Friday, March 30, 2012

USL a-nceput să ne forţeze mâna. Cam până la fractură.


Bun, despre episodul Frunzăverde, în ciuda senzaţiei de greaţă greu de stăpânit, n-am zis multe. Bine, fie, o lovitură-n moalele capului dată adversarului, treacă de la mine, omul nu putea fi numit traseist, dincolo de toate păcatele lui, că a fondat partidul ăla şi a stat în el cu doar câţiva anişori mai puţin decât am trăit eu cu totul, parcă-ţi vine să accepţi că n-a plecat mai repede din propria-i construcţie politică. Şi pentru că n-am zis multe, iacată, azi USL ne mai îndeasă una pe gât, că pare că primim orice _____ câtă vreme e un pic mai redus la gramaj decât _____ul băsist. Iaca, nu-i chiar aşa! Ne salutăm frumos, voi înglobaţi toate curvele, e alegerea voastră, eu nu mă mai prezint la vot, e alegerea mea. Da, ştiu care sunt opţiunile de pe piaţă şi nu, nu mă pregătesc să emigrez. Pur şi simplu nu mă mai interesează! Exact aşa de simplu! Probabil o să crăp şi eu cot la cot cu toată lumea. Aşa, şi? Nu mă simt buricu’ pământului, să văd vreun capăt de lume în asta. Crăp, crăp, asta e. Mâine-poimâine se-ntoarce şi Aura Vasile, acum încep să cred că erau pe bune şi zvonurile despre Falcă, pe care dacă nu-l răzgândeau cu DNA-ul l-aţi fi primit cu mare drag, încep să cred că nici Blejnar nu ar mai deranja chiar aşa tare după alegeri, parcă nici Duţă de la CNAS, dacă e să împingem aritmetica dincolo de zona electorală, mai în zona financiară. Bine, copii, faceţi cum simţiţi. Şi eu fac la fel.
Dacă voi n-aveţi limite, eu am. Drum bun deci, bă’eţi!

Astea-s pe semnătura lui, fraierilor!


(Tot la fraierii care-mi depănau despre cum ne-o salva Ungureanu mă refer.)
Când pomenesc despre demiteri de personaje macabre ca Duţă sau Blejnar, băiatu’ SIE are nevoie de timp, nu poate-aşa de iute, nu-i în firea lui, plus că nu poa’ să bruscheze sistemu’ foarte tare, ba n-a trecut nici perioada aia de la “T ZERO”-ncolo – nu mai ştiu cât era, dar în final cred ca va fi egală cu perioada de gestaţie la capră, luată-n repetiţie –, vedeţi voi, tot felu’ de oprelişti îl fac pe vitezu’ MRU mai lent cu fapta decât i-ar dicta patriotismul din fund de Iaşi. Iuţeala de mână-l apucă însă când e de dat cu semnătura ÎN CONDIŢII DE MAXIMĂ SECRETIZARE, cum a-nvăţat el la spionaj, pe treburi cum ar fi aberaţia cu UMF Tg Mureş, jaful criminal (la propriu) ANRM-Chevron sau vânzarea a 60% din rezervele de cupru la un preţ de _____. Acolo nu mai e nevoie de mângâieri lente pe fund, de gesturi tandre şi alte lascivităţi consumatoare de tmp. Acolo merge din pix, ba chiar contracronometru! La asta vă referiţi ăştia care încercaţi să mi-l vindeţi drept mare viteaz? Ca să fiu sinceră, m-aş cam lipsi de asemenea vitejii! Cu totu’! Aici ce-o să-mi mai ziceţi – că pe Blejnar şi Duţă am înţeles, nu-l lasă sistemu’ să-i atingă decât când nu s-o mai putea cu presiunea publică –, aici vorbim de semnătura lui! De semnătura lui pentru care va răspunde cândva! De semnătura lui în nume pro.... ooooops! Acu’ realizez de ce semnează ăsta ca descreieratu’ fără de jenă! Pfffffffff, asta era! Omul, neavând percepţia noţiunii de nume propriu, că doar ne-a zis, crede că semnează aşa, în numele şi din inerţia sistemului! =)) 
Braaaaaaaaavo, braaaaaaaaavo! 
(Aia cu intensificarea dialogului am înţeles că se duse dracului. Eh, şi-o fi epuizat citatele din Graur, las-aşa.)

Saturday, March 24, 2012

Intrarea de viu sub pământ


E un fenomen, vă spun. Indiferent de vârstă, stare de sănătate, ţinută socială, statut profesional sau orice alt criteriu mai poftiţi, procentul cel mai gros din populaţie îşi decide eutanasia în cel mai fanatic mod pe care mi-l pot închipui cu resursele-mi de imaginaţie: autolimitarea posibilităţilor. Marea prăbuşire în interior. Împrejmuirea cu cea mai ordinară sârmă ghimpată. Monotonia trasă peste faţa diversităţii oportunităţilor de-a ţi se întâmpla ceva (sau cineva :) ). Liniaritatea care pe aparatele alea medicale, ştiţi voi care, înseamnă că te-ai dus pe gura de scurgere. Înţepenirea într-un şanţ considerat "drum în viaţă", la naiba! :)) Mi-ar fi mult mai uşor să plonjez de la 10 decât să-mi desenez un pătrăţel 2 pe 2 în care să-mi inventariez insuficienţa pentru tot restul vieţii sub titlul de STABILITATE. Habar n-am cum faceţi ăştia care procedaţi conform “normelor sociale”, zău, cum decideţi că v-aţi săturat de viaţă şi că e timpul să vă-nălţaţi un gard de jur împrejur? N-am să vă cred niciodată că sunteţi în echilibru, veci n-am să gust aiurelile alea despre împlinire personală văzută ca scoatere din priză a curiozităţii. Nu vă cred că nu vedeţi prin gardul ăla. Şi că nu vă place de multe ori ce vedeţi afară. Şi că n-aţi pune mâna. :)

Pentru ăştia foarte puţini care puteţi accepta că încă nu v-aţi dat de capăt (sau nu v-aţi căpătuit, cum s-ar zice? =)) ), cu Zimmer înainte, frumoşilor! :)

Tuesday, March 20, 2012

Chiar dacă nu-mi vine să scriu despre asta


Despre senzaţia de asfixiere pe care mi-o dă muzica venită de altundeva, de pe la vreun vecin, dintr-o maşină parcată sub geam, de-aiurea, la un volum insuficient, despre aia nu-mi vine să scriu. :) Îmi vine să zic mai degrabă că în cazul în care vi se-ntâmplă şi vouă, scriu degeaba. Iar dacă nu vi se-ntâmplă, cu atât mai mult scriu degeaba, că nu merge explicat cum ai impresia că undeva în imediata vecinătate se reia un episod mai din urmă la care ai mai participa o dată şi nu poţi. Să vedeţi atunci insuficienţă respiratorie!

Sunday, March 18, 2012

Aveţi prea multă grijă exact de ce nu trebuie


Observ o modă veşnic verde, cam bolnavă după gustul meu, pentru extraprudenţă în a spune nişte lucruri care-ţi traversează prin cap din diferite motive. Nu mă refer la lucrurile care-ar aglomera discuţia în mod inutil/suprasolicitant, că ferească zeii să gândim verbalizând 100% din producţia la hectar – vorbesc despre lucrurile alea care se cer afară şi sfârşesc mai mult decât frecvent şi clar nejustificat cu perna pe faţă. Şi hai să le lăsăm un pic deoparte pe alea care s-ar cere emise cu sunet din motive de spirit critic necesar, cenzurate de groaza consecinţelor. (Deşi ştiţi bine cu cât drag performez şi-n zona aia. =)) ) Alea măcar prezintă un risc major de atragere a unor reacţii adverse, funcţionează cel puţin logica mecanismelor de autoconservare pe termen scurt, chiar dacă pe termen lung de multe ori se obţine fix reversul. Filmul se rupe cu totul însă când e vorba de chestiuni care odată verbalizate ar conduce la acţiuni în mod evident avantajoase emiţătorului. Marea desfundare a canalelor energetice spre fluidizarea circulaţiei fericirii prin univers, la naiba! :)) Marea apăsare pe întrerupătoarele accesului la interacţiuni de calitate, dacă preferaţi aşa. În majoritatea cazurilor singurul risc e ăla de a nu se întâmpla nimic. Adică nu-ţi iese, da’ nici nu-ţi cade nimic în cap. Şi uite, dom’le, că şi ăsta pare un risc de neasumat pentru foaaaaaaarte foarte multă lume, în foaaarte foarte multe situaţii. Presupun că e imposibilitatea de a trăi cu memoria unor încercări fără rezultat. Practic e aşa: dacă-ţi dai drumul la gură ai 50% şanse să obţii reacţia dorită (sau chiar mai mult decât speri) şi 50% şanse să nu ţi se-ntâmple nimic, dar ca să nu te expui riscului ăluia de 50% de-a nu ţi se întâmpla nimic, MAI BINE-L TRANSFORMI DIN RISC ÎN CERTITUDINE, eliminând alea 50% şanse de a ţi se întâmpla ceva minunat. =)) Braaaaavo, braaaaaaavo! Ăştia-s ăia de vor cu tot dinadinsul să moştenească împărăţia cerurilor, bag seama. :))
Eu prefer să mă-ntreţin cu minoritatea interacţionistă – nişte băieţi obişnuiţi cu efectele secundare ale faptului că s-au născut vii. :)
Sigur, se poate şi fără cuvinte, dar tot cu asumarea iniţiativei:

Wednesday, March 14, 2012

MRU, infracţiunile nu-s păcate!


Deci Ungureanu mi-a transmis un singur lucru realmente important în emisiunea lui Gâdea: că el se crede popă în guvernu’ ăla, că la preluarea guvernului le-a aplicat o spovedanie infractorilor din PD-UDMR-UNPR întru spălarea păcatelor – “T ZERO” îi zice el – şi că de-acu-ncolo om mai vedea noi. Da’ nu cu nume proprii, că el e un băiat care nu se coboară din ‘naltul principiilor în intimitatea infracţională a cetăţenilor din administraţie, fie dânşii chiar şi Duţă sau Blejnar.

Doo problemuţe, Ungureanu:

1. Infracţiunile nu sunt păcate, să le ştergi tu aplicându-le autorilor Sfintele Taine.
2. Funcţiile/demnităţile publice înseamnă responsabilitate. Şi aia mai departe înseamnă NUME PROPRII, băiatu’, pricepi? Că nu mama semnează contractele dedicate de la CNAS! De-aia se inventară semnăturile, CA SĂ FIE RESPONSABILITĂŢI ASUMATE CU NUME PROPRII! Deşi, ce-i drept, la ce hal de creiere model drum-în-lucru ai în administraţie, sunt şanse mari să semneze cu deştu’, nu cu numele.

Sunday, March 11, 2012

Turgescenţa via Zimmer

O chestie pe care dacă o ai, nu mai trebuie să pui mâna


E un fel de suprasimţ, aşa, o unealtă biologică pe bază de senzori pentru detectarea de la distanţă a materialelor genetice cu coeficienţi de elasticitate care depăşesc limita superioară admisă. Adică pentru detectarea curvismului, ca să folosesc abrevierea populară. Mulţam zeilor, m-am născut cu numita unealtă detectoare bifată gros cu 3 logo-uri Nike în lista de features. Habar n-am cum fac! Pur şi simplu îmi sare-n ochi, dintr-o scamă purtată pe umărul geşit, o formulă de adresare cu două numere mai mare, o conjuncţie mai lungă decât fusta, un tacâm în plus la masa dezbaterilor – din orice nimic mă prind că nu-i greşeală de ambalaj! Şi mă scuteşte de taaare tare multe ţepe-n lumea asta.

Un singur inconvenient minor are jucăria asta detectoare de curvism: nu prea o poţi utiliza şi în folosul altora cărora chiar ai vrea să le faci un bine – fie că-s dintre cei care nu s-au născut cu unealta minune între extraopţiuni, fie că şi-au uitat-o-nchisă de pe la vreo şedinţă. În principiu, ai putea s-o foloseşti şi spre binele altora, dar e nerentabil. Nerentabil din perspectiva numărului de borcane-n cap pe care ţi le iei în raport cu beneficiul indus. De exemplu, dacă începi să emiţi spre folosul vreunui apropiat avertismente de forma: “Exact 95% dintre cei cu care vrei să te-apuci de X treabă sunt nişte nenorociţi fără volum propriu, care iau forma vasului în care se află”, vă daţi seama cum sună – aproape rasist! :)) Sau: “Cel mai bun prieten al tău zâmbeşte fals – deci ţi-ar putea lua şi gâtul la o adică” – pfffff, da’ cum să-ţi permiţi tu luxul radicalismului legându-te de faţa omului?! N-avem voie să judecăm după aparenţe, scrie şi-n Legea atracţiei universale că dezvoltarea câmpului magnetic nu e dependentă de sculpturalitatea volumului, ci de masă. :D (Vedeţi, ş-apoi ne tot minunăm ca nişte găini pe autostradă de ce e lumea atrasă de cantitate, şi nu de calitate. =)) )

În sfârşit, aţi prins ideea, toată şmecheria e ca atunci când deţii veşti proaste cu caracter de clarviziune despre curvism (asimptomatic după analiza muritorilor fără de suprasimţuri, feroce după graficele hipersensibililor ultradotaţi) să-ţi iasă figura cu abstinenţa. Că şi aşa nu te crede nici dracu’, ba rişti să-ţi mai iei şi anterior pomenitele borcane-n freză – păcat fie şi numai de borcane, dacă nu şi de suportul de freză. Sigur, ideal e să lipseşti cu desăvârşire de la preselecţie. Că duaaamne, mare-i tentaţia să plonjezi direct pe site-uri din încregătura “Buy Shotguns Online”!

Tuesday, March 06, 2012

MRU, tot pentru idioţi


Cică a zis ieri la TVR-ul de casă Ungureanu că nu se trage pe ___ să-i schimbe pe Blejnar şi pe Duţă "dacă nu există performanţă". Asta tooooot ca prietenii noştri idioţi care ne vizitează pe-aici să vadă dacă l-am mai atacat pe speranţa lor, MRU, şi eventual să fugă repede-repede undeva printr-o reţea de socializare să-i spele păcatele militând pentru valenţele răbdării şi ale timpului în general, să aibă un citat VITEJESC la îndemână. Că de-aia-s idioţi, să se prostească singuri, dacă li se pare că va fi cândva avantajos.

Deci boilor, Oana Stancu a demonstrat simplu de... pfffffff, habar n-am câte luni, că Blejnar şi-a luat o casă la un sfert din preţul pieţei, şi aşa fiind vorba de o sumă mare, pe care n-o avea în conturi domnucu’ Blejnar, dar cu toate astea după ce a achitat-o I-AU MAI ŞI RĂMAS BANI! Nu mă mai leg de ceea ce ştim cu toţii, că Blejnar e pus in vârf de ANAF spre organizarea jafului instituţionalizat, nu mă mai leg de faptul că Blejnar nu-i acolo de ieri şi evaziunea e la cotele la care e. V-am dat un exemplu PE ACTE! Ce alt motiv îi mai trebuie viteazului vostru MRU?

Apoi e cazul Duţă. Completat de retardatul Ritli! Despre Duţă presa a tocat subiectul CNAS până la exasperare zilele astea, ştie toată lumea de tunul dat cu soft-u’ lu’ peşte, plus toaaaaaate tunurile care se dau de-atâta amar de vreme prin CNAS, plus faptul că instituţia aia funcţionează ILEGAL, fără consiliu director sau cum s-o numi, ca atare cu decizii la fel de ilegale luate doar de Duţă, cu concluzia clară a Curţii de Conturi că din CNAS s-au evaporat bani. Sâmbătă Oana Stancu ne-a demonstrat că Ritli a fost numit toooot în afara legii, pentru că înainte de numire se afla în incompatibilitate, ca director de spital care avea contracte cu un furnizor de medicamente care mai departe avea contracte cu numitul spital condus de Ritli. Asta îi ia dreptul de a fi numit în funcţii publice timp de doi ani! Care va să zică Ritli făcea business murdar fix pe spatele bolnavilor oncologici! Deci băăăăi, boilor care sunteţi voi boi, ce dovadă de performanţă mai vrea Ungureanu? Evident, el nu vrea nici o dovadă! Voi în schimb sunteţi incredibil de retardaţi. Unii la modul autoimpus. (Încă mai speraţi că-l demite pe Ritli şi vă numeşte pe voi? =)) În fond, ar putea s-o şi facă – merge şi permutarea curvelor. :))) )