Monday, October 31, 2011

31102011

Saturday, October 29, 2011

Tehnica răvăşitului părului


Mi se pare incredibil cum lumea condamnă lipsa de sinceritate, dar ignoră total sinceritatea, după care se plânge. (Asta când n-o pune la zid şi p-aia. :)) )
Eu mi-s din topor, ca toate sălbăticiunile. Aşa că primul lucru pe care-l fac în introducerea oricărui tip de relaţie/relaţionare/interacţiune interumană e să anunţ apăsat că sunt al naibii de superficială – nu din lipsă de respect, consideraţie, umanitate, sensibilitate sau ce-oţi mai vrea, ci din motive de viteză. Viteză alimentată de curiozitate, care curiozitate induce inevitabil nestatornicie. Nu-i ca şi cum mi s-ar şterge lucrurile de pe creier pe măsură ce zbor din floare-n floare! :)) Chiar am o foaaaarte, dar foaaaaaarte bună memorie a întâmplărilor/persoanelor (nu şi a numelor, că alea-s nerevelatoare), le car pe toate după mine cu mare lejeritate. Da’ sigur că asta numai în capul meu e clar. Cei care beneficiază de plecările-mi în mare grabă au uuuun pic altă senzaţie. :) De-aia ca să explic mai pe scurt fenomenul l-am botezat ca-n titlu, tehnica răvăşitului părului. Adică trec frumos pe lângă fiinţe, mă ating întrucâtva de ele, reţin ce e de reţinut şi dispar urgent de pe ecrane. Uneori revin după o vreme, alteori nici nu poate fi vorba. Lumea zice că e cam nasoală abordarea, şi pentru că are un aer adânc necivilizat, şi pentru că n-apuc niciodată să cunosc indivizii de care mă trântesc în viteza aia. Oare aşa o fi? Mie mi se pare fix pe dos. Din cauză de practică îndelungă, exerciţiile astea m-au făcut să lecturez în diagonală feţele cărora le “răvăşesc păru’”. :)) În sensul că sunt foarte atentă la detalii care scapă repede celor care gândesc în spiritul înşurubării lente şi definitive în coastele omului. Ăştia au senzaţia că tot ce nu văd azi or vedea mâine. Eu nu! Eu sunt aici cu bizonu’ în momentul ăsta, care poate e ultimul moment de exploatare şi explorare bilaterală, nu sar secvenţe, nu scap cadre, nu ignor virgule puse sau lipsă. Şi mai e şi o chestie strict numerică la mijloc. Ştiţi, e ca la sondaje, cu cât e mai generos eşantionul, cu atât îţi sar mai abitir în ochi şi categoriile mari/tendinţele generale, şi variaţiunile individuale.
Partea cu morala nu o discutăm, pentru că aşa cum v-am mai spus de 34327683345 de ori, nu stăpânesc noţiunea, ba chiar îmi e străină de-a binelea. Tot ce pot să zic despre caracterul pozitiv sau negativ al halului ăstuia de raportare la făpturi vii e că “răvăşitul părului” nu te lasă musai cu freza stricată, uneori chiar face minuni, apasă pe plasticuri întrerupătoare de beznă, repoziţionează geografic şuviţe intrânde în ochi, lucruri d-astea rezolvabile cu grebla şi cu tangenţa. :D
"Every chance that you get is a chance you seize":

Friday, October 28, 2011

Sssmulşi din rai


Momentul de glorie al RTV s-a făptuit! =))
Vergil Voineagu, preşedintele INS a cuvântat 
...şi istoria n-are să-l ierte pentru asta:
Spontaneitate INS - CNP-uri
Integral, aici. Worth all the trouble, jur! =)) =)) =))
Oh god, oh no, not in my lifetime! :)))))))

Wednesday, October 26, 2011

Song Of The Day

...ca asa ne-am trezit noi azi, cover-uind dublu' asta intru resuscitarea vorbei aleia: "Vocal chords, pffffff!" :D
(Cum cine suntem noi? :)))) )

Tuesday, October 25, 2011

Normalitate, da. Conştienţă, nu.


Zilele astea s-a frecat până la franjuri formula asta cu “gestul de normalitate”, ca etichetare a iniţiativei opoziţiei de a-l invita pe rege-n parlament. Da, este perfect normal. Dar normalitatea asta nu e suficientă. Nu în forma asta. Nu am convingerea că e o normalitate căptuşită de conştienţă – singura variantă în care e valabilă şi validabilă. Şi de ce nu am convingerea asta? Păi n-o am pentru că vine dinspre poate 1-2% oameni conştienţi şi restul politicoşi de plastic. Vă lămuresc pe scări imediat:

O trâmbiţăm cu mare lejereţe, tot mai mulţi (doar pentru că a devenit o modă), cât de frumos ne-ar sta nouă în rochiţă monarhistă. Sau măcar cu danteluţă monarhistă. Păi nu ştiu dacă ne-ar sta chiar aşa frumos, că vedeţi voi cum e cu ţoalele, dacă nu ştii să le porţi, îţi vin ca dracu’. Nici întoarcerea la monarhie, nici întoarcerea cu faţa spre monarhie (în sensul de a invita casa regală să se implice mai mult în viaţa publică), nu se poate întâmpla fără a fi atent la semnele rare şi grele pe care ţi le fac reprezentanţii regalităţii. În fond, ăsta e singurul rost pe care-l mai au monarhiile în ziua de azi, să ridice baremul într-ale simbolisticii, să decanteze chestiunile importante din mormanul de mărunţişuri prin intervenţii bine ţintite şi greu de ignorat. Ori noi la ce nivel ne aflăm cu atenţia asta la semne? În 2009 casa regală îşi trimitea cu susţinere deschisă pe frontu’ electoral, NU PENTRU REINSTAURAREA MONARHIEI, un reprezentant, în persoana lui Radu Duda. Cum arătau politicienii noştri de-atunci? Păi Crin era proaspăt ales preşedinte al PNL de către nişte indivizi care au înţeles că lupta lor electorală se gată fix acolo, că şi-au tras vedetă magnetică la vârf şi deci pot dormi pe ei încolo. Iar Geoană, acelaşi Geoană care azi îl conducea pe rege pe preşurile parlamentului şi-i acorda cuvântul, era într-o cârdăşie scârboasă cu Băsescu, acelaşi Băsescu care de-o bună vreme mi ţi-l tot scuipă cu debit pe acelaşi rege. Ziceam atunci că soluţia e să se care PSD-ul de la guvernare, să-l susţină pe Crin pentru preşedinţie şi să ia premierul. Bine, am înţeles, orgolii de oameni proşti, nu se poate, nu se poate şi nu se poate. Dar dacă la câteva luni distanţă s-a putut discuta despre Iohannis prim ministru, atunci tot la fel de bine se putea discuta şi-n martie-aprilie despre Radu Duda preşedinte şi Iohannis prim ministru, într-o notă de dublă neutralitate la conducerea ţării. Dar nu s-a discutat. Geoană şi gloata-i au rămas să aştepte Sfânta Ejaculare din partea lu’ Băsescu, iar dacă la momentul ăla Crin propunea aşa ceva propriului partid, nu numai că nu găsea susţinere, dar nici ăia 10-20% din partid care chiar s-au bătut pentru el în campanie nu-l mai susţineau după! Şi mie vor să-mi spună aceiaşi liberali şi PSD-işti că doo trepte mai la deal s-au trezit şi conştientizează cum e cu semnele casei regale? Eu de-astea nu gust, băieţi, chiar nu. Nu după ce v-aţi c___t pe semnele casei regale în 2009. Aşa că, dragii nostri, toate jafurile electorale care vă vor trage în jos trebuie să vi le traduceţi aşa: “Ni se întâmplă pentru că în loc să ne organizeze alegerile Iohannis în regimul Radu Duda ni le organizeză Băsescu în regimu’ Băsescu. Dacă o vrea!”. Crin preşedinte şi Ponta premier era o teorie valabilă, fără nevoia formării USL, chiar cu confruntarea PNL-PSD, şi după nişte ani de normalitate CONŞTIENTIZATĂ, nu doar după o bălăcăreală băsistă intrată-n prelungiri. Dar sunteţi mici. Pentru că în afară de Crin, Tăriceanu şi încă vreo mână de feciori cu spatele drept şi cu dicţionarul citit pe ambele coloane, restul n-aţi înţeles nimic din isprava cu regalitatea. Dar dă bine să zicem pe teveuri că practicăm gesturi de normalitate. Practicaţi pe dracu’ să vă pieptene!
____________________ 
Note optimiste, totuşi:
● Uite că televiziunile pot fi puse-n genunchi în faţa unor evenimente generate de opoziţie. Aşa se face!
● Uite că Băsescu poate fi redus la inexistenţă publică dacă opoziţia ştie face valuri dinalea pe bune.
● Citiţi ce-a reţinut BBC-ul din varza noastră mică, plus un interviu cu regele.

Sunday, October 23, 2011

23102011


Saturday, October 22, 2011

"In a sky full of people only some want to fly" :)

Great live performance, absolutely:

Saturday, October 15, 2011

15102011

Thursday, October 13, 2011

Pentru viitorii practicanţi de politică externă


Ieri un băiat pe numele lui Mehdi Hasan a publicat in The Guardian un articol care sună exact aşa cum ar trebui să sune politica externă a României în privinţa circulaţiei forţei de muncă şi a percepţiei internaţionale asupra imigranţilor români în general. Iau aşa, toată minunea publicistică, în caz că vă doare mâna să urmăriţi link-ul de mai sus pentru a lectura întreaga producţie, absolut genială din dungă-n dungă:

Steve Jobs would never have made it in David Cameron's world

“The morning after the death of Steve Jobs, David Cameron led the political tributes to the Apple co-founder. "The world has lost one of the most inventive, creative, entrepreneurial geniuses of our time," the prime minister remarked. "He has inspired whole generations of future inventors, creators and entrepreneurs, and that's going to be a tremendous legacy that he leaves."
Jobs, as countless obituaries and profiles have since noted, was the son of a Syrian immigrant. Abdulfattah Jandali arrived in the United States in 1952 to study for a PhD in political science at the University of Wisconsin. Had he been denied his student visa, Steve would not have been born in the US, and Apple never founded in California.
On Monday, four days after his tribute to Jobs, Cameron decided to tackle the issue of net migration to the UK, students included. "I've never shied away from talking about immigration," proclaimed the PM, as he delivered his second major speech on the subject in just six months.
Thankfully he eschewed the inflammatory rhetoric of his predecessors. "Swamping" (©Margaret Thatcher) didn't make an appearance; nor did "British jobs for British workers" (©Gordon Brown). Nonetheless, it was a relentlessly negative speech, focused on the need to "get a grip" on the "problem" of immigration, with repeated references to "illegal immigrants" and "bogus students". On immigration there has been no rebranding, detoxifying or modernising: Cameron is an unreconstructed Thatcherite who panders to far-right voters. "Yes, some immigration is a good thing," he confessed begrudgingly, before going on to decry "excessive" and "badly controlled" immigration.
Once again, he conspicuously omitted to mention his own migrant background: his great-great-grandfather, Emile Levita, a German-Jewish financier, arrived in the UK as an economic migrant in the 1850s and obtained British citizenship in 1871. It would have helped to personalise the issue. When it comes to migrants, it is far too easy to generalise, stereotype, dehumanise. They are, by definition, the "other".
Instead, the prime minister's speech was a sop to the Tory right. He called for "everyone in the country" to help report illegal immigrants to the police. But how will members of the public distinguish between legal and illegal migrants? Can I be the only one worrying about the empowering of racist busybodies?
Cameron also referred to the "obvious risk" of migrants and their families becoming a "burden" on the welfare system and the British taxpayer. He should be ashamed of himself. My own mother migrated to the UK from India in 1974 on a marriage visa. She spent the following decades working as a doctor in the NHS, saving countless lives and paying hundreds of thousands of pounds in tax in the process. Forgive me if I take it personally when the prime minister suggests that "family migrants" have become a "burden on the taxpayer".
Monday's speech wasn't just negative, it was deeply disingenuous. Cameron defended the coalition's new limit of 20,700 non-EU migrant workers a year, claiming it had "been undersubscribed each and every month". On this basis, he suggested, a "further tightening of the system" could be justified. But there is a rather obvious reason as to why fewer migrants are applying to work here: the economy has flatlined over the last year.
In addition, according to a recent survey carried out by the Chartered Institute for Personnel and Development, employers are dodging the restrictions by recruiting more workers from the EU, who are unaffected by the cap. One in five businesses questioned revealed they still planned to recruit migrants in the next quarter – the highest figure in the history of the institute's research.
Cameron's rebarbative speech is further evidence of how the "debate" over immigration is suffused with myths and misconceptions. The public is bombarded by a cascade of falsehoods promulgated by populist politicians and dishonest journalists. Yet the inconvenient truth is that immigrants are not a "burden", they are key drivers of economic growth. As Jonathan Portes, director of the National Institute for Economic and Social Research argues in this week's New Statesman, lifting the coalition's restrictions on immigration would "boost growth not just in the short term but over the medium to long term, too, while reducing the deficit". A report by his organisation earlier this year found eastern Europeans added almost £5bn to Britain's economy between 2004 and 2009.
But what of the poor natives? The millions of Britons languishing on out-of-work benefits? We are regaled, in prime ministerial speeches, BBC radio phone-ins and rightwing tabloids, with tales of the hard-working British builder or plumber who has been replaced, or undercut, by the cheaper Pole or Lithuanian. Yet the evidence is mixed. In fact, as economist Jonathan Wadsworth of the government's Migration Advisory Committee, notes: "It is hard to find evidence of much displacement of UK workers or lower wages, on average."
The key point, however, is that the economic benefits of immigration accumulate over time. As the economist Philippe Legrain has written: "Most innovation nowadays comes from groups of talented people sparking off each other – and foreigners with different ideas, perspectives and experiences add something extra to the mix."
Greater diversity is the best defence against group-think and, thus, the biggest driver of innovation and economic dynamism. Take Silicon Valley, where more than half the technology start-ups – including Google, Intel, Yahoo and Ebay – had one or more immigrants as a key founder. But take the British high street, too. Had Avram Kohen not arrived on these shores from Poland in the late 19th century, his son Jack would not have been able to start Tesco in 1919. And had Mikhail Marks not been allowed to migrate to the UK from Belarus in the 1880s, he would never have met Thomas Spencer and created M&S.
If Britain is to prosper and flourish in the coming century, we need more migrants, not fewer. But first we need brave and far-sighted political leaders who recognise immigration as an opportunity, not a threat; as a blessing, not a curse.”

Wednesday, October 12, 2011

Uof, acest creier care produce... :D


Dacă lipseşti omul de un eveniment pe care-l aşteaptă, el o să şi-l împlinească mental, nu o dată, ci de 5347658723157 de ori, de fiecare dată mai spectaculos, mai provocator, mai intens, mai revoluţionar, mai inductor de netratabilă dependenţă, mai... pffff! =))

Vedeţi voi, iubiţi credincioşi, de-asta mi-i drag mie de creieru’ omului, că-i harnic şi creativ şi cu cât îi dai mai puţin, cu atât are senzaţia că urmează să primească mai mult. (Seamănă cu poporu’ român la faza asta. :)) )

Vorba lu’ Jagger,
“I only get my rocks off while I'm dreaming”. :)

Saturday, October 08, 2011

Care mă ştiţi, ...


...ştiţi ce-nseamnă când nu scriu. Mă scuzaţ’. =))

08102011

Thursday, October 06, 2011

06102011

Wednesday, October 05, 2011

Oameni mici contra oameni mici


Că ai lor sunt nişte protiste care nu văd mai departe de binele personal înţeles ca îngrămădeală de posesiuni obţinute “AICI, ACUM, CU SEMNĂTURA MEA, PENTRU MINE”, am stabilit deja. Dar e aaaatât de biologic greţos când în momente cheie şi ai noştri-şi dau arama pe faţă!

Scurt şi din topor, mă refer la ieşirea opoziţiei din Parlament.

De câteva zile s-a reînfierbântat dezbaterea pe tema asta, odată cu propunerea aferentă lansată de senatorul PNL Cornel Popa. Crin şi Ponta au răspuns imediat favorabil propunerii, mergând pe linia pe care o începuseră deja ca discurs public de curând, anume radicalizarea acţiunilor opoziţiei. Dincolo de Crin, Ponta şi încă vreo câţiva oameni care ştiu să se mai ridice şi în picioare când se scrie istoria, nu doar să-şi lăţească posteriorul expectativ pe-un scaun de parlamentar, o masă zdravănă de tremurânzi care, întocmai precum băsiştii, nu văd dincolo de “AICI, ACUM, CU SEMNĂTURA MEA, PENTRU MINE”, au produs un val de refuz demn de îngreţoşarea electoratului şi îngroşarea absenteismului.

Textul oamenilor mici amintiţi sună cam aşa: “Oricum nu se schimbă nimic, PD-ul şi acoliţii au în continuare majoritate.” Pe de o parte e de citit substratul lui “oricum nu se schimbă nimic”. Traducerea merge cam aşa: “dacă tot nu se schimbă nimic la nivel numeric pentru ei, măcar să nu se schimbe nimic nici financiar pentru noi”. Adică hai să mai plutim un pic fără direcţie în zeama asta până la finalul mandatului, că-i păcat de ele zarzavaturi. Pe de altă parte însă, muuuult mult mai dramatic, e de remarcat stâmtoarea în care se trânteşte de toate gardurile logica şi perspectiva indivizilor ăstora. Cum adică nu se schimbă nimic, fraţilor? Păi hai să vă fac schemă cu bulinuţe, să nu vă-ncurcaţi:

Ieşirea opoziţiei din parlament este o mişcare atât de radicală, încât de unde lucrurile se reduceau la ograda noastră stâmtă şi nemăturată, în care băsiştii deţin control total, scuipă coji de seminţe pe unde le taie capul şi-şi fac nevoile pe unde-i apucă, acum meciul s-ar muta brusc pe un teren pe care PD-ul nu mai arbitrează cu mingea la picior, nu mai poate fabrica dosare penale oficialilor care-i vorbesc de rău, nu mai poate trimite fiscul peste jurnaliştii care bagă din greu cu secreţii gastrice despre guvernul român. Oameni buni, o ţară izolată, aşa cum suntem acum, nu e una şi aceeaşi mâncare cu o ţară respinsă de-a dreptul! Una e să nu-ţi mai răspundă nici o faţă internaţională decât din interese meschine, alta e să nu-ţi mai răspundă deloc, să nu-ţi mai treacă pragul şi mai mult, să se delimiteze categoric de tine cu subiect şi predicat!

Un investitor stăin nu mai are chiar nici un motiv să-şi rişte banii într-o ţară în care regimul politic merge înspre lumea a 4-a! O să ziceţi – tot pentru că sunteţi mici – că asta ar declanşa punerea la zid a opoziţiei, cum că blochează investiţiile străine prin destabilizarea situaţiei politice interne. Rahat! Când toată presa internaţională vuieşte despre regimul politic înfiorător din România, sunteţi şi prea mici să mai contaţi în peisaj, şi gata spălaţi prin comparaţie şi prin simpla neacceptare exprimată tocmai prin părăsirea parlamentului. Mai mult, Crin şi Ponta au început deja să se vadă cu oficiali din lumea bună, ceea ce dă un total altfel de sens blocării TEMPORARE a investiţiilor străine. Se numeşte gândire pe termen lung prin penalizarea derapajelor care fac imposibilă conceperea unui climat economic naţional stabil măcar la nivel de reglementări fiscale şi politici de încurajare şi susţinere a investiţiilor, în condiţiile în care există deja destulă instabilitate în evoluţia contextului economic internaţional.

Presiunea internaţională puternică ar radicaliza dezbaterea şi în interiorul ţării, pentru că ar exista un arbitru mult prea mare şi prea neimplicat în nimicurile noastre de tip atac la persoană pentru ca electoratul să mai persiste în ignoranţă, să mai aibă dubii despre cum să se raporteze la evenimente şi cum să împartă vinovăţiile. Şi ceva îmi spune că tot presiunea internaţională le-ar bloca băsiştilor avântul de a organiza ATÂTA AMAR DE ALEGERE PARŢIALĂ în colegiile eliberate de opoziţie, la un an distanţă de alegerile la termen şi în duet cu poezia economiei prin comasarea alegerilor. Şi dacă ar face-o, ăsta ar fi apogeul ciumei şi ar atrage etichetarea definitivă a regimului băsist în plan extern.

Cred că până şi UDMR-ul are o limită. Una care poate fi atinsă mai repede decât în cazul PD-ului. Cred totuşi că puşi în faţa riscului unei astfel de explozii, până şi ungurii şi-ar mai scurta puţin elanul ăsta dârz de a da totul peste cap pentru nişte rahaturi uşor de pierdut fix la fel de legislativ cum le şi obţin, odată cu schimbarea regimului. Nu ştiu dacă-şi chiar permit electoral luxul unei astfel de proptiri cu capul în fundu’ căruţei blocate-n şanţ.

Dacă nicicum şi nicicum nu rezonaţi cu argumentele astea, hai s-o dăm mai... rural, ca să mă exprim fin: presupunând că nimic nu se schimbă, ce avem acum? Avem o minoritate parlamentară a opoziţiei care nu mai poate face absolut nimic, nu mai contează în nici un fel, nu mai e consultată despre nimic. Păi fraţilor, dacă ăsta ar fi rolul opoziţiei, ca fiind minoritară să nu mai conteze, nu credeţi voi că ar fi mai înţelept ca minoritatea să nici nu mai intre în parlament? Intră, frate, câştigătorul alegerilor şi face fix ce-i taie capul! Nu vă puneţi problema de ce nu aşa se construieşte un parlament? Nu vi se pare că pretenţiile pe care le emiteţi, anume că v-au trimis nişte oameni să-i reprezentaţi, sunt complet pe câmp? Cum îi reprezentaţi? Nu vă mai trece nici o moţiune simplă, un proiecţel de lege mai răsărit, NIMIC! Păi cum şi pe cine reprezentaţi? Dacă puterea ar fi compusă din băieţi dispuşi la dialog, care măcar un paragraf din 100 să modifice în urma consultărilor cu opoziţia pe proiectele legislative majore, am fi în total alt film, da, am putea povesti despre reprezentare. NU E CAZUL NOSTRU! Deci rămâne doar varianta în care vă agăţaţi de mandatul ăsta parlamentar oricum pe sfârşite din interes strict personal.

_____________________________
Cu dedicaţie specială pentru liberali, că de la alţii aştept mult mai puţin: de câte ori se alege un candidat care nu-i din grupul vostru de prieteni sau care vă strică planurile (a se vedea cazul Oprescu) mi-o serviţi pe aia cum că de ce să nu visăm că am putea avea NOI un candidat al nostru, de-acasă, frumos şi bine asortat în galben şi albastru... La fel, de ce n-am fi visat ca putem ba făra PSD, ba făra PC? Noi, cei cutezători... :)) Of, această visare care ne doare... Ce de idealisme ştim să emitem când de f___, pardon, roade interesul personal... Şi cel mai mişto e că de fiecare dată idealismele astea vin în sens invers direcţiei de înaintare propusă de Crin. Şi mai al dracului, o daţi pe nostalgice de toamnă: “Unde e visătorul din Crin de altădată?” =)) Copilaşi, e tot acolo unde-a fost întotdeauna. Diferenţa majoră e că în vreme ce Crin visează cu ochii deschişi, voi dormiţi de-a binelea.

Cele mai proaste variante de protest.
Pentru că-n România şi medicii sunt români.


Vlad postase mai devreme pe Feisbuc un link la acest minunat articol prin care ni se anunţă ralierea Federaţiei Sindicatelor Medicilor “Dr. Ioan Cantacuzino” la protestul (verbal) al Colegiului Medicilor.

Reiau şi aici ceea ce-i spuneam lui Vlad pe Feisbuc:

"[...] şi vă mai atragem atenţia că medicii n-au făcut nici greve, nici demonstraţii de protest, aşa cum au făcut-o colegii lor din Franţa şi Germania, de pildă." -- uite de-asta colegii din Franţa şi Germania sunt mult mai greu de călcat în picioare, pentru că ştiu ce e aia rezistenţă, ca alternativa la fugă, nu pentru că fuga e o formă de laşitate -- nici vorbă! -- ci pentru că migraţia în masă a medicilor români va înfunda undeva lucrurile, TOT PENTRU CĂ ACEIAŞI COLEGI DIN FRANŢA ŞI GERMANIA VOR PROTESTA CĂ LI SE IAU LOCURILE DE MUNCĂ! Aşa cum Marea Britanie ia în calcul ieşirea din UE chiar, care nu-i o măsura de ici, de colo! Şi nu doar medicii vor protesta, vor protesta şi contribuabilii la sistemul medical, care nu sunt de acord să fie trataţi de medici cu mari deficienţe în comunicare -- tot Marea Britanie e prima care, desi angajează personal imigrant, a început să refuze medici români şi bulgari, EXACT DIN MOTIVE DE LIMBĂ ENGLEZĂ DE RA_AT! Deocamdată nu se simt atât de puternic reacţiile astea pentru că încă mai există deficit de personal pe-afară. Dar migraţia în masă o va rezolva şi pe asta şi reacţiile vor apărea în lanţ.

Aşadar, iubiţi credincioşi medicinişti, nu merge chiar aşa, din brişcă treaba. În plus, gândiţi incredibil de segmentar, nesolidar şi nerecunoscător. Cei care mai sunteţi în stare să plecaţi din ţară din motive de vârstă permisivă ne anunţaţi oficial că vă doare-n ___ de medicii trecuţi de-un anumit număr de ani, care n-o mai pot lua de la capăt peste garduri, adică medicii de la care aţi învăţat tot ceea ce ştiţi şi pe care sunteţi dispuşi să-i lăsaţi şi mâine într-o devălmăşie şi mai groasă a sistemului medical, într-un deficit de personal şi mai alarmant. Bravo, mi se umflă plămânii de mândrie când mă uit la voi!

Pe politicienii cărora le adresaţi ameninţările astea nu-i atinge în nici un fel mesajul – doar au demonstrat că dispun de resurse de cinism inepuizabile. Singurii în care loviţi sunt colegii voştri mai vârstnici care nu mai pot pleca. Jenant şi la fel de cinic!

Tuesday, October 04, 2011

Ce dracu’ să-mi urez, “La mulţi ani!”? =))


Aşa, cu patimă, din nou despre magneţi

De data asta nu-i vina mea! Vecinu’ Împricinat m-a pornit iar cu obsesia-mi pentru frumuseţe, la el sunaţ’ pentru reclamaţii! :))

El e observator pasiv. Le-a studiat pe dom’şoarele cu genetică reuşită sau eşuată, după caz, fără să intervină în vreun fel. Diferenţă de stil, eu sunt observator activ. :))

Da, e categoric nenegociabil faptul că frumoşii se găsesc între ei şi nu se refuză unii pe alţii. E o chestie de siguranţă de sine care amplifică şi mai al dracului frumuseţea aia din fabrică. Inevitabil de la o vreme te prinzi că nu se lipesc indivizii de tine aşa, ca o aflare în treabă – ai tu acolo un quelque chose al tău care nu trece pe nicăieri fără să electrizeze perdelele. Odată ce te prinzi de chestia asta, evident că trebuie să fii chiar prost să n-o exploatezi, e o sursă aaabsolut minunată de energie, de chef de respiraţie, de ce mai vreţi voi într-ale dragului de viaţă. E foarte adevărat şi că siguranţa asta de sine mai înseamnă şi o trecere în plan secundar a poveştilor ălora cu principiile morale – adică... să mă scuzaţ’, vă imaginaţi că primul gând al unui personaj conştient că oriunde bate, i se deschide, e să nu cumva să bată la vreo uşă de fiinţă angajată contractual într-o căsătorie, spre exemplu? Riiiiiiiight! =)) Aia e, să ştiţi, fix indexu’ stărilor civile se derulează în capul vreunei frumuseţi care dă cu ochii de un corespondent estetic reactiv într-un metrou, într-o aglomeraţie de semafor, într-o instituţie intens călcată (mă feresc să dau exemple, prietenii ştiu de ce :)) )! Frumuseţea aia naturală, care dă pe-afară indiferent în ce drac de ambalaj o împachetezi, nu poate fi decât o sălbăticiune. Ar fi şi păcat să poată fi stăpânită în vreun fel, şi-ar pierde esenţa şi am face risipă. Adică e clar că frumoşii au mai multe opţiuni pe lumea asta, îşi permit să aleagă, de mai multe ori, fără să simtă la fel de ameninţător ca mai-puţin-frumoşii riscul că pierd ceva ce nu mai poate fi recuperat. Pentru că dacă nu mai poate fi recuperat, cel mai probabil poate fi înlocuit. Dar insist, pentru asta e nevoie de opţiuni lejer accesabile. :) Sigur că un individ inestetic cioplit va fi mult mai îndârjit în căutarea unei forme de stabilitate şi cu proxima ocazie când i se răspunde, primul gând e să securizeze captura – vezi urgenţa căsătoriilor şi paranoia ameninţărilor din toate părţile. Asta cu paranoia e urâtă rău, e urâtă mai ales când încep să-şi închipuie lucruri şi de unde nu sunt. Ferească-te zeii să fii vreo făptură cât de cât arătoasă şi să nimereşti lângă nişte legaţi contractual dintre care corespondentu-ţi de sex e ăla paranoic! Oh god, crunt! Fiecare privire, fiecare mişcare, fiecare gură de oxigen e o declaraţie de război, frate, o încălcare a teritoriului, o mişculaţiune de subminare a stabilităţii! Pffffffff, psihiatrie-n expansiune! (Vezi, Împricinatule, de-aia frumoşii-i mai bine să se ţină deolaltă. :D)

Dar revenind la observatul activ, dacă vă dă mâna într-ale esteticii, înfruptaţi-vă din recolta propriului magnetism, că urâţii oricum vă urăsc (deşi-i atrageţi şi pe dânşii), măcar să aibă motive să vă urască! =)) Zău acum, de câte ori credeţi că vă naşteţi? Şi mai ales, de câte ori credeţi că vă naşteţi aşa arătoşi, în caz de reîncarnare? :)) Morala în domeniul interacţiunilor interumane de tip atracţie e un mare rahat inventat de nişte frustraţi, care au tot dreptul să-ncerce să-şi facă mai moale. Ei au tot dreptul, dar voi n-aveţi nici o obligaţie să vă conformaţi. :D În fond, nu luaţi de la nimeni, doar daţi de la voi – dacă e primit, primit să fie!

Frumuseţea merită trăită, să vă intre bine-n cap! :)

Monday, October 03, 2011

Intru fragilitatea fara de varsta a creierului! :D

Imi place sa defectez sisteme stabile trecute de-o anumita varsta. :))
Gata, nu mai zic. Va prindeti voi, care va prindeti. :)
Uite, piesa zilei, sa nu vorbim fara fundal: