Thursday, September 30, 2010

Să vă mai las o impresie greşită :))

Lumea a dezvoltat în timp un reflex de căutare cu tot dinadinsul pe fundu’ cutiilor a surselor depresiei celor care îndrăznesc să se-apropie de construcţii muzicale cu puls scăzut. Aşa că de ce să mă mai străduiesc eu acu’ să lămuresc pă cineva că între ritm şi stare de bine sau rău nu există legătură, cel puţin în cazul meu?
Ia, băgaţi de-mi căutaţi boli emoţionale închipuite! ACUM, că se gată recompensele! =))

Van Morrison And The Price Of Experience



Deşteptăciune şi maaaare mare fineţe marca Morrison,
namely Let The Slave, cu tot cu The Price Of Experience-ul
William Blake-ului. Să vă fie de bine, că nuş’ ce naiba v-aţi face fără mine. :D

Habar n-am cum arată dimineţile voastre

photo by Billy Wilson

Tuesday, September 28, 2010

Agaţă-te, Davis, de balanţa verului Turambar!

Să-i zicem reacţiune/contrabalanţă
la fineţurile bătrânului Turambar care-şi dau drumul. :))
Alt sortiment de treabă clasică, în alt sens, la fel de mândru.
Asta e o supercunoscută necunoscută de mulţi în forma asta.
Se-ntâmplă şi aşa – suntem porci în toate felurile!

Mai sferic, iubiţi credincioşi, mai sferic!

(Nu mai zic dinalea cu pre-surgery, ca sună urât,
iar surgery-u’ meu va fi fuaaaarte fuarte frumos. :D)

Monday, September 27, 2010

Rar, dar nu oricum

Mai am şi eu alunecări în necontrolabil, nah. :)
Alanis e de mare fineţe, Closer e bine cum e.
Nu fiţi cuminţi, zău, nu fiţi cuminţi.

Sunday, September 26, 2010

“...şi îl asigurăm pe viitor de calitatea serviciilor”? =))

Duaaaaaamne, Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor este pentru mine începând de azi cea mai inteligentă şi mai cu stil forţă de rezistenţă din România!
De ce naiba nu există şi Nobel pentru subtilitate??? =))
Ia auziţi aici:
Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor (FSANP), în numele celor peste 500 de agenţi, ofiţeri de penitenciare şi personal civil participanţi  la protestul din 24 septembrie 2010 şi In numele celorlalți membri de sindicat din sistemul penitenciar care nu au participat fiind în serviciu,
MULŢUMEŞTE
excelenţei sale, domnul Traian Băsescu, Preşedintele României pentru că nu a renunţat şi la serviciile penitenciarelor. Ar fi fost o decizie regretabilă şi lipsită de înţelepciune, chiar şi în aceste momente în care reprezentanţi ai Executivului simt nevoia să modifice unilateral atribuţii stabilite în mod democratic de către Parlamentul României pentru Jandarmeria Română şi Poliţia Română. Ne bucură prudenţa Preşedintelui României şi semnalul de stabilitate dat pentru sistemul penitenciar. O decizie politică lăudabilă şi care dovedeşte că domnul Traian Băsescu se gândeşte serios la viitor. Constatăm cu deplină satisfacţie că domnul preşedinte nu respinge serviciile penitenciarelor. Apreciem sincer această atitudine şi îl asigurăm pe viitor de calitatea serviciilor noastre. (via Iosif Buble)
Dumnezeiesc! 

Insomnii pe bază de fericire vi se-ntâmplă?

Eu dorm ca dracu’ pentru că nu mai pot de bine. Fără glumă! La fel cum tot fără glumă e şi aia cum că mă dor plămânii de fericire. :))
Nu mai zic nimic, vă doresc să vi se-ntâmple. :)

Saturday, September 25, 2010

Pre-surgery Soundtracks (12)

Ponta, te iubesc progresiv!

Iar a ieşit din laboratoarele PSD o variantă de impozit progresiv. Veniturile de până la 1.000 de lei ar fi taxate cu cotă 0, pentru tranşa 1.000 – 2.000 de lei cota va fi de 15%, 25% pentru tranşa 2.000 – 4.000 de lei, respectiv 40% pentru veniturile de peste 4000.
............................................................................................
Pe scurt, acest impozit progresiv îşi propune să aibă scăderi certe de încasări de 4,5 miliarde de lei pe care să le acopere cu creşteri ipotetice de încasări de 2,7 miliarde de lei.
D-aia zic, Ponta, te iubesc şi eu în creştere progresivă, cam cu cât ar creşte veniturile la buget în urma înmulţirii şi redistribuirii sărăciei atât de necesare eliberării certificatului tău de prost-găleată. 

Friday, September 24, 2010

Takes Style :)

'6 Breaths' is a two part film installation for the world premiere of Sydney Dance Company choreographer Rafael Bonachela's latest work.
A unique combination of 3D scanning and animation, the films are an expression of breath in three dimensions. The narrative within the films follows the thematic cycle of life within Bonachela's choreography. From beginning: first breath, to end: last breath and rebirth.

From Collider. :)

Încurcături zootehnice


Protestul de azi, cu aproximativ 6000 de sindicalişti, e de 1234556 de ori mai dur decât cel la care au fost anunţaţi 60000 şi la care s-au prezentat în jur de 30000 să se joace de-a Pinguinu'. Încă mai e o grămada de drum pâna la atmosfera de protest, dar e o dovadă clară a ceea ce tot zic eu ca nebuna
de-atâta vreme: intensitate şi consecinţe, nu cifre mari şi irelevante! Când se va ajunge la intensitatea corespunzătoare, vor veni şi cifrele de la sine.
Dansul RECHINULUI ne trebuie, oameni buni, nu al pinguinului! 

Ansamblul rezidenţial “Franz Kafka”

Ţară clar nu poate să fie, şerpe cu pene încă nu dă bine, aşa că numai o mare asociaţie de locatari putem fi. Să vă lămuresc:

“V-am trimis în opoziţie să salvaţi ţara!”

Asta ar fi versiunea comprimată a inteligenţei naţionale pe teme politice. Fiind tot mai disperaţi, bizonii cu drept de parafă electorală sunt muuuuult mult mai preocupaţi de activitatea opoziţiei decât de bombele cu ceas din executiv. Încep să cred că o bună soluţie pentru a scoate lumea-n stradă la protest ar fi ca liderii sindicali şi patronali să invite la răscoală împotriva lui Antonescu şi Ponta şi a tot ce respiră-n opoziţie în general. Băi, legumelor uscate, nu poţi vota Băsescu pentru ca să te salveze începând de a doua zi Antonescu şi Ponta! În opoziţie nu trimiţi un bloc politic pentru a face nuş’ ce, pe ăia îi trimiţi acolo tocmai ca să NU facă, tocmai ca acţiunile lor să NU aibă consecinţe asupra ta! Sunteţi atâta de proşti, încât mă mir că vă nimeriţi gura când îndesaţi la fast-food-uri în voi!

Care te pregăteşti să mă anunţi că ai pretenţii executive de la opoziţie pentru că n-ai votat cu Băsescu, te-anunţ oficial că până şi într-o democraţie leşinată rămâne valabilă regula minorităţii asfixiate de către majoritate. 

Thursday, September 23, 2010

Vă grăbiţi? Eu nu. :)

David Torn - Do You Ever Feel Cursed?

Pre-surgery Soundtracks (11)


I'm ready. :)

Tuesday, September 21, 2010

Da’ nu-l mai vreţi mic?

“Nici opoziţia nu face nimic! Să facă ceva urjent
să ne scape de ăştia!”
– ăsta e rezumatul isteriei de ultimă modă.
Mă’, voi sunteţi bine cu capu’? Cică să se gândească opoziţia la jumătatea de Românie care i-a votat. Alo, primiţi cu aritmetica de clasa a 4-a? :)) Să vă duc un pic de mânuţă pe alunecuşurile operaţiilor matematice cu numere până la 100: oameni buni (buni pe dracu’!), la prezidenţiale s-au votat nişte indivizi – sigur, cu nişte partide în spate, dar nişte indivizi care vroiau ei, aşa, să se facă preşedinţi. NU alea-s numirili cu care ne ducem acu’ în plisc la opoziţie! Acum opoziţia, fiind ea ăăăăăăă opoziţie, nu-i de găsit în executiv, fireşşşşşte. Numai în Parlament. Păi voi vreţi să vă introducem pă undeva pe căi ocolitoare înapoi în cap, de unde v-au fugit, numirili cu care scuiparăţi Parlamentul anul trecut? Aţi fost aproape 80% care-aţi votat unicameral şi aproape 90% care-aţi votat împuţinarea parlamentarilor – aaaaaadică un parlament slab, vag populat, care să fie uşor de manipulat. Deci? Cum e aia cu opoziţia care nu face nimic şi nu vă scapă de ăştia? Sau acum nu vorbiţi tot cu parlamentul care vă-ncurca anul trecut la mers?
Eu totuşi cred că v-a sărit trenuleţu’ de pe şine pe undeva pe la ultimu’ etaj...

Numai cu Crin! :)

Oricât l-aş critica de hiperacid pe omul ăsta când nu-i iese ceva după ISO-urile mele, rămâne singurul politician cu care simt că ar putea avea un sens să-mi propun să ajung dintr-un punct A într-un punct B. E o-ntâmplare, dar chiar ni se suprapun grav ideile şi o grămadă de alte caracteristici. Pentru cei care eraţi puţin întorşi cu spatele când am mai zis-o, sincronismul ăsta de gânduri e motivul pentru care i-am zis în hlizeala-mi fără de limite Cosmic Brother. :)
Radiază când zâmbeşte – asta nu se poate falsa.
Şi radiază molipsitor – îmi aduc aminte cum în seara turului 1 mi-am revenit instant din praful în care inevitabil te-aruncă nişte concluzii absolut dezgustătoare cu care te-alegi în astfel de-mprejurări,
după ce l-am văzut pe el în episodul ăsta:
Cum ce-mi veni să scriu astea? E ziua lui, draaaaagă! :))
Mulţi ani, minunatule! 

Monday, September 20, 2010

Închiderea graniţelor prin birocraţie.
Mai întâi pentru medici.

Am crezut că mi se termină oxigenul când am citit asta:
Personalul medical care vrea să muncească în Uniunea Europeană trebuie să obţină de la Ministerul Sănătăţii un certificat de conformitate prin care îi sunt recunoscute în statele UE diplomele obţinute în România. Timpul de procesare a dosarului unui candidat poate să ajungă şi la un an de zile, deşi actul solicitat de medic ar trebui să fie eliberat în 30 de zile lucrătoare de la depunerea dosarului. Pentru cei care au nevoie urgent de acest act, Ministerul a pus la punct un sistem de prioritizare a urgenţelor: celor care demonstrează că sunt disperaţi li se eliberează actul pe loc.
Keep reading...

Voi înţelegeţi ce fac mutanţii aştia??? Care UE, care liber acces pe piaţa muncii?! Ne isterizam – tot ăia 0,002% care ne isterizăm de fiecare dată – că nu se luptă MAE şi Preşedinţia pentru ridicarea restricţiilor pe piaţa muncii aplicate românilor în diverse forme, în diverse state membre UE. Doaaaaaamne, cât de fraieri suntem! La noi se lucrează intens pentru APLICAREA DE FILTRE LA GARDU’ NOSTRU! Au început cu medicii, prin birocratizarea model flegmă pe ochi a procesului de eliberare a certificatului de conformitate pentru recunoaşterea studiilor de specialitate. De ce mă exprim aşa frumos? De-aia! Voi auziţi cum sună asta: “Celor care demonstrează că sunt disperaţi li se eliberează actul pe loc”? Fără glumă, am o senzaţie cruntă de asfixiere – singuru’ lucru care-mi mai semnalizează că nu mi-am pierdut de tot umorul e faptul că-mi vine să râd pentru că-mi dau lacrimile de nervi. =)) (E pe bune, e singura împrejurare-n care-mi funcţionează glandele specifice.) Aş putea face lucruri bune pentru ţară în momentul ăsta dacă mi-aţi pune-n braţe o puşcă!
Vă jur că nu mă mai pot controla! Nu fiţi tâmpiţi, doar au început
cu medicii!
 Se va continua şi cu alţii!

Mai citiţi o dată:
“Celor care demonstrează că sunt disperaţi
li se eliberează actul pe loc”.
Reluăm:
“Celor care demonstrează că sunt disperaţi
li se eliberează actul pe loc”.
Nu cred c-aţi înţeles:
“Celor care demonstrează că sunt disperaţi
li se eliberează actul pe loc”.
Once again:
“Celor care demonstrează că sunt disperaţi
li se eliberează actul pe loc”.

Deci? Veniţi?!

Pre-surgery Soundtracks (10)



Doaaaaamne păzeşte, iar mă dor plămânii de fericire! :))
Singura problemă-i că am în permanenţă un nesfârşit chef de dans, cum fac după operaţie? =))

Sunday, September 19, 2010

Voi îndrăgostiţi-vă-n continuare,
eu mă ocup cu aspectele generale

Ori n-am înţeles eu bine, ori e lichidare de stoc, da’ parcă primăvara era aia cu epidemia de-ndrăgosteală, fir-ar să fie! Acu’ văd că merge şi extrasezon, toată lumea aderă emoţional la toată lumea. :)) Latinăreli ieftine, băi! Mmmă rog, consumaţi-vă cu ce vă pică bine – eu nu mai servesc de multă vreme fineţuri d-astea, pen’că-mi ajunge vegetarianismul din viaţa nutriţională ca să mai postesc şi emoţional. De fapt vroiam să vă povestesc despre dans, dar mă luă valu’ din cauza înghesuielii de aerieni sentimentali cu care nu pot să port o discuţie binară, că le-alunecă tocurile straight into the delusive and the groundless, din motive mai chimice decât prevede literatura hipersensibilă.
Revenind – în sfârşit, ştiu :)) – treaba cu dansul e că te ţine realist şi atent şi comunicativ şi interacţionist într-un mod în care porcismele alea frumoase din introducere nu te lasă practic să te desfăşori. Acu’ să nu mă-nţelegeţi greşit, n-am ceva împotriva ficţionalului, dar spre deosebire de îndrăgostelile alea care strică bunătate de creier până la a nu mai face contact cu realitatea decât în condiţii de scurtcircuit, activităţile astea de comunicare fizică, spre exemplu dansul, te ţin cumva wired to the most basic meaning of human nature, de unde nu te-opreşte nimeni s-o dai pe înălţimi interpretative ale simţuirlor, dacă aşa consideri. :D Credeţi că asta nu-i spectaculos? Înseamnă că nu vă pricepeţi, fireşte! Întrebaţi voi orice om cu pregătire pe felie ce face mişcarea din chimia influentă asupra creierului! Nu mă luaţi pe mine cu alea cum că dacă există punte de interacţiune emoţională, gata e, ducă-se dracului fizicul, merge oricum. Eu ştiu că rata obezităţii e-n continuă agravare, da’ asta nu schimbă natura umană cu nimic – dacă nu era nevoie şi de construcţii complexe pă bază de multe celule organizate-n grupări cu geometrie specifică, nu credeţi voi că evoluam doar psihic şi-n rest rămâneam desenaţi în formă de euglene? :)) Mai mult, dansul nu e numai racordare de geometrii biologice, la fel cum oricât v-aţi căzni să mă (şi mai ales să ) convingeţi, interacţiunea interumană superioară nu e numai schimb de gânduri sensibile. Da’ nici vorbă! Uitaţi-vă şi voi mai din avion la lume. Faceţi de toate, iubiţi credincioşi, amestecaţi toate alea cu care vă născurăţi, că al’fel Waste Material scrie pe voi! :)) Încercaţi şi aşa – măcar din respect pentru industria producătoare de endorfine:

Saturday, September 18, 2010

Pre-surgery Soundtracks (9)

N-o luaţi şi voi aşa de-n tragique, iubiţi credincioşi, că nu-mi vine-a muri, da’ nici vorbă! =)) Aşa a ieşit combinaţia, nah, I experience
pre-surgery confusion, I get to be incoherent! :))

Perfecţiunea are picioare scurte

După muuulte multe luni de trai sub ameninţarea lansării guvernului-hologramă în cosmos, pe 16 septembrie a ieşit Crin mândru ca
Făt-Frumos după stabilirea sexului balaurului – sau în fine, cum era povestea – şi ne-a prezentat lista impecabilităţilor morale şi profesionale. N-am să comentez despre listă decât atât:
Crin, ai dat-o-n gard exact acolo unde-mi doream şi eu ca în sfârşit să intrăm şi să ieşim pe uşă, ca toţi oamenii normali la cap. (Care-ai dat numele ăla, sper să-ţi meargă prost tot ce-ţi propui în următorii 10 ani – al’dată ori abţine-te de la mârlănii, dacă ai făcut-o cu bună ştiinţă, ori informează-te dracului!) Sunt multe nefericiri în guvernul ăsta, dar mi-e lene să fac un dicţionar de lectură a listei ăleia, că şi aşa n-are pe cine să deranjeze gunoiul, la fel cum atunci când şi acolo unde e cazul, n-are cine să se bucure – vă direcţionează Lilick mai bine înspre detalii oficiale despre fantomele viitorului; detaliile cu adevărat relevante, adică alea despre moralitatea îndoielnică, le găsiţi voi pe Google. Staţi liniştiţi, PSD o să ne-ncalţe cu propuneri şi mai înmormântabile, suntem în siguranţă, nimic bun nu ni se poate întâmpla împotriva voinţei noastre de electorat majoritar imbecil. :))

Una peste alta, Crin a făcut cea mai spectaculoasă mişcare de comunicare de anul ăsta, a îndesat pe gâtul presei un subiect pentru care nimeni nu era pregătit, s-a urcat ca nebunul pe valul eliberării lui Vântu şi i-a ieşit artificiul de nota 10. Debutul dezbaterii publice pe teveu s-a întâmplat în emisiunea Danei Grecu, unde Mircea Diaconu îi pregătise terenul lui Crin impecabil, ţinându-i istericei o lecţie de organizare a cuvintelor în gură şi a imaginilor pă fundurile dă ochi:

Thursday, September 16, 2010

Tuesday, September 14, 2010

Lumina care vine for free şi cade pe lângă


Era lumină cu consecinţe grave azi (adică ieri) dimineaţă – combinaţia mea de suflet, răcoare şi lumină, efectul de bec ecologic, dacă preferaţi aşa. Şi stăteam la un schimb de energie cu lumina aia, eu cu muzica după mine, lumina cu bunăstarea simţurilor la ea şi treceau muzicile cu lumina pe ele unele după altele, ca la preselecţie, şi nimic nu mai semăna cu nimic din ce auzisem al’dată cu acelaşi titlu şi autor în playlist-ul de umbră. Şi cumva mă lovea aşa o conştienţă în legătură cu fiecare celulă de pe inventaru-mi – de numărat, nu le puteam număra, dar le găseam prezente, ceea ce e totuşi un început de bun-simţ biologic. Orişicât, era cumva cum n-a mai fost într-ale excesului de bine, care nu mi-e străin, da’ deloc şi m-am gândit să nu-mi supraimpozitez cu gânduri în plus bruma asta de iniţiativă privată întoarsă cu faţa spre optimism superqualité. Am încheiat când veni vremea să mai săvârşesc o dată Taina Înmulţirii Cafelei, am mai consemnat un rând că măcar pe sus avem şi noi infrastructură şi singurul fade out pertinent care-mi veni in minte cu gândul la frumuşaţa de ssssuare model bec ecologic fu ăsta:
“Care eşti pe la mansardă, eu n-am decât un request neintervenţionist: fă bine nu-l desfileta.”  :)

Sunday, September 12, 2010

Pre-surgery Soundtracks (6)

Am mai zis, mai zic şi-am să repet:
din exces de bine am să crăp când am să crăp, claaaaar!

Mai fin, iubiti credinciosi, mai fin!
...adica Pre-surgery Soundtracks (5)

photo by Frank Brauner

Saturday, September 11, 2010

Friday, September 10, 2010

Nu poţi umbla şi cu nedreptatea-n ___,
şi cu dreptatea-n gură, băi!

Să dau şi eu cu vorbele după cazu’ Vântu un pic:
Mă’ fraţilor, ce dracu’ povestiţi voi aici? Că i se face o nedreptate lu’ Vântu, că nu trebuia reţinut, că trebuia judecat nuş’ cum, în nuş’ ce condiţii de maximă corectitudine? Păi să vă explic o treabă: aveţi dreptate, DAAAAAAR nu contează! Uite de ce: ţara asta e un haos şi un cuib al nedreptăţilor CU CONTRIBUŢIA LUI VÂNTU şi a altora ca el! Adică, dragilor, dacă eu săvârşesc o enormitate de nedreptate (sau mai multe) împotriva altora, MULŢI, FOAAAAAAAARTE MULŢI, pe bază de ce să mai am dreptu’ să strig “Ruşine, doamnă, ruşine! Asistaţi la cea mai cumplită perioadă din istoria României de după 1989.”? De ce e, băi, cea mai cumplită perioadă, că ţi se-ntâmplă ţie toate astea? Când scăpai tu curat din toate mocirlozităţile de nedreptăţi şi înşelăciuni şi alunecări de pe orice dungă de standard moral era bine, nu? DA, sunt de acord cu nedreptatea în răspuns la nedreptate! Cred că omul în general nu înţelege nici durerea, nici alte forme de suferinţă decât când reacţiunea e cel puţin simetrică! Da, cred că merită să se mănânce infractorii între ei, ştiu că Băsescu profită de faptul că e greu să sară cineva în apărarea unuia ca Vântu, dar ştiţi ce?
BINE FACE! O face pentru că EXISTĂ O BAZĂ de la care să pornească! Nu l-a pus nimeni pe Vântu să fie porc şi dejecţie umană! Mi-e silă şi de Vântu, şi de Băsescu în egală măsură, nu simt nevoia să sar cu tava plină de principii alese în apărarea unuia care
şi-a băgat ____ în ele principii
ca să facă banii pe care i-a făcut! Băiete, dacă ai renunţat la principiile corectitudinii când ţi-a folosit ţie, renunţă şi acum. Trrrrebuie să fii consecvent, Vântule!
Dă-le-n mă-sa de principii până la capăt!

Şi un pic despre minunata presă:
Dacă presa avea ceva în cap, reacţiona scurt şi sadic, exact pe versul lui Băsescu: “Insituţiile să-şi facă treaba.” Şi gata. Dar nuuuu, presa trebuie să-i ofere spaţiu gratuit de promovare lui Băsescu şi să lase în aer unicele probleme care contează la ora asta – da da, alea legate de economia moartă şi descompusă – pentru că altfel nu-şi merită numele de presă de rahat. Sigur, sigur, continuaţi, că al’fel nu vă stă bine.

Wednesday, September 08, 2010

Doctore, potoleşte-te!

Am chef de analiză pe text şi de răfuială pe prinţipuri de lojică de clasa a 6-a cu domnu’ doctor. :D

Păi zice domnu’ doctor aşa:
“Mda. Nu trebuie să ai ochiul format ca să începi să-ţi pui întrebări. Ce păţeşte sistemul medical în aceste magnifice zile de efort politic se aseamănă foarte mult cu ce au păţit în anii ’90 făbricile şi uzinele patriei.”
Aşa, şi? A deranjat pe cineva? NU. Deci? Care-i treaba? E rău? Foarte bine! Oricum nici asta nu va deranja, poporu’ e patriot şi înghite cu ţuică. Orice, de la calmante scoase din uz în toată Europa, mai puţin în RO, până la rahat cu proprietăţi miraculoase.

Şi mai zice domnu’ doctor aşa:
“OK, OK, aşteptăm cu toţii privatizări fastuoase etc. Dar, să vă reamintesc ce a însemnat privatizarea la români? Să vă reamintesc că nici o ţară europeană nu privatizează de-a-n _ _ _ _ _ sistemul naţional de sănătate? Să vă reamintesc că o apendicectomie în privatul real, cel de dincolo de Tisa, începe de la 1000 de euro? În context, să vă reamintesc care e venitul mediu per cap de angajat român?”
Se revoltă cineva pe undeva? NU! Concluzia? Cred că pacientu’ român are nevoie de o reîmprospătare a memoriei, că bag de seamă că-şi uită nătăfleţu’ şi venit mediu, şi prezenţa organelor interne, şi tot ce mai ţine de supravieţuirea-i. Lasă, dragă, să ia credit, să-şi gireze casa şi rinichii nepoţilor ca să nu crape de apendice isterizat intern! Şi aşa medicii în viziunea pacientului român n-au altă treabă decât să ia şpăgi. Daţi-le chitanţă, ‘tu-le paştele lor de civilizaţi selectiv!

Şi iar zice nenea Făuritoru’-de-Bine:
“Să vă mai reamintesc că nici până acum, nici Casa Naţională de Asigurări, nici Ministerul Sănătăţii şi nici nimeni altcineva nu a stabilit care este pachetul minimal de servicii oferit pacientului român?

Sau să vă spun că spitalul Colentina, de pildă, va fi preschimbat din temelii, din simplul motiv că are mult teren construibil de jur împrejur? Sau să vă mai spun că aceeaşi magnifică CNAS nu doreşte să plătească decât acele datorii ale spitalelor care merg către firmele de medicamente?” 
Da’ a-ntrebat OFICIAL, ORGANIZAT pacientu’ român cum e cu pachetu’ minim? NE-VER! Şi vorbim tot de pacientu’ ăla român care un paragraf mai sus nu mai putea de grija banilor întunecaţi nefiscalizaţi pe care-i mai primesc medicii pentru munca neplătită de sistemu’ în care-i puse dracu’ să intre ca să-şi dea şansa să se trântească zilnic de toţi nespălaţii şi să contabilizeze toate bolile virale la care-i expun condiţiile miiiiirifice în care se fac praf să nu dea pe lângă, pen’că mor nespălaţii. La faza cu Casa Naţională de Asigurări nu-i mai roade-n ___ pe pacienţii români de ce banii ăia nu le oferă nici lor pachet minim cu anumite cevauri, nici medicilor un salariu măcar vizibil cu ochiu’ liber, nu?

Nah, doctore, ţi-am răspuns din afara sistemului. =))
Urăsc pacientu’ român din tot sufletu’ şi-i doresc să crape ca o căpuşă călcata de tren! Chiar dacă mor şi eu cu toată categoria de gât! Oricum nici fizic, nici financiar, n-am să crăp chiar în linia 1, aşa că o să mă pot bucura de piisaju’ primilor cretini murind pă capete! Dup-aia m-oi duce şi eu. :))

Să vă esssplic un pic ce curent mă luă:
Datorită contextului în care m-am trezit aproximativ peste noapte, am avut de curând nefericita ocazie să aud o replică de tembel pacient român: “Am băgat la bani în curu’ doctorilor luna asta, de trebuiau să mă facă şi cu 10 ani mai tânăr!” Şi-n fine, discută şi discută şi discută, şi printre rânduri intoxicate-n fum gros de ţigară (4 ţigări nedespărţite de virgulă a tras numai cât am stat eu la aer în ograda spitalului infect), aud o sumă aaaaaaaaaabsolut derizorie pe care probabil o bagă-n ţigări în mai puţin de o săptămână! Nu i-am mai numărat ţigările care-au urmat, pentru că am intrat în spitalul perfect infect, să schimb două vorbe cu un supermedic român, care nu stă o lună în coteţu’ ăla, stă zilnic, forever, o grămadă de ore, să le umble prin interioarele dezgustătoare nenorociţilor care ulterior ies şi-l înjură în ogradă la ţigară.
Cu voce tare, s-audă toată lumea! 

Uite de-aia sper să aibă de plătit pacientu’ român pentru orice intrare şi ieşire pe uşă de la 1000 de euroi în sus – poate-aşa s-o prinde şi regnu’ cu pricina unde e problema reală, de ce e bine să nu confundăm efectul cu cauza şi, nu în ultimul rând, cât valorează fiecare “cur de doctor”, ca să-l citez pe pacientu’ român generic!

Deci pacientu’ român, ascultă aici:
dacă nu-nveţi sau n-ai chef să te baţi pentru medicii care se bat pentru tine, suportă, boule, suportă!

Tuesday, September 07, 2010

Monday, September 06, 2010

Contractele între două părţi şi oalele sparte

Post inspirat de-o remarcă glumeaţă şi nevinovată
de-a lu’ veru’ Turambar sau Indexul Chirurgilor Însuraţi. =))


Avem aşa: firma 1, firma 2, firma 3, ..., firma n.
Dacă firma 1 şi firma 2 încheie un contract, responsabilitatea de a nu călca în străchini pluteşte nuuuuumai şi numai deasupra ogrăzilor firmelor 1 şi 2. Cum s-ar veni, firmele de la 3 la n
pot călca liniştite inclusiv in străchini, că asupra lor nu se pogoară Duhu’ Consecinţelor, get it? :)) Păi nu, zău, e important, că ştiţi cum e, aşa-i şi cu contractele sociale-n doi: se-nsoară X cu Y şi cartonaşele galbene le ia Z – păi asta-i societate cu toate scândurile-n gard, spuneţi şi voi?! Adică eu mă căznesc să mă conserv ca Obiect Liber Zburător, şi mă trezesc, frate, în coteţu’ cu paseri domestice făuritoare de ouă! Voi nu s’teţ’ în toate minţile, băi! Să mă lăsaţ’ cu gospodăriile voastre, daaaa? Să vă fie clar, eu NU fac ouă PUNCT! =)) Urrrrâţilor!
Get back to basic formal logic, băăăăăăi!

Pre-surgery Soundtracks (1)


What? Don't you think I'm handling it well?

Sunday, September 05, 2010

Friday, September 03, 2010

Azi mai fin

M-am gândit să vă iau mai uşor de tura asta – dacă nu vă prindeţi la ce-i bună anticiparea intratului în iarnă sunteţi de-a dreptul dislexici în lectura de gânduri. :)

Thursday, September 02, 2010

Păreri utile despre asolamentul guvernamental

................ ____________, .... ....... _____ .... _____ ....., --------- _______, ----- ........ ---- _________, --------- _____________ ...........? ........................... ______________ ------, .......... ___________, ____ ..., ...........! ......... ___________ ---------, ----, __________ ............... ....., ______________. .........., ------- _______________, __ .... ------- ..........., ------------------.
Am terminat.