinile impurităţilor şi s-o mute în mâinile unora care chiar contează şi merită să conteze pe lumea asta.

Crin şi Ponta au vorbit azi în limba română pentru oameni vii, nu în limba română pentru grauri şi mie mi-e de-ajuns ca să-i văd pe amândoi mult peste secreţiile reziduale din oala de noapte a lui Băsescu. Da, cu MRU cu tot, alternând funcţie de nevoi – chiar nevoi! – între plutirea sinuoasă pe suprafaţa “apei” şi semeţia de tip vârf peste ra... grămadă. Vorba aia, avem un preşedinte care nu-i cu toţi boii acasă, dar a reuşit să adune toţi boii la putere.

Friday, April 06, 2012

MRU şi Partidul “Graurul Fermecat”


Abia aştept să-şi facă partid, despre asta-i povestea. :D
Aşa umblă zvonurile, semiconfirmate şi de însuşi băiatu’ SIE – nu-i zic pe numele propriu, că ştiu că nu-i place, el mai mult cu sistemele e, aşa a zis.

După ce că în PD e o continuă şedinţă de saună etanolică, dacă-şi mai împlântă la ieşire şi un mănunchi de indicatoare, unu’ la dracu’, altu’ la ta-su şi restul pe lângă, au dres-o cu totul, se mai întâlnesc în zodiacul chinezesc eventual, dar în parlament, veci! =)) A rupe activul unui partid tot mai aproape de 10% în două zdrenţe pare mai degrabă o strategie de a se asigura ca nici un segment din actualul PD nu mai atinge pragul electoral nici cu freza. Cine se mai uită la ăştia ca să-nţeleagă marile strategii deştepte şi construcţiile “logice” capabile să reformeze aritmetica din rădăcini mare nebun mai e! Oamenii ăştia îşi fac singuri ce nu le face opoziţia: se dezorientează între ei – mi se pare de mare angajament planul, negreşit! :))))

Zvârcolirea asta complet cretină e doar disperarea de a nu lăsa să se vorbească despre PD ca despre un cadavru, aşa că aruncă la plesneală tot felul de penibilităţi dinastea de iniţiative avortabile spontan, ba cu Albă-ca-varu’ – sau cum îi zicea – ba cu Mişculaţia Populară, ba acum cu fecioru’ SIE şi liberalismul de tip fast-food. Pe scurt, e disperarea de a da semne vitale – chiar dacă în final le ies mai degrabă semne viticole, cu transferul beţiei bardului de la Cotroceni în toată masa partidului-cavou.

Deci MRU, chestiei ăleia căreia-i zici tu în limba-ţi română păsărească – dialectul pentru grauri – febra emulaţiei frenetice e de fapt o mare emanaţie băsitoido-cadaverinică. 

Promoţional, acum şi pentru strâmţi intelectual


M-a-mpins păcatul să-mi întind public în postul trecut dezgustul în raport cu deplasările de trupe dinspre PD spre USL. Atât le-a trebuit slinoşagurilor umane! Cu o ritmicitate infinit mai potrivită pentru 100 de metri garduri, vânătorii de spărturi au început să-mi inunde inbox-urile (că public nu-i ţin baierele să bage o confruntare pe argumente, cu bulinuţe) spre obţinerea vreunor zvârlituri de mocirlă despre ce gunoaie-s liberalii şi ce porc e Crin. Cât de frumos, nu? :))

Copilaşi, nu meritaţi vreo extensie literară cu motive ornamentale de mare lux, dar zic aşa, în mare viteză, să rămână pentru vremurile ce-or veni şi ne-or surprinde:

Dacă vă-nchipuiţi că m-am remodelat peste noapte şi-ncep să iau lumea cu găleata, fără să disting între persoane cu nume şi prenume, mă confundaţi cu Ungureanu. Un partid politic e o treabă populată de indivizi, foarte mulţi indivizi cu voinţă proprie (pe care unii aleg să şi-o exercite, alţii nu), o formaţiune cu structuri dispuse ierarhic, un animal cu foruri decizionale care pe alocuri prezintă o formă de autonomie pe care nu o calcă nimeni în picioare pentru că nu-i convine ce se decide într-o anumită structură. Ca atare, dacă la nivel local unele filiale decid că n-au chef de campanie pe brânci când pot foarte bine să racoleze un băsist care stă bine în sondaje, nu poate să vină Crin fără vreun temei extrem de zdravăn (cum ar fi caracterul infracţional, spre exemplu) să le tragă frâna. Chiar dacă şi moral, şi strategic ar fi bine primită frâna aia. Şi-n fond, presupunând că vine Crin şi-i ameninţă că-şi dă demisia din partid dacă-l primesc pe naiba ştie ce băsist în PNL, cam ce mare rahat de gazelă credeţi că-i iese? Păi îi iese că ăia se vor propti cu dosu' mare, lat şi lăsat în uşă şi nu vor mişca un deşt în campanie, aia îi iese! Aşa e-n partide, futu-i, nu toţi percutează la mesajul mobilizator şi la premisele corecte ale conducerii vremelnice a formaţiunii! Nu există randament maxim pe lumea asta! Da, arată ca porcu’ ce se-ntâmplă, da, ţi-e tot mai greu să votezi aşa ceva – ghinion, fraţi şi surori! Dacă ne ţine stomacul sau nu să votăm un USL “primenit” cu dezertori băsişti e o chestiune care ţine strict de noi! La urma urmei, nu ne împiedică nimeni să punem noi de-un partid de sfinţi – personal nu văd posibil demersul; că predominanţa spălaţilor în raport cu jegurile poate fi mult mai fericită decât ce se-ntâmplă inclusiv în PNL, e foarte-adevărat. Că până acum nu s-a găsit nimeni să producă o astfel de opţiune pe piaţă, iar e foarte-adevărat. Nu ştiu voi, dar eu nu mă văd capabilă să generez alternative politice cu număr impresionant de sfinţi într-însele. Pur şi simplu n-am stofă de aşa ceva. Şi nici n-am identificat vreun rezervor nesecat de mari caractere prin munţii şi câmpiile patriei. Ca atare, nu-mi rămâne decât fie să votez PNL (sau o construcţie care îl include), că la restul mă dor ochii dacă mă uit, fie să vizionez în buclă pentru a ţ-şpea oară Angels In America în ziua votului – zic şi eu, poate că o fi 37°2 Le Matin, poftim. Dar de la eventualitatea de a nu vota şi până la a turna rahat peste toţi liberalii, cu atât mai mult peste Crin, e ceva distanţă, credeţi-mă.

Deci ăştia cu Sorcova băsistă (sau simple pasiuni personale în raport cu Crin), zgâriaţi pe la alte uşi, rogu-vă. Ştiţi voi cum e, nu-i mişto să constaţi că ţi s-au cam pleoştit legumele de pe masă, dar ăsta de bună seamă că nu-i un motiv să plonjezi în latrină numai pentru că scoate aburi.

Wednesday, April 04, 2012

Dezertăciunea dezertăciunilor


N-a fost intuiţie, a fost atenţie. Şi o brumă de bun-simţ. Atunci când ziceam că e o strategie cretină manevra cu înglobarea băsiştilor dezertori în USL.
Când mi-am exprimat la cald greaţa în raport cu asimilarea lui Frunzăverde am fost urgent corectată de oameni cu mai multă experienţă într-ale politicii, cum că aritmetica electorală de preîntâmpinare a fraudei masive cere gesturi-simbol care să destabilizeze adversarul. Cum ar fi trecerea unui fondator al PD la PNL. Eu am zis şi în discuţiile respective că din gest-simbol sigursigursigur devine scop în sine. Mi-am luat-o şi pe direcţia asta-n freză. Am zis, dom’le, n-or fi toţi nebuni, sunt eu mică – dacă o cere aritmetica... Bun, şi am lasat-o-n plata aritmeticii. Până când, ce să vezi, a urmat gestul-....tot-simbol(?!) cu Piedone. Eh, acolo n-am mai rezistat – scroll down dacă n-aţi citit postul – am zis că din păcate am avut dreptate, băieţii confundă simbolul cu manierismul. Intenţionat îl confundă, but of course – că deh, decât să organizezi NENOROCITELE ALEA DE DISCURSURI PUBLICE de care tot zic DIN 2009, decât să alergi prin teritoriu, decât să-l provoci pe Ungureanu la confruntare televizată cu Crin şi Ponta, decât să... toate-alea-353465745-de-idei-mişto-de-campanie, mai bine înghiţi PD-ul aproape cu totul, că de-aia s-a inventat lenea, să anihileze orice dungă de bun-simţ dacă numitul bun-simţ cere efort. După mişcarea cu Frunzăverde mi-au servit-o impresionant de mulţi şi de grei pe aia cum că uite ce bine primeşte presa spălată şahul dat PD-ului! Din nou am zis, mă mai rabd un pic. Şi m-am răbdat. Şi acum s-a spart conducta. Acum se mută aproape tot PD-ul cu ţoale infecte cu tot la USL, cu precădere la PNL – găsiţi o reacţie excelentă la Victor Ciutacu pe tema asta.

Deci fraţilor, uite cum e: gesturile-simbol sunt alea care se întâmplă IZOLAT, CĂ DE-AIA LE ZICE SIMBOL, că reprezintă o întreagă clasă, o tendinţă! Ceea ce faceţi voi acum se numeşte lipsă de igienă! Atât! Nu e vreo strategie inteligentă, ci dimpotrivă, e substitutul strategiilor inteligente! E distrugerea ideii de competiţie – că, să mă scuzaţi, supremaţia în vârful _____ului nu e subiect de testare a spiritului competitiv, e doar o măsurătoare a grosimii stratului de jeg. Că tot ziceam mai devreme cum grosul dezertorilor o iau la dreapta, spre PNL: păi, fraţi liberali, voi sunteţi partidul care încurajează concurenţa reală şi generarea de plusvaloare? Oh god, ne-am dus dracului atunci! Pentru că ceea ce faceţi voi acum cu băsiştii reşapaţi e aaaaabsolut acelaşi lucru cu ceea ce fac bişniţarii cu zgardă de aur la gât, care mută nişte produse de mare mizerie dintr-un loc în altul şi le vând la suprapreţ.
Am zis la momentul Frunzăverde că USL se sinucide imbeciliform. Acum presa fostă favorabilă începe să simtă că nu mai poate vinde excreţii în cutii de ciucalată fină de dragul USL. Şi cum USL nu mai mizează pe campanii în teritoriu, că doar şi-a tras adunători de voturi de la PD, chestii la stradă largă nu serveşte, că-s cu transpiraţie, presa rămâne unicul lor instrument de campanie. Şi unicul lor instrument de campanie tocmai începe să-i îngroape în critici mai mult decât justificate! Ce rezultă? Păi rezultă că aleşii locali ai PD-ului de azi vor fi realeşii locali ai USL-ului de mâine, după care, odată realeşi, ăia nu mai au nici o durere-n...! Ca atare nu vor alerga în campania USL pentru generale! Deci adunaţi varza din teritoriu cu presa care toacă USL-ul şi vedeţi ce vă iese. Mie îmi iese aşa: scăderea USL în sondaje, absenteism cosmic şi fraudă masivă, CARE PE FUNDAL DE ABSENTEISM COSMIC REPREZINTĂ UN PROCENT ÎNFIORĂTOR MAI MARE DECÂT ÎN MOD NORMAL!
Deci da, am avut dreptate. Bunul-simţ e totuşi un argument puternic, băieţi. Aritmetica deconectată de la sociologie în schimb, nu e decât un argument puternic pentru certificarea prostiei cu moţ.

Tuesday, April 03, 2012

...şi uite d-aia-l iubesc eu :D


Pe Mugur Ciuvică, evident, nu pe viteazu’ Ungureanu, ferească sfinţii cei incolori, inodori şi insipizi! =))

Sunday, April 01, 2012

Un bloc sindical. Pardon, muzical. :)


Aşa, să fie un pic mai duminică decât sâmbăta.