Wednesday, 30 March 2011

Curentul literar Crin =))

M-am răzgândit, am mai cugetat, am reanalizat şi musai să mă sucesc: nu, Pleşu şi restul intelectualilor băsişti nu sunt obsedaţi de Crin, e nepoliticos din partea mea să afirm asta, chiar le datorez nişte scuze pentru obrăsssnicie. :D Dacă nişte oameni ai vorbelor culte îi acordă atâta timp şi spaţiu în viaţa şi opera dânşilor, treaba e clară: Crin e de fapt un curent literar! Mare om, totuşi, pffff... :)

Sa va mearga dumnezeieste toata ziua

Monday, 28 March 2011

Sunday, 27 March 2011

Cavalcando Le Nuvole

Macar atata bruma de bine pe week-end-ul asta, ca-n rest sunt absolut vraiste si nu-mi vine-n minte nimic mai inteligent decat legalizarea eutanasiei, macar pentru pacientii care nu mai au chef pur si simplu:

Saturday, 26 March 2011

Plini de principii ca mâţa de purici

Dacă-mi place foarte tare ceva în ţara asta e selectivitatea cu care ni se scoală principiile-n cap. La modul general, dar acum am să particularizez pe teme electorale. Ieri m-a pus dracu’ să răspândesc minunea asta de link şi am obţinut reacţii dintre cele mai incoerent surprinzătoare. Pe de o parte a fost surpriza faptului că oameni chiar bine zugrăviţi pe dinăuntru n-au înţeles de ce a făcut Crin declaraţia respectivă şi cui se adresa, pe de altă parte a fost reconfirmarea întotdeauna surprinzătoare a faptului că ne doare foarte tare de subiectele periferice, dar putem trăi liniştiţi cu un bulgăre mare de aberaţii în mijloc.
Să vă traduc în limba română pentru începători:
1. Tema interviului se dorea a fi introducerea votului prin corespondenţă, care de fapt ascunde adevăratul subiect de care ar trebui să ne ocupăm: fraudarea alegerilor.
2. În baza punctului 1, Crin redirecţionează discuţia înspre clarificarea ideii că ooooricum ne-am învârti în jurul metodei de votare, câtă vreme rezultatul votului este denaturat prin artificii specifice PD-ului, suntem pe lângă ideea principală.
3. Observând cât de tare-i roade undeva pe băsişti grija facilitării expresiei drepturilor electorale ale diasporei, în paralel cu zdrenţuirea continuă şi dramatică a drepturilor românilor din ţară, Crin atrage atenţia că ne cam aflăm în situaţia în care pe băsişti îi interesează drepturile diasporei mai tare decât o interesează pe însăşi biata diasporă şi atunci forţează dezbaterea propunând o verificare a gradului de interes al românilor de-afară faţă de iubita ţărişuară, să zicem fie şi printr-o minimă legătură cu statul român prin plata măcar a unei taxe cât de mici de tip impozit pe venit sau proprietate. Fireşte că nu se va implementa veci aşa ceva, că probabil nici nu există platformă constituţională care să permită asta, dar toată povestea îi viza pe băsişti, nu era un atac la drepturile diasporei, era un simplu declanşator al întrebării: de fapt cât de tare-i interesează pe românii din afara ţării procesul electoral din România, chiar aşa de tare încât să se trămbăleze sute de kilometri şi să se-nghesuie la Paris ca să performeze la nivel de record planetar şi universal votând unu’ la jumatea de minut?
Daaaaaaar marii purtători de principii de ‘naltă moralitate şi democraţie ai neamului au prefarat să sară de dos în sus nuuu la tentativa unor băieţi de a-şi spori uneltele de fraudare pe bază de corespondenţă electorală cu diaspora, fără însă a ne lămuri cum a fost treaba cu votu’ morţilor şi fantomelor şi suferinzilor de multiplă personalitate electorală chiar aici în bătătură, nu peste garduri. Nu, nu, moraliştii apărători ai drepturilor democratice au reacţionat la o vorbă provocatoare a lui Crin, care nu va deveni veci realitate, spre deosebire de practicile băsiştilor, despre care putem povesti şi la timpul trecut, că s-au întâmplat deja, şi la timpul viitor, că mai urmează să se întâmple, încă şi mai avan. E bine. 

Lectia de anatomie: body awareness

Sunday, 20 March 2011

Liberalism fără penis

Înţeleg că ieri a fost dezlegarea la sex în Organizaţia Femeilor Liberale, cu ocazia desemnării noii conduceri în cadrul unui congres. Nu de alta, dar am văzut prin presă bucăţi de discurs de pe la Tăriceanu adunate şi am înţeles că au mai fost o grămadă de bărbaţi pe-acolo. Mă scuzaţi, dar nu pot să tratez subiectul ăsta decât ori foarte sarcastic, ori nefericit de serios. Oameni buni, cum Organizaţia Femeilor Liberale? Astea nu-s în toate minţile? Dacă preferaţi, haideţi s-o luăm în paşi mici de logică elementară: când te-apuci de o chestie atât de serioasă cum e înfiinţarea unei organizaţii într-un partid politic, e clar că trebuie să-ţi propui un scop de acelaşi nivel al seriozităţii şi mai mult, trebuie să fie un scop care nu poate fi atins altfel, pentru a motiva caracterul de necesitate. Păi fetelor, din ce motiv era nevoie de o asemenea tărăşenie care are la bază un principiu de separaţie după organele sexuale? Fără glumă întreb, ce doamne iartă-mă discutaţi în şedinţele alea, dereglări menstruale? Recunosc, mă simt învinsă din punct de vedere creativ, nu mă duce imaginaţia până la identificarea unei justificări logice a existenţei unei asemenea imbecilităţi. Sigur, în glumă putem să ne-nchipuim că e o mică mănăstire politică de măicuţe sau că membrii organizaţiei sunt soţii/partenere ale unor bărbaţi foarte geloşi sau măcar musulmani (deşi chiar şi-n lumea aia liberalismul musulman militează, FIREŞTE, în favoarea eliminării statutului distinct al sexelor) sau poate sunt femei fatale care trebuie ţinute izolate pentru a nu-i tulbura pe bărbaţi sau dimpotrivă, sunt ele uşor perturbabile hormonal; sau vorbim de persecuţii intrapartinice pe care le-au suferit şi nu ştim noi? Hmmm..., ar mai fi totuşi o variantă..., anume aia care se hrăneşte din principiul “Cu cât mai multe structuri, cu atât mai multe funcţii de conducere.”, principiu care explică şi existenţa altor două organizaţii a căror adresabilitate se suprapune în proporţie de 98%: TNL şi CSL, adică tinerii şi studenţii. Daaaaaar dacă putem să inventăm funcţii de conducere cât mai multe, adesea pentru odraslele/neamurile/pr'etenii mai bătrânilor/influenţilor din partid, de ce să nu le inventăm? Însă TNL şi CSL, spre deosebire de OFL, nu se izbesc frontal de ideologia liberală care vine tocmai de pe contrasens, asta ar fi marea diferenţă! Dacă tinerilor le poţi justifica organizarea într-un grup care are nevoie de educaţie politică, dacă studenţilor le poţi justifica prin bunăvoinţă adunarea într-un grup cu preocupări specific universitare, cu analiza influenţei politicului în ograda asta, femeilor cum dracu’ să le justifici nevoia de împrejmuire a teritoriului, spuneţi şi voi? Încă o dată, fetelor, ce naiba faceţi acolo de nu se poate în prezenţa bărbaţilor??? Ce ne facem dacă-şi trag organizaţie şi ăştia cu prostata?
Vorba aia, unde nu-i creier, să ne raportăm la diverse alte organe.

Thursday, 17 March 2011

Ca să nu treacă istoria pe lângă voi :)



Update, la cererea vizitatorilor :) -- ultima interventie:

Aveţi ce meritaţi şi ce nu meritaţi

16 martie 2011, zi de primăvară cu soare şi cu moţiune:
1. 8000 de români nu se simţeau bine şi au protestat într-un oraş cu 2000000 de locuitori – aici vine partea cu “aveţi ce meritaţi”, adică nişte băieţi în nişte funcţii dinspre care vă vin zilnic nişte gunoaie-n mutră, pe care le încasaţi cu mare poftă. Şi nesaţ, aş zice, dat fiind că nu vă mai satură dumnezeu sau dracu’ sau cine păcatele lui vă bântuie.
2. Crin – asta e partea cu “aveţi şi ce nu meritaţi”, adică aveţi în opoziţie un om pe care nu-l meritaţi la putere.
Altceva ce să vă mai spun, cât rău vă doresc din suflet?
Ce sens are? Oricum are să vi se-ntâmple.
Răbdare, copilaşi, răbdare...

Wednesday, 16 March 2011

Tuesday, 15 March 2011

Cred ca mi se-ntampla bine

,...adica asortat cu primavara. :)
Long live the gods! 

Sa nu ziceti ca v-am abandonat

Monday, 14 March 2011

Djuvara, Cocoşanelu’ PNL

Mă leg tot timpul de PNL pentru că partidul ăsta reprezintă cel mai bine oamenii cu o anumită educaţie, de la care îţi permiţi şi simţi nevoia să ai nişte pretenţii. Dar insist, PNL doar reprezintă categoria de oameni mai sus amintită, ea există în varianta extinsă şi în formă neînregimentată politic.
Pornim de la episodul Djuvara doar pentru că e recent şi sună cumva, e totuşi un nume pe care-l putem lua drept reper într-o discuţie despre principii, sănătoase sau nu, preferabile unele mai degrabă decât altele şi tot aşa. Omul Djuvara, de bună seamă sincer, a zis că nu-l mai susţine pe Crin, pentru că nu l-a consultat după turul 1 din 2009, să-i dea şi el o idee despre ce-i de făcut cu partidul. Ştiind noi ce de posibilităţi mai avea PNL în situaţia infectă în care se găsea la momentul ăla, într-adevăr, erau o groază de oportunităţi de manifestare a experienţei istorice a lui Djuvara. De exemplu, PNL putea să-şi cheme votanţii pe-o fâşie de teren arabil şi să-l proclame pe Crin rege. Bun, abandonând sarcasmul, ar trebui poate să-nţeleg pe undeva nevoia de atenţie a omului, însă... iaca, nu pot. De la înălţimea la care se află, nu văd de ce-ar avea nevoie de periaje periodice cu caracter simbolic. Pentru că e clar că de aplicaţii practice ale colaborării lui cu Crin nu poate fi vorba, date fiind viziunile lor total diferite despre cum trebuie să şofeze PNL: ferind gropile din oglinda retrovizoare, cum simte Djuvara, sau pe alea de se văd pân parbriz, cum consideră Crin. 
Dar nici măcar depresiile acutizate ale lui Djuvara nu constituie o problemă din punctul meu de vedere, are destulă istorie-n spate să-i justifice băţoşenia. Problema e, ca mai întotdeauna, legată de reacţiile... naturii liberale înconjurătoare, ca să mă exprim aşa. Cum zice Djuvara sau mai ştiu eu ce statuie-n viaţă o treabă, cum vezi brusc o mare de oameni legănând meditativ şi aprobator din cap ca nişte bovine rumegând agale şi tihnit un braţ de fân îmbogăţit nutritiv. Păi fraţilor, da’ când s-au luat deciziile alea între tururi de ce-aţi optat majoritar pentru varianta lui Crin? De ce n-aţi mers la o sesiune tantrică de iluminare decizională cu maestru’ Djuvara, să vă-ntoarceţi organizaţi într-o majoritate şi să glăsuiţi printr-un lider de gânduri voinic şi strălucitor pân’ la eclipsa de Crin? Sau după turul 2. Sau la congresul din 2010, uite, când dacă nu se sacrifica Ludovic să piardă programatic aveaţi un singur candidat. Aţi behăit afirmativ de fiecare dată dintr-un motiv simplu: nu sunteţi capabili să daţi lideri de nivel comparabil cu al lui Crin. Asta ar trebui să vă oripileze, nu faptul că are Djuvara o jenă – bine, şi aia, poftim. Asta e de fapt marea găinăreală, dragilor, că în partidul individualităţilor şi al ierarhiilor meritocratice privim în gol la o masă omogenă de mediocritate. Un leşin general, un aer stătut, o baltă clocită. O fotografie de pe care dacă ştergem sigla de partid funcţionează minunat ca peisaj al stratului educat românesc, dispus oricând să dea ochii pe spate când aude un nume greu, dar veşnic indispus când vine vorba de-şi semnat propriul nume pe etichetă.
Gri cu impurităţi. 
Vineri a fost invitat Radu Mazăre la Vorbe Grele, găsiţi înregistrarea dacă v-a scăpat sau nu v-a interesat şi brusc vă interesează. Şi mă uitam la omul ăla cât e de coerent şi de cu temele făcute pe ooooorice ţine de felia lui administrativă. Nu-i de mirare că e votat în draci, de parcă-mparte bilete gratis la U2. În Londra, evident, că la noi nu vin încă. :)) E simplu de-l criticat pentru extravaganţa nelalocul ei şi pentru manifestările stridente, dar dragii mei, brutalitatea comunicării indivizilor cu personalitate puternică nu e altceva decât revolta lor la adresa anesteziei generale pe bază de lehamite, lene, indiferenţă şi alte inerţii ale conformismului la orice se poate înghiţi fără eforturi de masticaţie. Spun asta pentru că trăiesc asta. Ştiu foarte bine ce-nseamnă oamenii cărora le curge din gură şi care în loc să articuleze cuvinte în nume propriu preferă să se-nghesuie cu alţii la fel, poaaaaate poate s-o găsi cineva să se uite la ei cât sunt de mulţi şi de indistinctibili şi să bleştească-n locul lor. Insist, discut aici despre plapuma educată a populaţiei, nu despre cei mulţi şi făr’ de îndemânare într-ale comunicării. Oameni cărora le arăţi o haină şi te-aştepţi să aibă discernământul estetic de a decide dacă le place sau nu, oameni de la care aştepţi să-ţi spună că e urâtă, că e frumoasă, că e demodată, stridentă, leşinată, d-astea, iar ei îţi răspund, după ce-o caută bine de etichetă: “E Djuvara, băăăi!” Mulţam de efort.

Sunday, 13 March 2011

Thursday, 10 March 2011

Felix ŞI MAI CINE?

Bun, Voiculescu a colaborat cu Securitatea. Pe lângă că acum şi salariile ni se par mai mari, şi preţurile mai mici, şi în general toate strălucesc mai mândre şi mai prospere, ar mai fi o miiiiică-ntrebare: da’ Băsescu? Băsescu ce făcea el în timp ce-şi propunea să devină diverse când s-o face mare? Ştiţi, că asta ar fi singura jenă, că stăm aşa, cu colecţia incompletă la soare şi trece viaţa pe lângă noi ca o maşină străină.

Bine, ar fi două explicaţii pentru întârzierea verdictului despre natura securistoidă a Băsescului:

1. Orice foraj serios începe de la suprafaţă înspre profunzimi.
2. Deocamdată se prezintă dosarele securiştilor care şi-au încetat activitatea.

Cu Parlamentu-n gură şi organele-n organe

Că IPP (care ne anunţă de două ori pe lună cum Crin e cel mai mare chiulangiu) şi nişte căsuţe obscure de sondare a opiniei publice lucrează pe o direcţie bine imprimată prin impulsul băsist, ştie toată lumea. În acelaşi timp însă, trebuie să recunoaştem că texte lor şi rezultatele sondajelor pe care le lansează relativ la Parlament şi parlamentari sunt cât se poate de în acord cu inteligenţa naţională în raportarea la problemele cu pricina.

Da, românii cred că despre Parlament, cea mai polarizată politic instituţie a statului, se poate vorbi ca despre o masă omogenă cu acţiune unitar ţintită spre a le face lor o grămadă de rău. Ce putere, ce opoziţie, ce alte alea? Las-aşa, zicem Parlament şi ne-am scăpat de-o grijă.

Da, românii cred că parlamentarii prezenţi fizic la locul de muncă sunt cei mai eficienţi, chiar daca proiectele lor de lege sunt alea care-i lasă cu stomacul lipit de spate şi fără minimele condiţii decente de supravieţuire. Despre parlamentarii prezenţi fizic la vot, dar care nu votează pentru că nu-i lasă tata Băsea, să nu defecteze cumva în favoarea opoziţiei, iar când votează, votează după deget, nu-i aud pe români să se plângă, nu văd să-i vrea afară din Parlament. Dacă-s harnici şi se duc la muncă... Nu mai reiau povestea despre înverşunarea cu care în 2009 au votat pentru căsăpirea Parlamentului într-un sens favorabil clar lui Băsescu, pentru ca peste câteva luni să urle înspre opoziţie “Săriiiiiiiiiţi, luaţi băsiştii de pe noi că ne taie salariile şi ne scurtează pensiile!”.

Parlamentul luat de-a valma e din aceeaşi serie cu replica-şablon a imbecililor, aia cum că toţi politicienii sunt la fel. Fapt pentru care, trebuie să recunosc, am o satisfacţie profund lipsită de sensibilitate la gândul că ungurii vor ţine guvernul ăsta în picioare până în 2012, când ne vor prinde alegerile cu băsiştii călare pe butoane şi USL va scoate probabil 49,8%. Ce ar urma, ştim. Da, mă bucur că ne ducem la dracu’ şi nu, nu mi-e milă de săracii care generează şi întreţin sărăcia de care se plâng. Orişicât, face bine echilibrului în interiorul UE: pentru ca anumite ţări să câştige permanent, altele trebuie să piardă în flux continuu.

Aşadar, iubiţi credincioşi, voi roadeţi în continuare la condurii Parlamentului, bine îndoiţi de spate întru facilitarea comunicării... organice cu tata Băsea şi ai lui oameni harnici şi prezenţi la locul de muncă. 

Monday, 7 March 2011

Testul de inteligenţă “Maidanezul”

De câtăva vreme constat cum o simplă dezbatere pe o temă controversată (nemeritat de controversată, aş zice eu) poate trasa foaaaaarte concret un şanţ adânc între cei cu logica acasă şi cei nedăruiţi nici de la natură, nici de la şcoală. Tema câinilor fără stăpân e categoric apogeul decantării marilor concentraţii de stupizenie, incoerenţă şi mai ales ipocrizie.
Am ajuns să aplicăm prezumţia de nevinovăţie unor sălbăticiuni rupte de foame, dacă vă puteţi închipui aşa ceva! Discutăm despre cum “nu e vina câinilor”, de parcă dracu’ a încercat să pună problema în felul ăsta.
Uite cum e: avem o problemă, ştim asta cu toţii, ştim de asemeni că nu există altă soluţie afară de eutanasierea câinilor ălora, aaaaşa nevinovaţi cum sunt, mai rămâne să acceptăm sau nu realitatea. Când însuşi preşedintele ASPA recunoaşte că sunt în jur de 300000 de vagabonzi în patru labe, adică muuuult mai mult decât arătau vechile statistici vânturate prin presă, nu poţi să ieşi la rampă pe model Chiliman să anunţi mândru că ai cazat şi castrat şi hrănit (nu ştim cât de bine) 3000 de suflete, în cel mai bogat sector din Bucureşti. Dacă şi în sectoarele celelalte se ajunge la aceleaşi rezultate măreţe, tot n-am făcut mare rahat decât cu sub 20000 de vietăţi cu colţi. Restul până la 300000? Nime’ nimic? :))
Să-mi spui că-s fără suflet pentru că pledez pentru eutanasierea maidanezilor şi că ar trebui să particip la o sesiune de executare a câinilor ălora, fără ca la schimb să te oferi să asişti la tranşarea unor oameni de către sălbăticiunile rămase pe stradă mi se pare deja chestie de proastă creştere, alternativ fiind vorba de vreo boală psihică.
Să-mi cânţi de câte ori prinzi ocazia că nu mai poţi de dragoste pentru câinii ameninţaţi cu moartea, dar să umbli în lesă cu un câine căruia, din exces de amor bag seama, i-ai tăiat coada şi i-ai operat urechile, iar mi se pare măcar greţos, dacă nu abordabil medical.
Ce să mai zic despre iubirea de animale, cu resturi de miel între dinţi?
By the way, deratizări mai facem? Că sunt şi iubitori de şoareci, zău. E drept, şoareci de rasă, dar aşa e şi la câini, cei de rasă în vârfu’ patului, ceilalţi pe stradă, la recoltat iubire publică, nu?
E clar că unora vă lipseşte o doagă. Toată treaba e cum facem să nu suportăm şi noi, restul, consecinţele accidentelor genetice care sunteţi.

“Unde-i Crin?” Cum unde?

Văd că iar au început întrebările despre absenţa lui Crin de pe ecrane. Nu mai contează că atunci când răspunde invitaţiilor televiziunilor e acuzat că stă numai pe teveu. Vreau doar să vă luminez de ce lipseşte Crin, întru liniştea somnului de care văd că duceţi lipsă unii dintre voi:
E nehotărât, domnilor, e nehotărât: nu ştie dacă să intre-n sita schimbului de insulte dintre băsişti sau să se infiltreze printre cei 10 revoltaţi împotriva eutanasierii câinilor vagabonzi. =))
Somn fain vă doresc.

Sunday, 6 March 2011

Friday, 4 March 2011

Church Reformation :))

Brothers and sisters, here's Gareth Pugh:

Thursday, 3 March 2011

PNL Bucureşti:
“Sume vectoriale” şi diferenţe specifice

Există indivizi care confundă la modul neîntrerupt perseverenţa cu insistenţa. Între micile vieţuitoare în cauză, Chiliman. I s-a explicat omului în 341234 de versiuni, toate în limba română, că aritmetica nu poate fi trişată, că sociologia nu poate fi măturată sub preş şi că nu oricine are faţă de primărie generală. Rezultatul? Un nou val de isterie gospodiniformă: adică aşa. E o isterie de neputinţă, venită imediat după demontarea publică a cretinismului cu blatul Oprescu-Udrea – prima dată de către Sorin Oprescu în emisiunea lui Radu Tudor, apoi de către Udrea, prin acţiunea de ciuntire şi boţire a bugetului primăriei generale în ultimul hal, exact pe direcţia care ţinea de finalizarea unor lucrări nu tocmai mărunte începute de Sorin Oprescu. Colac peste pupăza, s-a mai aflat şi Ponta binevoitor în a confirma că şi-l doreşte pe Sorin candidat al USL, spre electrocutarea totală a ţaţelor din PNL Bucureşti. Crin a lăsat-o în plata meteorologiei pe termen lung, spunând simplu că orice e posibil şi oricine e pasibil de a fi candidatul USL câtă vreme e cel mai bine clasat în sondaje la momentul de graţie. Inclusiv Sorin Oprescu. Asta cred că i-a dus în pragul epilepsiei pe bă’eţii harnici, fapt pentru care au coborât atât de jos cu baremul, încât Piedone a devenit de la mare distanţă o mai bună reprezentare a liberalismului de mare oraş decât Sorin Oprescu – CV-urile o să le căutaţi voi pe net..., mie mi-e jenă să le compar pe blog. Astfel, avem în prezent pe masă o concluzie biologică din care înţelegem că dacă se excită împreună şi deodată, Chiliman şi Piedone o au mai lungă decât doctoru’: “Alianţa de Centru-Dreapta are personalităţile locale cu cel mai mare grad de favorabilitate, comparativ cu ceilalţi doi competitori majori, PSD şi PD-L. Suma vectorială a favorabilităţii Piedone-Chiliman depăşeşte scorul de favorabilitate al lui Sorin Oprescu”. Aţi priceput? Ăştia au înţeles că e ca la Cerbul de Aur, poţi candida şi pe trupe la nevoie – deja se şi vedeau Proconsul. =)) Se vede lejer că ar face orice, ar hăţi de procentele alea în toate felurile şi din toate poziţiile, doaaaaaar doar or scăpa de umilinţa de-a-l accepta pe doctor drept candidat USL, după ce în prealabil s-au luat cu el de la ceva contracte – mi-e tot mai clar, altfel nu-mi explic ura asta intestinală care le dă genul ăsta de scaun moale. Voi realizaţi cum sună o afirmaţie de forma: “Fugiţi de superchirurgul cu ţinută universitară Sorin Oprescu, haidaţ’ cu şofioru’ Piedone pe drumul spre lumină lină!”? =)) Când nu mai există jenă de nici un sortiment în borcanele oamenilor, concluzia e clară: la PNL Bucureşti, mai la ţintă, prin sectorul 1, e un maaaaaaare mare deranj, în combinaţie cu tone de prostie pe cap de locuitor. Da da, e muuuuultă multă prostie, din motive de logică fundamentală: dacă nu ai nimic de câştigat, dar te asiguri că pierzi aaaaaaabsolut totul, de la onoare la alegeri locale şi la echilibru intern de partid şi de uniune proaspăt constituită, mare tembel trebuie să fii, totuşi... Vorba aia, Duaaamne, că mare ţi-e grădina şi urât pavaj ţi-ai tras în Sectoru’ 1, Bucureşti. =))
Încă o dată, rezumativ: Sorin Oprescu nu, pen’că arată neliberal, Piedone da, pentru că... :) (Las-aşa. Oare Vlad Moisescu ce-o mai fi făcând these days? :D)

The Thursday After :)

photo by C.Lisboa

Wednesday, 2 March 2011