Când e dezordine, opriţi-vă

photo by Bill Adler

Scriu puţin de-o vreme, pentru că am o mare şi minunată vraişte-n cap. Foarte bine şi insuportabil în paralel şi-n repetiţie. Până la vârsta asta altă metodă de ieşit din aglomeraţii dinastea înălţător-patologice afară de încetarea imediată a oricărei activităţi intelectuale premeditate n-am găsit. N-aveţi idee ce bine se-ntâmplă activităţile intelectuale accidentale! :) 

Mai luati si din lucruri fine cate-o lingura :)

Chiar daca eu nu ma mai fac bine veci

Aveţi talent? Mmmbine, băgaţi-vi-l în ___!

Cam ăsta e mesajul pe care l-au primit românii cu talent în urma isteriei naţionale care a spart audienţele şi pe care mă bucur că nu mi-am pierdut vremea s-o urmăresc. Să vă explic ce se vede din afară, dacă nu te-ai uitat la competiţie. Din toată vălmăşeala de talente cu şi fără ghilimele a răzbătut un singur nume: Narcis Ianău. Pentru că e realmente unicat, e singurul care în mod clar dispune de talent (a se vedea DEX-ul pentru acurateţe) în cantităţi neobişnuite şi într-o formă nu tocmai frecvent întâlnită. Adică un eveniment predestinat genetic să fie săritor în ochi (mă rog, în urechi) şi memorabil. Atât s-a văzut din toată treaba cu expoziţia de talente dacă nu te-ai uitat la absolut nici o ediţie. Câştigătorul? Un alt tânăr, al cărui unic talent e că i-au murit părinţii. Dacă ăsta nu-i popor morbid, atunci nu mai e niciunul.

Partea mişto e că Narcis Ianău, la 16 ani, ştie perfect în ce ţară trăieşte şi le-a lipit un dos de palmă elegant românilor în răspuns la votul cu organul specific – da da, ăla cu care l-au ales de 325345667 de ori şi pe Băsescu în diverse funcţii:

"Nu sunt deloc dezamăgit. Nu m-am aşteptat să câştig.
El nu are părinţi, i-a pierdut de mic, EU AM PĂRINŢI." Atât. 

(Ce ziceaţi, că avem alegeri în 2012? Aha, bun aşa, numai popor ne mai trebe şi putem începe.)

Post-u’ ăsta vă va schimba viaţa! =))

Iubiţi credincioşi – pe bune de data asta –, am un mesaj de felicitare pentru voi. (Nu, nu ăla cu ieşirea din moarte clinică.) Voiesc a vă felicita pentru alinierea la progresul tehnologic, făr’ de frica infiltrării diavolului printre microcipurile păcătoşilor ştiinţofagi. :))) Să mă explic:

Aşa cum faptul că eu sunt vegetariană nu spune nimic despre alimentaţia părinţilor, care sunt oameni normali, tot aşa faptul că-s eu total ruptă de creştinătate nu spune nimic despre apucăturile alor mei într-ale spiritualismelor. Şi ca atare deţin una bucată father habotnic şi un exemplar de highly relaxed mother, care-l însoţeşte la biserică de două ori pe an în regim de fashion show. =)) Şi fiind astăzi una dintre alea două zile de mers în echipă la biserică, father-u’ întru consolidarea relaţiei cu prietenu’ lui imaginar şi tripartit, mother-u’ întru acapararea Sfântului Catwalk, ce veste minunată-mi aduce mother dear? (...că bătrânu’ e prea jenat s-o recunoască pe faţă. :))))) ) Ia, fiţi numai uochi la ce-am să vă spun acum:

(Oh god, oh lord, oh holy viruses! =)) )

POPA A FĂCUT PLAYBACK!!! =)) =)) =))

(Mai citiţi o dată, ştiu, şi eu am procesat mai lent la prima confruntare cu realitatea neiertătoare. :))) )

Vi-l închipuiţi? Cică avea slujba pe disc şi stătea băiatu’ împlântat în capu’ treptelor (că a fost open-air) şi tot ridica aritmic din aripi. (Mi se desfac suturile, mooooooor! =)) )

Acuma... eu vă daţi seama că n-am nimic împotrivă, au contraire, dar ce mai rămâne de elucidat e dacă la fazele alea cu “Doamne miluieşte de 3 ori!” făcea DJ-u’ loop dân discuri sau făcuse mixu’ avantgarde şi azi îl livrase doar de pă stick. (Oh no, no way, I’m dreamin’, too good, too tender! Oh happy day!) =))

Remember 2009

Asta va spuneam prin 2009,

la aterizarea Fluturului cu lumina de import:

Postul Paştilor – efectul de praştie

Posturile astea creştineşti au o deosebită calitate, anume că trag pe interval contrastele cele mai hidoase din creierii turmelor îmblânzite cu spaima dumnezeiască: maximul de ipocrizie restricţionistă, urmat de absenţa totală a cumpătării. Un flashmob naţional de nerozie alimentară, dacă vreţi. Adică la un semn, toaaaată creştinătatea decide că ar fi cazul să-şi facă program alimentar pe zile, habar n-am după reglementările cui, dar la cât de bine se pricepe biserica la motroşit afaceri pe spatele behăitoarelor în doo labe, n-ar fi exclus să existe Asociaţia Nutriţioniştilor Creştini “Indigestia”. Baiu’ ăl’ mare e că după perioada asta de atenţie la obiectele pe care le bagă-n gură, cuvioşii se dezlănţuie, tot în cor: urmează episodul Decimarea Ovinelor, care, desigur, degenerează în acompaniamentul simfonic de-a dreptul cu găini, porci, mmmvăcuţe, cum se spune pentru atenuarea diferenţei de talie, şi cam tot ce produce sânge la stoarcere. Să fie sânge dară! :)) E ca-n bancu’ ăla cu mulţimea ieşită-n stradă la revoltă din care se desprinde unu’ cu un cearşaf plin de sânge, care strigă “Men-stru-a-ţie, men-stru-a-ţie!”, moment în care un vecin de-nghesuială îl apostrofează: “DEMONSTRAŢIE strigăm, nu menstruaţie!”. Şi reacţiunea: “Lasă-mă, dom’le, sânge să fie!”. Aşa şi creştinii cu preselecţia pascal-sângeroasă: oaie, vacă, înaripată, chiar şi vacă înaripată, în farfurie s-o vadă, c-apoi de genom s-o-ngriji Duhu’ Sfânt şi cu restul juriului la Judecata de Apoi, etapa pe enzime digestive şi inginerie genetică. Vis!

Scriem al'data

Sunny? Soft?

photo by Paul Cupido

Me and MY God again :)

(Yep, we're back together,

new "Weeks Of The Gods" are about to come. 

Sinners, sinners, sinners...:)) )

Granados - Goyescas, 1916

Va descurcati voi sa urmariti si restul partilor
dupa link-urile de la Video Responses. :)

Poate dacă faci şi tu un cancer de colon...

Cseke: "Dacă mâine se deschid 300 de spitale în România, şi credeţi-mă că ştiu ce spun, toate spitalele se vor umple pentru că managementul are interesul să umple spitalele de pacienţi, pentru că o parte a personalului medical are interesul să interneze.”

Să-ţi explic: dacă afară-i furtună şi pui sub ceru’ liber 3 găleţi, se umplu cu apă şi dă şi afar’ din ele. Dacă mai pun şi vecinii încă vreo 300, se umplu şi alea, şi chiar şi din alea dă afară, şi nu pentru că au vecinii un interes să-şi umple găleţile – chiar dacă au – ci pentru că plouă, boule, plouă peste tot, nu numai unde-ţi pui tu găleţile!

Tot Cseke: "Ştiţi dumneavoastră că în România este sport naţional internarea în spitale? Suntem pe locul 2 în Europa la numărul de internări."

Numai pe locul 2??? Ciudat, dacă ne gândim că suntem pe locul 1 la majoritatea tipurilor de cancer şi hepatite virale. Sau credeai că merge lumea la spital ca-n tabără, cretinule? Tu când îi face cancer de colon, ceea ce-ţi doresc în scop pur educativ, du-te de te bagă la o tablă sau la un poker într-unul din cluburile azilurile de bătrâni pe care le năşeşti acum.

Uite cum e, secţiile alea din spitale sunt denumite după tipurile de afecţiuni pe care le tratează sau investighează, nu după forma de agrement practicată, ştii? Adică... secţia de ortopedie nu-i vreun club de atletism de interior, în caz că-ţi lăsa impresia, după cum nici la radiologie nu se trag în bild fotomodele excentrice şi nici nu se toarnă producţii de concurat Hollywood-u’ cu computeru’ tomograf, iar ăia care vin cu mâna-n pungă la chirurgie reconstructivă nu vin pentru că-s la modă mâinile lungi sezonul ăsta şi-s convinsă că ţi-a dat prin cap şi că secţiile de ginecologie sunt oareşce forme de prostituţie instituţionalizată. Dar cel mai tare cred că-i urăşti p-ăia de la psihiatrie – nu de alta, da-ţi dau senzaţia că-s la concurenţă cu guvernul. Din punctul ăsta de vedere, nici o grijă, băiete, nici o grijă!

Tot despre istericii "salvatori" de caini, dar nu pentru ei, ci pentru parlamentari

Note-ul asta e de fapt raspunsul meu la post-ul Cristinei Pocora.

Avem asa: 2150 de mail-uri (sa presupunem ca de la autori diferiti) si un bilant care arata ca in Bucuresti pe 2010 numarul celor care au solicitat servicii medicale dupa ce au fost agresati de caini este in jur de 10000. (Lasand la o parte faptul ca populatia totala a Bucurestiului e prin zona a 2 milioane...) La protestele de strada, aparatorii cainilor au fost sub 100 de fiecare data -- atatia gasesti sa scoti in strada si pentru reinstaurarea comunismului. :))

Apoi: un liberal adevarat ar raspunde aducand in discutie INITIATIVA PRIVATA. Daca acesti iubitori de caini au asemenea talente de lobby-isti, pot foarte bine sa obtina sponsorizari din care sa infiinteze si hoteluri de lux pentru caini, daca asta-si doresc si daca sunt in stare, nu le sta nimeni in cale.

La un al treilea nivel, as insista ca un politician trebuie sa aiba si viziune proprie, nu doar sa se conformeze multimilor, a propos de riscul electoral, pentru ca daca o luam pe panta asta, intr-un sondaj CCSB comandat de Pro Democratia 91% erau de acord cu pedeapsa capitala. Stiu si eu daca-i tocmai un progres national...? :)) Nu putem gandi totul din perspectiva electorala. Din perspectiva electorala, experienta lui 2009 ne-a aratat ca Basescu e mai bun decat Crin.Tot din perspectiva electorala, suntem tara careia in 2000 i-a trecut pe langa ureche presedintia lui Corneliu Vadim Tudor.

In ceea ce ma priveste, am vorbit destul pe tema asta incat sa rezum lucrurile la principii simple: aleg oricand oamenii inaintea cainilor si siguranta in spatiul public mai intai pentru CONTRIBUABILI si abia apoi pentru caini fara stapan. 

Sa va fie de neliniste :)

Societatea Băsistă de Cruce Neagră

Dacă vă deranjează în vreun fel vraiştea din sănătate, însemnaţi-vă blogurile cu chestia asta – codul HTML îl găsiţi aici. Dacă nu, nu. 

Cum unde? La azil, fireşte!

M-am abţinut până acum să scriu despre povestea cu spitalele transformate în aziluri, ca să văd mai întâi care e dezbaterea publică. Rezumând, isteria merge sub formă de-ntrebare: “Unde se vor duce pacienţii care rămân fără spitale-n zonă?”. Şi răspunsul meu e pe măsura poporului ierarhiilor tăvălugite, dacă nu inversate: la azil, evident! La azil, pentru că oricum medicii erau şpăgari, incompetenţi, nesătui şi în principiu tot personalul medical era dezinteresat şi hulpav. Păi ia, încercaţi fără ei! Poate-aşa înţelegeţi de ce un medic nu poate fi plătit ca o lenjereasă de azil, mă gândesc.

...chit ca nici asta nu anuleaza durerea

Mda, in continuare cu creierul praf pe baza de durere infernala,
dar asta tot merge consumata, chiar si pe durere:

Macar muzica, daca analgezie nu :)

Gresit n-are cum sa fie. Nici pacat. :)

Introducere in Sambata Zeilor -- alta :)