Patologia mersului metodic

Dacă eu nu încurajez aplicaţiile practice ale matematicii şi logicii formale, atunci nici naiba n-o mai face. Numai că eu le-ncurajez acolo unde are un sens abordarea matematică în sensul obţinerii unui rezultat, spre deosebire de alţii, care împing lucrurile-n boscheţi prin veşnica patologie rezultată pe bază de punere la treabă a excesului de zel: inadecvarea.

Iaca, asta e tema, presiunea inadecvată făcută prin mijloace matematice acolo unde încape orice altceva afară de matematică. Spre exemplu, de unde li s-a spus la şcoală că perseverenţa strategică îi poate ajuta să obţină atenţie, unii au dedus forţând nota că există şi o metodică perfect algoritmizabilă cu aplicabilitate în nevoia de a obţine atracţie. Nu numai în sens interpersonal – în sens general, de influenţare a preferinţelor. Sunt unii care, ori pe unde te prind, te-nghesuie cu structuri logice de stoarcere a concluziei că de fapt îţi place naiba ştie ce gen de muzică sau te miri ce film ori val de modă. Sigur, e cu atât mai sfâşietor de nervi dacă vorbim de interacţiuni interumane. Ştiţi, că vine cumva în zona “Uite, avem tot ce ne trebuie, putem să purcedem la acţiune”, e chiar împins peste gardul definiţiei funcţiilor în A, cu valori în B. Chiar nu merge. Mai sunt pe lumea asta şi lucruri care se-ntâmplă sau nu se-ntâmplă necontrolabil. Şi faptul că am ajuns aici pornind de la intenţia unora de a induce atracţia prin expresii matematice nu-nseamnă că nu-i valabilă şi simetrica, aia-n care unii-şi închipuie că atracţia/înclinaţia naturală poate fi înfrânată prin aplicarea de filtre raţionale. Manifestarea atracţiei poate fi înfrânată, dar magnetismul ăla în sine, nici vorbă! (De-asta-i o mare plonjare-n insuficienţă intelectuală şi dobitocenia aia cu conduita individului căsătorit – rahat, când îţi vine, îţi vine şi gata, mijloace de securizare a creierului partenerului sau de inhibare a creierului propriu încă nu s-au inventat. Şi atunci iluzionarea/autoiluzionarea în baza unui comportament neconform cu produsul creierului chiar nu ştiu ce altă funcţie poate să aibă afară de îndobitocirea ipocrită.)

Ca să-nchid povestea, când vine vorba de mecanismele atracţiei, ar fi şi de bun-simţ, şi constructiv, şi profitabil pentru ambele părţi implicate să vă trimiteţi în standby Sindromul Panoului de Control. Arată prost altfel.

...si iar am dat in Sindromul Metheny :)

25112011

Puteţi, dar nu din gură

Evident, mă adresez DIN NOU ăstora care vor să salveze maidanezii. Eu sunt total pentru, salvaţi-i! Uite, eu vă dau şi soluţia. V-am mai dat-o, v-o mai dau (şi sunt convinsă că şi de data asta o veţi refuza, PENTRU CĂ E CU MUNCĂ!)

Deci băieţi şi fete care nu mai puteţi de dragostea câinilor de pe străzi – ceea ce e un lucru bun, luat în modul – puteţi salva animăluţele alea, cum le ziceţi voi sălbăticiunilor ălora care, desigur că fără vina lor, au devenit extrem de agresive din motive naturale de luptă pentru supravieţuire. Dar puteţi să le salvaţi NU PĂ FEISBUC ŞI PĂ BLOGURI, ci trecând la acţiune concretă. Acţiune concretă înseamnă multă umblătură, da, multă muncă, nişte treabă – e altfel decât pe net, vă asigur! Uite cum e: dacă tot aveţi voi 235547467823 de ONG-uri cu titluri emoţionante gen “Labă tristă”, nu vreţi voi să vă urniţi dosurile de pe canapele şi să umblaţi după sponsorizări pentru adăposturi canine pe bune, cu condiţii reale, nu ca alea asigurate de primării pentru un număr oricum foarte mic de câini care se sfâşie-ntre ei de foame (aşa cum îi sfâşie pe oameni cât sunt pe străzi) într-o mizerie, duhoare şi strâmtoare de toată groaza, să le asiguraţi hrană şi îngrijire pe o perioadă mai lungă decât cea de graţie oferită prin noua lege, ca să aveţi timp să le găsiţi stăpân? Pentru că, dragii noştri, eu câtă vreme mor contribuabilii pe capete datorită subfinanţării sistemului medical şi asistenţei sociale în general, VECI n-am să militez pentru reorientarea de fonduri către hoteluri canine! Aveţi treabă, copii, nu mai deversaţi enormităţi pe net, că vă garantez eu că NICI UN CÂINE nu-şi face cont pe Feisbuc să vă simtă afecţiunea verbală şi să dea Like-uri în mitralieră. =)) E musai să treceţi la acţiuni concrete, precum v-am îndrumat.

Dacă doriţi reţete de Crăciun şi revelion cu carne de porc, vacă, oaie, găină, curcan sau raţă, vă putem da nişte link-uri utile. Chiar dacă animalele alea nu sunt agresive, nu sunt cu zecile de mii pe străzi şi cu toate astea le înfigeţi cuţitu-n gât cu multă dragoste de animale. Că presupun că nu sunteţi toţi o gaşcă mare-mare de vegetarieni ăştia care militaţi pentru salvări zoologice discriminatoare.

Şi pentru că voi aţi dat startul la inundaţii de poze emoţionale cu căţeluşi fini care n-au aaaaabsolut, dar aaaaaabsolut nici o treabă cu fioroşeniile libere de pe străzi, vă ataşez şi eu mai jos un exemplu de mieluşel – că ştiu că vă plac diminutivele – tratat cu multă afecţiune de ceva “iubitori de animăluţe”. =)) There you go:

Doo vorbe către PSD, una spre PNL şi o găleată de îngrăşământ organic pentru “electoratul tăcut”

Intenţionam să-mi scutesc blog-ul de mizeria de-a mai povesti despre Geoană după halul în care şi-a desfăcut Pampers-u-n văzu’ lumii ieri. Dar s-a apucat Dan Mihalache de scris despre asta într-o analiză echilibrată care merge dincolo de Geoană şi mi s-a declanşat iar în creieri o futună de concluzii şi indicatoare pentru posteritate.

___________ 

● către PSD:

Să nu vă scape nici un moment că în 2008 în partidul vostru a existat o majoritate aliniată în spatele lui Geoană pentru intrarea la guvernare cu Băsescu, spre faultarea liberalilor. Să nu vă scape nici că în 2009 campania prezidenţială anti-Băsescu a fost dusă timp de 9 luni de liberali, cu mici tente UDMR-iste în ajutor, şi pe fundalul ăsta v-aţi împins candidatul în luptă, că altfel, după 9 luni de orgie guvernamentală cu Băsescu, vă garantez eu că Geoană, care n-a adunat voturi pro-persoana lui, ci împotriva lui Băsescu, avea un scor infinit mai jenant! Conformismul votanţilor lui Crin în turul 2 s-a bazat pe anul ăla de opoziţie liberală şi nicidecum pe ieşirea PSD-ului de la guvernare după luni întregi de îmbuibare infectă cu colectivul băsist la masă. Ca atare, Victor Ponta, dacă într-adevăr vrei să laşi după tine un PSD cu ţinută de stângă europeană, vorba lui Dan Mihalache, maaaare mare atenţie la caractere. Inclusiv la al tău. Acum sunt toate bune şi frumoase, pentru că a umbla de toartă cu Crin e foarte profitabil şi electoral, şi mediatic. Şi nu e rău că e profitabil. Dar ar fi păcat să fie doar profitabil conjunctural, fără să se exploateze şi oportunitatea de a ridica baremul partidului pe termen nelimitat. Ziceam la momentul formării USL că e o şansă pentru cele două partide mari de a-şi da cu mătura prin casă măcar din respect faţă de aliat şi că e un bun prilej de a găsi susţinere în sensul ăsta pentru retezarea capetelor cu aspect de şezut şi comportament de organ reproductiv. Căsăpirea lui Geoană pare a fi din filmul ăsta – sunt absolut convinsă că avându-l pe Crin de-a dreapta Victor Ponta şi-a simţit altfel muşchii când s-a pus pe treabă. Sper să-l ţină.

___________

● către PNL:

Participând la ceva emisiune de curând, Crin amintea că în 2009 o bucată nu tocmai neglijabilă din PNL a tras mai tare pentru Geoană în turul 2 decât pentru el în primul tur. Şi e al dracului de corect. Deci băieţi şi fete cu părul bălai, luaţi de vă uitaţi la hidoşenia lui Geoană şi repetaţi-vă 10 minute pe zi: “Am fost un dobitoc/o dobitoacă!”. Să ai un supercandidat şi să aştepţi cu braţele deschise măreaţa “şansă” de a transpira pentru un infect ca Geoană în al doilea tur nu denotă altceva decât faptul că v-a crescut pe umeri o cavitate cu ecou. Dacă puteţi, mai faceţi ş-al’dată.

________________________ 

● către “electoratul tăcut” – ăla cu pretenţii, frate, cu gusturi fine şi cu daltonism model “toţi sunt la fel”, care ar vrea schimbare, da’ n-are cu cine:

Faptul că-n turul întâi din 2009 au existat un Crin şi un Oprescu şi i-aţi catalogat ca fiind totuna cu un infect ca Geoană e fix dovada că VOI sunteţi la fel de cretini ca votanţii lui Băsescu – mă interesează mai puţin dacă spălăturile pe creier se finalizează cu talibanism pro-băsist sau cu efectul de curgere din gură.

Pentru analiză strict pe problema Geoană, mergeţi la Victor Ciutacu, rogu-vă, că-i aşaaaa de bine! :))

Ăştia care sfinţesc locu’

Ăsta e un post demografic – are multă treaba cu distribuţia muncitorilor calificaţi cu forţa(-mprejurărilor) pe fragmentu’ românesc de glob.

Dacă vă-ntoarceţi buzunarele pe masă în momentul ăsta câţi medici dornici şi în stare de trânte cu administraţia vă vin în cap? ____________________ (moment de rătăcire) Exact! Greu de strâns de-o echipă de fotbal pe ţară. Sigur, pe de-o parte-ţi vine să zici că-s prea ocupaţi cu fişa postului ca să mai facă şi d-astea, nu-i treaba lor. Pe de alta, ...da’ a cui? Pentru că mai bine decât ei nu ştie nimeni cum vine aia management de basm al sistemului medical şi, mai mult, nici fişa postului nu-i uşor de dus la îndeplinire pe fundal de nuntă ţigănească.

Şi dacă tot n-avem multe exemplare cu caloriferele-n funcţiune, măcar pe ăia puţini care se opun valului de lături să-i ţinem sub reflector. Spre exemplu, la prolifica şi minunata categorie integratoare a SF-ului în realitate “Noi bunătăţi via dr. Răzvan Constantinescu” avem de curând lansatul site IGH. Nu vă fie lene, lămuriţi-vă despre ce e vorba, că e despre genul de unităţi medicale pe care le-am putea avea multiplicate şi amplificate, dar le avem împuţinate şi ciuntite. (Printre altele şi pentru că 90+% dintre medici au senzaţia că viaţa lor se poate întâmpla strict pe segmentul dintre vârful nasului şi fişa postului.) Pe la secţiunea cu Letopiseţele dezordinii organizate încep să curgă episoade din frumosul proces de strângere de gât a performanţei – eu v-am zis din timp, să nu rămâneţi cu serialu-n urmă. Eu citind primele astea episoade, neavând habar de actorii în cauză şi de situaţia concretă din teritoriu pentru că sunt la dracu-n praznic în raport cu locul acţiunii, am şi rămas în cap cu un gând: uite nişte bă’eţi care pot face praf ooorice procent din PIB rezervat pentru sănătate! Şi m-am gândit la asta în perspectiva unei schimbări de regim, să zicem. Să fii tu ministru al sănătăţii peste zootehnici dinăştia împrăştiaţi prin tot sistemul medical şi peste “micile” clanuri locale dospite în timp, ce dracu’ te-ai face? Ştiţi, că de ăştia nu scapi aşa, prin telekinezie. Deci eu dac-aş fi opoziţie în momentul ăsta aş profita de timpul rămas până la alegeri să mă gândesc nu numai ce miniştri împlânt în guvern, dar mai ales ce indivizi bag pe administrarea fiecărui domeniu în teritoriu. Cât de conectaţi sunt la profesioniştii de pe feliile respective? Pe exemplul nostru medical, întrebarea ar fi “Am pe cineva în X oraş care să poată lua pulsul medicilor despre felul în care sunt administraţi?” Că luptătorii din rândurile breslei nu s-or înmulţi, n-aveţi nici o grijă. Iar ăia puţini vor avea nevoie de întăriri ca să poată mişca lucrurile. Dar pentru asta trebuie să fii pe fază, să-i cunoşti, să ştii pe cine să crezi şi să te ştie şi ei de încredere. Fără genul ăsta de atenţie, oooricâţi bani ai băga în orice domeniu, valoarea lor reală tot aia pe care le-o vor da filtrele locale şi micii executanţi va fi.

...numai că depinde ce faci cu ea

Dacă stai să-mpiedici aglomeraţia din stradă cu-ntrebări despre imaginaţia dezvoltată, fără dubii că procentul de aprecieri pozitive e aproximabil prin unanimitate. Pentru că iar ne izbim de o neînţelegere despre unealtă şi rezultat. Că de-acolo se trage titlul. Nu-s tocmai puţini indivizii care sar peste caracterul de instrument al imaginaţiei. Nu-i ca şi cum odată ce te vezi cu imaginaţia-n priză, gata, frate, numa’ bunătăţi îţi dau prin cap – sigur, sună ca o banalitate când o enunţi; dar când n-o enunţi..., pffffff, vaaaarză iese, vă spun, nimeni nu mai ţine cont de imensităţile pe care le pot deversa cre’erele creţe! Eu spre exemplu nu ştiu cum să mă comport cu foarte mulţi dintre oamenii cu imaginaţie bogată de prin preajma-mi! Adică mă pomenesc de foarte multe ori că am de ales între a falsa de dragu’ ficţiunii lor, ca să nu-i bruschez cu realitatea, şi a-i da peste cap într-o manieră nu tocmai demnă de filmat scene de dormitor. :)) Pentru că fiind respectivii foarte viguros dezvoltaţi imaginaţional, îşi pun la punct toate detaliile într-un hal, de nu-şi mai lasă nici loc de îndoială! Nu merge cu explicatul fin, cu blândeţuri dinastea de reconversie la realism. Nu, futu-i, trebuie să-i împingi pe scări, să arunci găleţi cu apă rece pă dânşii, să le trânteşti uşile-n faţă, să te expui cu alternativa de gândire în ipostaze intime, să dracu’ mai ştie ce – chestie care sigur că nu prea mai lasă loc de bună comunicare postbelică decât cel mult într-un spirit de socializare trasă de păr tot dintr-un orgoliu prost întemeiat, chipurile întru demonstrarea tăriei de caracter după îndesarea de argumente cu forţa pe gât sau apelări la dovezi de mare brutalitate perceptivă sau refuzuri necivilizate sau mai ce naiba o fi acolo pe post de imparitate a realităţii cu produsu’ imaginaţiei respectivilor.

Şi de unii chiar îţi pare rău. Ba parcă tot ăia despre care gândeşti mai frumos o dau în gard mai avan. Poate tocmai pentru că simt cum gândeşti despre ei şi asta acţionează ca o apăsare pe acceleraţie, e fix ce le lipsea ca s-o ia razna.

(A se constata că n-am utilizat nici un moment formule din categoria “imaginaţie bolnavă” sau învecinatele – e important! Uneori sunt atât de bine intenţionaţi în creativitatea lor oamenii, încât nu se mai opresc din implaturile cu aspecte pozitive, ridicând inconştient baremele până la a te face să-ţi fie şi groază să mai joci în filmele alea. :) )

20112011 -- 62 :)

Acest monument de virilitate..., pffff! :))

Muzică fibroasă în corp fibros nu merge?

Da da, clar ăsta e ambalaju’-model despre care vă mai zic în diverse momente nepotrivite.
(Seriously, stick with flat abs -- it just works wonders. :D)

De ce, ne-am transformat brusc în nişte rafinaţi?

E un val acum prin presă şi pe internet, cum că mişcarea asta brutală a lui Ponta împotriva lui Geoană, cu o decizie luată nervos şi nedemocratic, îi va costa electoral pe social-democraţi, de unde va avea de suferit şi USL. Hai mă’, nu mă-nnebuniţi! Serioooos??? Da’ de unde infuzia asta de electorat cu nasu’ fin, iubiţi credincioşi? Că parcă numai ieri se-ntâmpla votul ăla pentru prezidenţiale, când electorii români avură un asemenea miros în trepte fine încât au confundat securiştii cu anticomuniştii şi cârpitorii de copii cu tătucii iubitori. D-aia-ntreb, i-a trăsnit revelaţia pă toţi în buza postului Crăciunului sau ni s-a administrat vreo transfuzie de electorat haute couture cât am fost eu la duş?

Sigur că arată măcelăresc demersul de expulzare a lui Geoană din PSD, dar:

1 ● Sunt aaaaaabsolut convinsă ca fix de-aia nu mai poate dormi nici electoratul. :))

2 ● În ograda partidului va funcţiona puterea exemplului, cel puţin într-o bună proporţie. Şi e important, dacă ne gândim ce hal de presiuni băsiste se vor întâmpla asupra opoziţiei până la alegeri.

Faptul că şi-au luat câte-o bucată-n bot şi Iliescu, şi Năstase, iar dă bine. În special pentru electoratul liberal care nu credea în desprinderea lui Ponta de bătrânetu’ pesedist (şi deci înghiţea mai greu sau deloc uniunea cu PSD-ul) şi pentru electoratul urban de stânga care nu putea vota PSD din motive de neîncredere în reformarea partidului în spiritul stângilor europene, atâta timp cât nimeni nu călca pe lângă cuvântul lui Iliescu şi Năstase.

Bine, Ponta! Ai făcut-o cu mâna stângă, cum e obiceiu’ pe la voi, dar măcar ai făcut-o. :)) Sper s-o finalizezi.

12112011

Brother Crin, şşştiam că pot conta pe tine! :D

Gândul: În acest moment există o stare conflictuală la nivelul PSD care afectează imaginea USL. Cum este percepută de PNL?

Crin: Imaginea USL trebuie să transmită unitate şi hotărâre. Pentru mine semnificative sunt atitudinea preşedintelui Victor Ponta şi decizia luată prin vot unanim de forul de conducere al partidului, iar acestea arată unitate şi hotărâre. Comentarii sau declaraţii personale mai puţin inspirate pot schimba doar impresia, nu şi realitatea.

Vă referiţi la domnii Năstase şi Iliescu?

În legătură cu presupusul conflict cu aşa numiţii grei ai partidului trebuie să spun foarte deschis ce cred: eu cred că greii PSD sunt cei care pot aduce acest partid la guvernare, deci greii PSD sunt Victor Ponta şi echipa sa. Ion Iliescu şi Adrian Năstase sunt oameni cu experienţă importantă, toată lumea îi ia în considerare, am spus însă ce cred şi cred că am spus-o foarte clar.

Ce va face PNL dacă situaţia din PSD se va accentua?

PNL are nevoie de un partener puternic şi de încredere. Sper că lucrurile vor fi tranşate rapid şi categoric de către actuala conducere.

Este PNL dispus să colaboreze şi cu o altă conducere a PSD?

Noi am construit un parteneriat politic şi instituţional printre ale cărei premise se numără şi încrederea reciprocă dintre liderii actuali. Relaţia personală dintre mine şi Victor Ponta, dintre secretarul general al PNL, Eduard Hellvig şi secretarul general al PSD, Liviu Dragnea, sunt o premieră în politica românească şi o şansă excepţională pentru succesul şi durabilitatea acestei construcţii. Chiar dacă am admite ca ipoteză un Congres Extraordinar sunt convins că acesta l-ar reconfirma pe Victor Ponta ca preşedinte. Pentru mine USL este o construcţie pentru viitor, iar în PSD viitorul este Victor Ponta.

Domnul Geoană mai reprezintă USL în Senat, îl mai simţiţi parte a USL?

Răspunsul meu este nu şi toţi cei care cred că demersul domnului Ponta are motivaţii strict personale se înşală.

Ce se va întâmpla în Senat?

Probabil se va ajunge la votul plenului, acolo unde PNL îşi va susţine fără ezitare partenerii.

Nu credeţi că se poate ajunge astfel la un blocaj în Senat?

Nu cred că blocajul Senatului poate veni de aici, în Senat este o majoritate fragilă şi uneori schimbătoare. Pe fiecare problemă, pe fiecare vot există o majoritate. Va exista o majoritate şi pentru un eventual vot pentru preşedinţia Senatului.

Credeţi că USL trebuie să meargă cu demersul de înlocuire a domnului Geoană chiar cu riscul pierderii acestei funcţii?

Cred că la întrebarea asta au răspuns lideri PSD mai exact decât mine, mai simplu spus nu prea avem ce pierde şi cred că este o dovadă de consecvenţă să ne asumăm riscuri.

Ce mesaj le transmiteţi celor din PSD?

Să conteze pe PNL ca pe adevăraţi aliaţi şi sunt convins că la experienţa şi forţa lor politică vor reuşi să tranşeze foarte rapid bine această problemă.

Pe domnul Geoană îl mai vedeţi în PSD sau în afara PSD, în interiorul sau în afara USL?

Toţi cei care doresc cu bune intenţii să lupte politic sub culorile USL sunt bineveniţi. În ceea ce priveşte situaţia domnului Geoană este o chestiune strict a PSD.

Cât a avut de suferit USL din cauza acestor tensiuni?

De câte ori există o criză mai mare sau mai mică, punctele se pierd sau se câştigă în funcţie de deznodământul ei. Dacă PSD va încheia cu bine această criză, USL câştigă.

Ce înseamnă cu bine?

Cu bine înseamnă să se dovedească un partid hotărât şi un partid a cărui conducere să nu fie pusă nici o secundă sub semnul îndoielii.

(Interviu Gândul)

Toamna rezemaţi-vă de garduri

...şi încâ o mică întrebare, nătăfleţule:

Când pentru toată lumea e clar din toate cele 32423468 de sondaje că la ora asta şi cu perspective lungi Crin e favoritul favoriţilor pentru preşedinţie şi deci protocolul USL în mod orbitor de evident se cere de la sine aplicat în formula preşedinte PNL-premier PSD, cât tupeu să ai în calitate de caraghios PSD-ist care şi-a învăţat partidul să piardă toaaaaaaate alegerile să vii să pretinzi o nouă candidatură la preşedinţia ţării, în dispreţul celui care în 2009 te-a susţinut mai avan decât mulţi ai tăi din partid şi ţi-a fabricat platformă-trambulină cu Iohannis premier? Culmea, argumentând că eşti un tip care a strâns peste 5 milioane de voturi, ca să-i fie clar lui Crin că te-ai şters pe ___ cu tot sprijinul şi toată campania pe care ţi-a făcut-o la momentul ăla. Ai strâns pe dracu’, isteţule, că de stătea Crin neutru în turul 2, nu ştiu zău cum arăta scoru’! Ai uitat cum te ascundea Guşă sub pat să nu te vadă lumea, convins fiind că o confruntare cu Crin te-ar fi ras de pe suprafaţa pământului? Atunci îţi era frică de el, acum ai tupeul să propui scoaterea lui pe tuşă, ca să ne mai arăţi un rând cât de anticandidat poţi să fii. Uite astea-mi dau tot mai multe motive să cred că Vanghelie e pe-o mână cu băsiştii şi te-agită-n aer ca pe-o cârpă plină de praf.

Radicalii de ocazie

Îmi place tare ce-a ieşit azi din colcăiala cu Geoană. Că iar s-au pieptănat apele cu cărare-ntr-o parte. Adică ştiţi, ne-am lămurit pentru a 343465247-a oară cum stăm cu spiritul trântitului de uşi în nas şi cu logica elastică.

Parcă mai de curând urlau analiştii pe teveu peste gardul opoziţiei: “Ieşiţi din Parlament, nu vă ţineţi de scaune dacă oricum nu mai contaţi în legislativ, lăsaţi-ne cu povestea legilor blocate la Senat, că oricum se trece peste voi, plecaaaţi, plecaaaaţi!” Mai de curând am zis. Dar azi fiind mai curând decât curândul, maxima plină de întelepciune s-a convertit religios la practicile blajine ale budiştilor: “De ce sacrificaţi preşedinţia Senatului, acum, când aveaţi o unealtă legislativă importantă de a bloca iniţiativele aberante ale puterii în Senat???” Este că vă ia cu vortexu’ pân creieri? O logică mai vâjâindă de patologie nici că mi-ar fi putut fi dat să gust. Sau s-or fi gătat resursele de radicalism? Dar să lăsăm asta. Mergem la de-alde alea spiritualele:

Vin aşa poveştile: cum că Ponta e un măgar, că, dom’le, ce-i veni lui acum să-l împingă pe scări p-ăsta zurliu de la Senat? Că nu-l putea tolera din drag de interes suprem al opoziţiei încă vreo câteva luni până la alegeri? Să-l fi lăsat să vorbească ce-o fi vorbind şi să-l ignore înţelept.

Eu o iau ca tot prostul: ce ştiu sigur?

1 ● Da, Ponta e departe de-a fi vreo scânteie a progresului PSD-ist, dar până una-alta Geoană e veşnicul candidat care pierde pe bandă rulantă şi nu numai că nu se lasă, dar chiar se face de şi mai mare baftă cu fiecare tentativă de revanşă, niciodată în nume propriu, ci de fiecare dată târând după el cel puţin o întreagă grădină de bostani, dacă nu şi o livadă cu vişini – adică măcar tot partidul din care face parte, dacă nu şi vreun alt partid de opoziţie care-l susţine conjunctural în lipsă de opţiuni. Şi din postura asta, dacă la toleranţa aia prin ignoranţă pe care i-a acordat-o Ponta de-o vreme a răspuns urcându-se cu picioarele pe tavan şi cerând să ne mai stropească pe toţi din cap până-n picioare cu r___t candidând din nou la preşedinţie, atunci vă daţi seama că nimeni nu-i atât de cretin încât să-şi satisfacă vreo morbidă curiozitate de a vedea până unde se-ntinde frustratu-n nevoia-i disperată de atenţie dacă-l lasă de capul lui până la alegeri.

2 ● Vanghelie e clar cu perna pe faţă în mandatul lui Ponta. Şi mi-e imposibil să cred că stă aşa, cumincior, să vadă cât de fin intervine fermentaţia în pană de oxigen. E clar că omul se zbate şi nu oricum. Şi Geoană e cea mai bună jucărie pentru făcut gălăgie de faţă cu musafirii. Deci, Geoană, despre bunele tale intenţii câtă vreme Vanghelie te ţine de toartă, zic să ne scuteşti.

3 ● S-o includ totuşi şi pe aia din introducere – ştiţi, că eu practic radicalismul dintr-un capăt în altul când simt că e necesar şi dacă tot m-apuc: da, cred că ieşirea din Parlament e singura mişcare prin care opoziţia poate schimba regulile jocului şi terenu’ de joacă. Ş-atunci de ce m-ar mai interesa ce se-ntâmplă cu preşedinţia Senatului??!

*) Zicea Radu Tudor că împingându-se PSD-iştii cu Geoană au ratat băieţii de opoziţie ocazia de a povesti despre rezultatul referendumului din Constanţa, prin care 95% dintre cetăţeni i-au dat în gură lui Băsescu, refuzând desfiinţarea judeţului. Îmi pare rău, dar eu înţeleg majorităţile în maniera mea: ăia 95% sunt din 43% prezenţi la vot. În alte vorbe, pe 57% dintre cetăţeni i-a durut în ___  ce se-alege de judeţu’ lor. Atât de bine i-a durut în nenumita, dar subînţeleasa locaţie, încât referendumul nu a fost validat, din motive aritmetice clare: 43%<50%+1. Cam asta e. Să fiu eu opoziţie, şi eu aş prefera să mă-mping cu Geoană decât să explic pe sticlă cum n-am fost în stare să scot lumea la vot. Chestie de gust.

Alt zeu. Cu pacatele lui, ca zeii. :)

Egotism, nu sfială

Lipsa de îndrăzneală, asta e tema.

Zic unii – ăia mulţi – că fenomenul se-ntâmplă pe bază de timiditate, reţinere sfioasă, chestii dinastea chipurile asociate cu firile sensibile. Mă’, mie nu-mi pare deloc aşa. Fix dimpotrivă, îmi vine mai repede să presupun că se-ntâmplă pe bază de senzaţii egocentriste de străbateri de axe pământeşti prin măduva spinării. Adică ştiţi, îmi vine urgent să-ntreb “Da’ cine eşti tu, mă’, de nu-ţi permiţi riscuri de imagine?”. Mie derogările astea sub semnătură proprie de la ocazionalele intrări cu coarnele-n gard şi cu copitele-n... îngrăşământ organic la care pe calea firescului toţi suntem condamnaţi, cu frecvenţă variabilă, nu-mi dau nici un moment senzaţia că vorbim despre vreo sfioşenie de fată-verde-cu-păru’-pădure, zău. Mai degrabă înclin înspre probabilitatea unei manifestări de vulpe prezentă numai când se-mpiedică găina cu osteoporoză.

Sigur, trebuie să fie o practică extenuantă rău – vă spun eu că e mai simplu să ziceţi ce vă vine la gură şi să acţionaţi cum vă-mpinge metabolismul, că la nivel macro nici dracu’ nu se uită la voi! Singura diferenţă e că vi se-ntâmplă mai multe lucruri, mai intens şi sunteţi obligaţi la spontaneitatea managementului urmărilor. Oare v-o strica?

Întoarcerea Zeilor (Pffff...! Nu mai detaliez :)) )

Tot pentru că am intrat în luna zeilor

Dacă tot am intrat în Luna Zeilor... :)