Tuesday, 31 August 2010

Da’ noi de ce să n-avem ca australienii? =))

PSD investeşte eforturi neomenoa... inuma... (futu-i!) supraomeneşti să se transforme în echivalentul profund românizat al partidului australian Family First. Mai la ţintă:
Socrul lui Ponta s-a trezit lider al senatorilor PSD. Aţi simţit?
Mie mi-a trecut un curent prin procesele spinoase. :))

Te iubesc, trăsssni-te-ar Dumnezo şi Maica Precista!

Gata. Atât am vrut să zic numai, serios. :)
Titlul rezumă exemplar atitudinea băsiştilor faţă de liberali.
Amen, brothers and sisters! :))

Sunday, 29 August 2010

Bone-Marrow Deep :)

Am mai zis că nu mai pot de bine? 
Mmmă rog, mai zic, poate se ia. :D

Zdamăsii, zeul protector al românilor

Tot văd spoturi pe televiziuni, cu actori revoltaţi, cu recapitulări de gogoşi băsiste şi alte produse gunoifere lansate din văzduhneala Spirtualităţii Sale şi nu mă prind la ce-s bune. Fără glumă acum,
în regulă, înjurăm împreună că ni se poceşte “dreptul de a nu fi umiliţi”, cum zice unul dintre spoturi, da’... din cauză de înjurătură
în grup s-or găta umilinţele, aşa, by means of strong energy emanated from our verbalised negative passion? Putem continua
cu incantaţiile injuriforme, da’ tare mă tem că făr’ de acţiune
cu rezultat concret, Zeu’ Zdamăsii n-are să ne rezolve trebile
de nici o formă. Mai insistaţi dacă simţiţi, nah, ce să şi zic?

Torenţialele de dimineaţă

Astea sunt un gen de ploi care n-au nimic în comun cu sistemul român de salubritate, da’ ştiţi cum spală? Pfffff...!

Saturday, 28 August 2010

Nu pot procesa veştile proaste.
Şi asta o fi de natură patologică? :)

Medicina de nişă: Secţia Autopsii

Ziceam când cu treaba cu brand-ul turistic al Udrei că în lipsa autoşoselelor singura soluţie e turismul de nişă, mai exact recomandam orientarea înspre publicul care oricum e pregătit şi dispus chiar să descindă până-n fundu’ pământului, în condiţii extreme nu arareori, şi sugeram în ideea asta turismul axat
pe filming locations.
Saaaaaaaau... puteam cumpăra drepturile de uzanţă a lucrăturii lui Jamiroquai, “Travelling Without Moving” – care dacă vă uitaţi voi bine, rezolva nu numai problema sloganului, dar venea şi cu un
logo mirific. Ia:

Este că-i de mare ţinută şi perfect adecvat unei ţări agrare, mai precis zootehnice, specific dat mai ales de privirea ca bou’ la poarta UE? :))

In the same vein, mă gândesc să extindem logica de nişă şi în alte domenii. Învăţământul e ca şi rezolvat – rămânem pe Şcoala de Comerţ, secţia Vânzări Anterioare. Mai avem să-i potolim şi pe Săvârşitorii de Bine din medicina română. Si cred că am găsit soluţia, pornind ca şi în cazul turismului de la lipsuri: n-avem spaţii de internare, n-avem medicamente, n-avem medici, că ne pleacă şi dacă nu pleacă, oricum nu-i angajăm, că-s atrofiate posturile, n-avem serviciu de ambulanţă, n-avem de le oferit pacienţilor nici măcar o budă igienică every here and there. Adăugăm însă şi ceva ce avem: avem o grămadă de terenuri agricole necultivate – e important pentru ecologia fenomenului o să vedeţi. Deci: care e categoria de pacienţi care nu necesită spaţii de internare prea mari, medicamente nuş’ de care, medici nuş’ câţi la orice oră – că arde –, ambulanţe – tot pentru că arde? Păi e simplu: moooorţii, băi, moooorţii! Iacătă şi nişa! Hai cu mortăciunile! Nu vi se pare nimerit? Noi executăm autopsii, dragă – aproape arheologic, nu? Ce naiba, trebuie să lucrăm asortat: în ţările cu speranţa de viaţă ridicată şi cu nivel de trai ridicat, medicina e specializată şi ea, drăguţa, pe chestiuni de îmbunătăţire a calităţii vieţii; într-o ţară cu rata mortalităţii (inclusiv infantile) ridicată şi cetăţeni morţi de foame, pe ce dracu' să fie specializată medicina? Pe autopsii, fireşte! Viii cu viii, morţii
cu morţii,
ce dumnezeu! Şi acum revin şi la terenurile agricole lăsate-n paragină: cu atâţia morţi, alea transformate în cimitire ştiţi cum se-ngraşă organic? Pfffffff... Cu ocazia asta, cel mai probabil rezolvăm şi cu lefurile autopsiştilor, că doar la câtă vegetaţie sălbatică va împânzi cimitirele alea, n-or găsi şi ei nişte pere pădureţe să-şi rezolve problema alimentară? Eu v-am mai zis, nu bani ne trebuie, ci CREATIVITATE! Mare noroc aveţi cu mine...

Am să vă mai dau idei, nu-i problemă. Până una-alta, încercaţi să vă acomodaţi cu mentalitatea, uite, începeţi cu chestii simple, faceţi conversii logice, adaptaţi totul în spiritul noului val. De exemplu, uite ce frumos sună asta: minte sănătoasă în mort sănătos
de necombătut! Vis!

Friday, 27 August 2010

A Blog On Kissing? -- Oh Well... :))

"Give a man a free hand... and he'll run it all over you." - Mae West
Hell yes, the passion and the squalor, the chemistry, kids, the chemistry, the alternative medical care, the prospect of gettin' more, the runway to organic collision, the devolution of responsibility downwards -- from the brain to various other organs--, the conflation of the tactile and the tasty. Alright, enough, just wanted to point out that someone bothered to launch a blog on kisssssing. Ssssweet. :))

Pe la 1.55 explodează! – aşa-i piesa, Băse :))



Well you know your time has come
And you're sorry for what you've done,
You should've never have been playing with a gun
In those complicated shadows


Well there's a line that you must toe and it'll soon be time to go
But it's darker than you know in those complicated shadows
All you gangsters and rude clowns who were shooting up the town
When you should have found someone to put the blame on
Though the fury's hot and hard I still see that cold graveyard
There's a solitary stone that's got your name on


You don't have to take it from me
But I know what I spake
You think you're like iron and steel
But iron and steel will bend and break
In those complicated shadows, go (1.55)


Sometimes justice, you will find, is just dumb not color blind
And your poor shattered mind can't take it all in
All those phantoms and those shades should jump up
on Judgement Day

And say to the almighty, "I'm still stinking of sin"
But the jury was dismissed, took his neck and they give it a twist
So you see you won't be missed in those complicated shadows


You can say just what you like in a voice like a John Ford film
Take the law into your hands, you will soon get tired of killing
In those complicated shadows.

Thursday, 26 August 2010

Cu oala de noapte pe când ieşiţi la protest?

Pen’că mă exasperară ieri şi azi fără de pauză idioţii cu flashmob-u’ dedicat omului Vlădescu, acţiune amplă şi înfiorătoare constând în ieşirea pe drumul din dreptul Ministerului Lipsei Finanţelor cu câte-un borcan de murături, unde volumul de murături e dezlocuit de bani metalici, vin şi eu şi-ntreb: dacă vă pune Vlădescu să vă prezentaţi nu doar personal la ghişee, ci inclusiv cu câte un vas de toaletă pe cap, voi cum reacţionaţi, ieşiţi să protestaţi cu câte-o oală de noapte-n braţe? Nuş’ dacă nu v-a spus nimeni sau numa’ nu vă duce capul, dar în principiu protestul este o formă de revoltă manifestată prin transmiterea ideii de accentuare a efectului extrem al unei aberaţii sau nedreptăţi la care masa critică de revoltaţi este supusă. Eu observ însă că la noi protestele se fac diluând enormităţile guvernului, ceea ce se traduce prin
“Încă nu ne doare cum crezurăţi, vrem mai tare!” – ceea ce
de altfel vă şi doresc să vi se întâmple.

Tema e de fapt largă de tot şi am mai povestit-o şi în dreptul profesorilor (că de medici nu mă leg, am să vă explic şi de ce – uite, pun un asterisc şi vă zic la sfârşit: *. Ăla. :D). V-a explicat
Mircea Badea cum stă treaba cu maimuţărelile de la mitinguri şi cât de eficiente sunt ele, dar văd că n-aţi înteles. Păi mă’, oameni buni, protestele voastre gen scenetă de stradă sau obiceiuri de Crăciun la români, secţiunea Dansuri cu măşti, ar avea vreun sens dacă tot ceea ce aţi avea de transmis ar fi că nu vă convine ceva.
Da’ de unde dracu’ vă veni în cap că haitele de la butoane de grija confortului vostru nu mai pot dormi? Ei ştiu foarte bine ce ardei iuţi vă introduc pe terminaţia tubului digestiv! Voi aveţi total altă treabă de facut, Anemiile Voastre, nu semnalizări de stradă, nu confirmări poştale cum că aţi interceptat pocinogu’! Voi tre’ să fiţi ăia fioroşi care dacă nu obţin X chestie, răspund brutal cu Y chestie esenţial de evitat, pe model antigen-anticorp! Sau vi se pare că ieşirile voastre cu borcane şi păpuşi reprezintă vreo reacţie cu care nu se poate trăi? :)) Uite, avem în prim-plan FIX două categorii care n-au voie să nu ştie protesta şi să nu ştie ameninţa: profesorii şi presa. Spre exemplu, presa e acel corp profesional care, teoretic, se pricepe cel mai bine la comunicare.
Păi aşa şi-a comunicat presa revolta, cum am văzut zilele astea? =)) Profesorii sunt cei care trebuie să fie experţi în ierarhizări/prioritizări, că doar dau note şi fac planificări. Păi cum ieşiţi voi cu remarci de genul “Renunţăm la grevă, că dacă blocăm anul şcolar consumăm un an din viaţa elevilor”, ştiind că un sistem de educaţie călcat în picioare le consumă toaaaaaaaaată viaţa şi compromite nivelul de cultură al întreeeeeeegii ţări? Choucroute, mes enfants! Să vă fie de la obraz, băi, paratrăsniţilor!
__________________________________________________________
*Aşa, acu’ să vă zic de ce cu medicii n-am treabă – e şi greu de vă prins, nimic de zis. Treaba e banală: mie mi-e frică să le cer medicilor un protest. Pot eu să ştiu cine se află pe masa de operaţie aşteptând pogorârea chirurgului ieşit un pic cu Sorcova la protest pe uliţi? Ştiţi, aia e diferenţa: când se opresc profesorii şi jurnaliştii, nişte sisteme se mişcă mai greu; când se opresc medicii, unii oameni nu mai mişcă veci. Asta ca să ştie şi profesorii, dacă or învăţa vreodată să protesteze, că ar fi bine să protesteze şi-n contul confraţilor bugetari din sistemul de sănătate, care n-au privilegiul revoltelor fără morţi. 

Oxigenul vizual

Uite exact aşa ceva se vede şi de la mine înspre pădure right now, nori de mare viteză traversând luna. Ce să mai şi vreau? Prin plămâni îmi trece visual stuff-u’ cu pricina! Merit. :)

Sunday, 22 August 2010

O fi chist hidatic? O fi hemangiom?
Hai, medicina română!

Ecografie abdominală, rezultă chestie imensă pe ficat (9X7 cm), rezultă trimitere la RMN. RMN-iştii merg pe diagnosticu’ diferenţial cu hidatidoza hepatică, internistu’ de mă trimise la RMN mai dă un ochi ecografic, zice că neaaah, n-are aspect de chist, mai degrabă hemangiom imens cu care foarte posibil să mă fi născut – ce treabă, auzi! :)) De mândră siguranţă, mai băgăm şi nişte analize la sânge, ies şi eozinofilele cuminţi, pe limita inferioară chiar, la electroforeză ies doar albuminele uşor crescute, ne potolim, rămânem că mai verificăm dimensiunile OZN-ului din când în când. Toate bune şi neclare, da’... eu cam simt lucruri nesimpatice prin zona cu pricina şi n-aş chiar testa viteza de reacţie a serviciului de ambulanţă român în caz de vreun şoc anafilactic pe bază de spargere de chist hidatic. :)) Deci? Cum dracu’ mă prind eu dacă-i una sau dacă-i alta?
Medicina românăăăăăăăăăăă, sssspune-mi ceva, draaaaagă!

Presa românească,
această găină ornamentală a democraţiei

Zic găină ornamentală, că de companie în nici un caz nu e – cu mine pe-un drum sau la o vorbă cu gheaţă şi lămâie n-are ce căuta, aia e clar.

Citesc pe blog-ul lui Dan Mihalache despre oarece campanie întru sprijinirea libertăţii presei – campanie..., vorba vine, mai degrabă scâncet.

Bun, în principiu sunt de acord cu motivele revoltei, dar ca să mă alătur unei campanii e nevoie să văd că într-adevăr are stofă de campanie serioasă. Până acum am văzut un blog leşinat, fără un mesaj puternic, nici vorbă să mă convingă de gravitatea situaţiei. Când or învăţa bă'eţii din presă ce înseamnă să faci o campanie care să nu te lase să treci pe lângă ea cu ochii-nchişi, mai povestim. Presa are deficienţe de comunicare majore şi asta e o cenzură mult mai nasoală decât semicapacul care i se aplică dinspre exterior. Nu poţi să te plângi că ţi-a pus cineva gard
la 9 metri pe pista de sărituri când tu din capul locului nu te străduieşti să sari mai mult de 5 metri.

Aşa că fraţilor încă liberi la vorbă, afară de politicienii din opoziţie care au mare nevoie de voi, nici dracu’ nu se ridică nici de pe scaun – luaţi cuvântul scaun cu care sens poftiţi –  ca să vă dezlege vouă limbile democratice dacă nu convingeţi lumea că-i de mare trebuială minunea. Eu, spre exemplu, pentru emisiuni manelistico-paranoide şi ziare scrise mai prost şi mai făr’ de talent decât blogurili, nu mă deranjez să nimic.

Deci întreb concluziv: autocenzura presei prin incompetenţă
nu doare, nu produce dezinformare, nu deformează opinii?

Să clarific lucrurile puţin: m-aş face praf pentru liberatatea presei! Libertatea PRESEI, nu a prostituţiei scrise şi a textierilor de manele în proză.

Saturday, 21 August 2010

Măi, cum trag muştele la aureola lui Ponta...

Mi-a venit în cap o emisiune cu Crin, Ponta şi Boc la TVR, în care Ponta îşi smulgea penele de pe el de nervi încercând să-l convingă pe nătăfleţu’ ăl’ mic şi nechibzuit cât de importantă pentru omenirea politică şi publicul ei e înlăturarea corciturilor parlamentare care schimbă voinţa poporului ştamplilist preacurvind când cu un partid, când cu altul. Şi nu mi-a venit în cap emisiunea cu pricina aşa numai, ca o frunză uscată dislocată gravitaţional, ci m-au lovit recapitulările văzând unde-l aduse schema cinematică a inconsecvenţei pe tânărul mânz de curse:

"Tot ceea ce ţine de noi, aşa cum am făcut şi pe 15 iunie, facem ca să avem numărul necesar de voturi. Asta înseamnă inclusiv compromisuri pentru că, să primeşti oameni de la alt partid, este un compromis pe care, însă, îl facem, în dorinţa de a avea numărul necesar şi de a trece moţiunea de cenzură. De pe 17 octombrie, PSD este capabil să dea ţării o guvernare de o mie de ori, cu modestie spun, mai bună decât guvernarea Boc" (Victor Ponta)

Pe lângă confesiunea privind aplecarea înspre compromis, unde cuvântul aplecare nu e folosit la voia sorţii, ne-a mai trăntit-o
de cap şi pe aia cu 17 octombrie, după luni întregi de interminabile declaraţii cum că viaţa guvernamentală făr’ de anticipate e ca viespea fără dungi. Ponta, mai lipseşte să-ţi desfăşori programul
de racolări parlamentare sub titlul “Iubiţi şi câinii vagabonzi”
şi ai dres-o cu totu’, maică.

Thursday, 19 August 2010

Medicina necesită bani,
da’ tot creierele înclină balanţa

Iaca, în timp ce noi crăpăm prin spitale pen’că îndrăznim ocazional să deranjăm pe-acolo în calitatea noastră de surplus dezechilibrant al sistemului de sănătate aflat şi fără deranju’ nostru în echilibristică pe sfoară – mai bine zis pe sfori – unii se preocupă cu gimnasticile creierului dătătoare de soluţii economice şi inovatoare întru îmbunătăţirea genială a treburilor deja funcţionale – că aşa e-n normalitate, ştiţi, când ajungi la performanţă, nu te reprofilezi pe pauză de bere, ci te faci praf să-mpingi şi mai sus recordul:

“The first-of-its-kind Clinic of Innovation at Oslo University Hospital works a lot like an outpatient health clinic, but treats ideas rather than patients. Ideas walk in, are diagnosed, and are treated or referred; some are sent home with a prescription for further development, and an appointment for a follow-up visit. In addition to providing technical support, the clinic helps with business model development and commercialization. The brainchild of Drs. Andreas Moan and Kari Kværner, it was launched in 2007 to foster innovation by soliciting ideas from health care professionals, research companies, and others outside of the health care industry.”
Read more...

Spânzuraţi-vă careva, să ne lămurim!

Să mă explic: ştiţi că în seara asta s-a făcut dresajul ăla de solidaritate, adică Antena 3 ne-a rugat să ne jucăm cu întrerupătoarele la oră fixă. Nu mai detaliez unde se încadrează imbecilitatea Antenei 3, merg la treburi mai cu vipuşcă fosforescentă: dragă, s-a alăturat şi guvernu’ campaniei şi şi-a redus factura la curent cu câteva minute! Câtă omenie, dom’le, câtă afecţiune solidară..., pfffff! Eu zic să testăm limitele lu’ Boc & The Rectifiers: oare dacă se spânzură careva cu perfuziile se bagă ăştia şi la un exerciţiu gen relaxarea sfincterelor?
Nu vreau să mă gândesc ce recompensă va primi familia îndoliată – ăştia-s în stare să ofere inclusiv reabilitarea termică a mortului!

Avem totuşi şi o veste bună:
eutanasia e legală..., dar cu limită de viteză.

Tuesday, 17 August 2010

Să-ţi dea zeii medici cu două slujbe, cretinule!

În spiritul dezastrului de la Maternitatea Giuleşti:
Retardatul nostru pseudopreşedinte emite din înălţimile-i, cu referire la revolta bugetarilor rămaşi cu remunerarea la concentraţie 75%
(din mai nimic), vomismente cum ar fi:
“Ne mai luăm şi o a doua slujbă, aşa-i în capitalism.”
Cam atât am să-i transmit capitalistului lu’ peşte:
Boule, sper ca într-o noapte să ai o urgenţă medicală care să nu-ţi permită plecarea din ţară în timp util şi fiecare medic renumit (că ştiu că n-ai să apelezi la orice medic se nimereşte să fie de gardă) să-ţi scuipe prin telefon următorul SMS:
“Sună-mă mâine, acu’ sunt de noapte la fast food-u’ de peste drum de spital. Deh, a doua slujbă, aşa-i în capitalism. ;)

Sunday, 15 August 2010

Aliodor, icoana făcătoare de minuni, same shit

"Aproape 100.000 de pelerini au venit duminică de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, să se roage la icoana făcătoare de minuni a Fecioarei Maria de la Mănăstirea Nicula, din judeţul Cluj. Aproape 100.000 de credincioşi au umplut pajiştile din jurul manastirii Nicula. Pelerini din toate colţurile ţării au venit, chiar şi pe jos, pentru a se ruga la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului." (A3) -- îmi trece un curent pe coloana vertebrală când citesc aşa ceva! Pe lângă focarul de infecţie cu sărutatu' icoanei unu' după altul, amărâţii ăia nu ies 100000 să protesteze ca mor de foame şi din lipsă de medicamente, dar vin DIN TOAAAAATE COLŢURILE ŢĂRII, CHIAR ŞI PE JOS, la... icoana făcătoare de minuni. Fraţilor, mie astea îmi dau trezirea şi-mi amintesc de ce e Băsescu preşedinte şi de ce următorul va fi tot un client de-al lui Aliodor.
Sau de-al icoanei făcătoare de minuni, same shit.

Saturday, 14 August 2010

Am o propunere cel puţin genială,
dacă nu chiar dumnezeiască!

Ştiu ce trebuie să facă profesorii revoltaţi de salariile tăiate mult mai mult decât calculaseră! Pfffffffff, ia, nu cred că v-aţi gândit la asta:
Eu propun ca bugetarii din învăţământ să protesteze de data asta în număr ŞI MAI MARE! Nu 30000, ca data trecută, ci 300000! Voi vă daţi seama în ce hal o să se sperie ai Băsescului când or vedea... 300000 (trei sute de mii) de dascăli... dansând Pinguinul????! =))
Bine, hai, am fost rea. Mai bine să închei într-o notă optimistă:
Draaaaagi profesori,
În curând negocierile pentru măriri de salarii vor deveni extreeeem de uşoare. Primii fluturaşi cu “Rest de plată = 0 lei” au apărut – deocamdată la îngrijitori. Cu treabă bună, veţi ajunge şi dumneavoastră acolo, moment în care veţi putea obţine inclusiv măriri cu 500%!!! Lege care de data asta chiar se va pune în aplicare!

Thursday, 12 August 2010

Draaaaaaaaaagiprofesori,

(E leapsa de la Codrin -- din nou! Codrin, te repeti, am mai povestit asta si anul trecut.)

Revenind: mesajul meu catre draaaaagiprofesori e ca tot ce pot sa fac pentru ei acum, dupa ce-au facut ei o treaba cat toate zilele pentru noi toti, e sa-mi pun la bataie talentul artistic si sa ma ofer sa le fac tuturor profesorilor cate-un tatuaj, fie cu 2008, fie cu 50%, cum prefera. Bine, hai, daca insistati va fac si cu Tariceanu, cu semnu' interzis pe fatza. Daca suna ironic, sa sune, dar eu nu uit veci ca in 2008 profesorii au lansat efectiv tema de campanie a basistilor, ei au alimentat potentialul populismelor, transformandu-i pe basisti in "aia care vin cu maririle", ei au facut in felul asta posibila coalitia de dupa alegeri. Si tot asa, uite ca alegerile din 2009 i-au prins pe basisti cu butoanili sub nas si ne-am ales cu ce ne-am ales. Ceea ce li se-ntampla acum profesorilor, adica faptul ca trebuie sa umble cu flegmele lui Basescu pe ochi, e FIX rasturnarea ierarhiilor in dispretul competentei, adica FIX ceea ce i-au facut ei lui Tariceanu:
nici o fapta buna nu ramane nepedepsita. Si la mai mare, draaaaaaagiprofesori. Ne-atz' incaltat.

Nota: Care va pregatiti sa-mi atrageti atentia ca nu pot fi profesorii singurii vinovati de faptul ca s-a ales PD-ul in 2008, multam tare fain, dar restul votantilor au fost oamenii cu galetile, de la care permiteti-mi sa am mai putine asteptari. Chiar daca grosul votantilor a fost de factura inculta, pentru mine responsabilii sunt cei care au turnat picatura decisiva: intelectualii. Amintiti-va cum si la ce diferenta de scor au castigat in 2008 basistii fatza de PSD. Amintiti-va diferenta de scor Basescu-Geoana din 2009. Deci ramane cum am povestit: sa va ia dracu' de profesori care ori de cretini, ori de iresponsabili, v-ati infiintat inca in Parlament la votul pe imbecilitatea cu 50%-ul istoric, sa-i intimidati chipurile pe parlamentari. Doaaaaaaamne, apara si-nconjura, cata neroziiiiiiiiiiiiie! Atata v-a dus pe voi aritmetica de clasa a 4-a si economia de clasa a 9-a, incat sa va ganditi macar o secunda ca ar fi posibila o marire de 50%, in conditiile in care EVIDENT toti ceilalti bugetari ar fi sarit sa ceara mariri, TOT cu 50%? Apoi nu va suparatz', draaaaaaaagiprofesori, da' chiar meritati din plin felgmele alea pe ochi de la Basescu, zau asa.

P.S.: In baza nivelului astuia de inteligenta manifestat de profesori, pot sa suspectez inclusiv ca o buna parte din ei au votat in 2009 cu Basescu, intru salvarea natiei de la reconversia la comunism, nu?

Friday, 6 August 2010

Interesaţi pe dracu’

De când am anunţat că mă ocup de vărsat înspre exterior (pe blog-ul care între timp a murit puţin) gunoaie din viaţa de partid a liberalilor, diverşi membri mă tot sondează să vadă ce urmează să deversez şi mă încurajează să declanşez nuş' ce revoltă, că al’fel nu se schimbă mare treabă prin PNL. Aceeaşi viteji, când îi invit să fie mai exacţi în exprimare şi să se refere la episoade concrete care le-au întors stomacul pe dos, chiar dacă le voi publica sub semnătura mea, că deh, ei sunt membri în Partidul Tăcerii Precaute, una-două devin foarte sfioşi, nu le mai trebe nici revoluţie de partid, nici porceală publică, toate bune. Apoi dragilor, nu-mi păreţi cu aaaaabsolut nimic mai uşi de biserică decât leprele despre care tăceţi consecvent. Aşa că de-ţi vrea să vă căscaţi gura vreodată, nu fug nicăieri, mă găsiţi nefericit de uşor – nefericit, în sensul că n-aveţi nici măcar scuza asta, că n-aţi găsit intermediarul între partid şi public. Iacată, aveţi tot ce vă trebuie, mai puţin creier şi bun-simţ, de care, dacă nu le aveţi de-acasă de la mama voastră, eu n-am cum să vă fac rost. Asta-i treaba, am vrut doar să vă semnalizez că v-a intrat coloana vertebrală in curbă şi nu din motive de lordoză.
Pănă una-alta, afară de Crin mai aveţi în partid un om viu şi cu geamurile transparente, anume Mircea Diaconu, care nu are o problemă fantastică să vorbească deschis despre infecţiile din PNL – pasajul ăsta îl găsiţi în filmul al treilea, dar vi le las la-ndemână pe toate:

 

Eu nu-mi încui uşa,
că pe mine nu mă interesează hoţii

Uite cam aşa ca titlul post-ului ăstuia îmi sună mie replica aia dăşteaptă pe care mi-o scuipau în faţă anul trecut intelectualii:
“Pe mine nu mă interesează politica. Dacă nu mai suport,
plec din
ţară.”  Luaţi de-aici, boilor, plecaţi pe dracu’ să vă ducă. Poate că nici ăi’ de-afară n-or să vă suporte, cel puţin pentru că sunteţi nişte cretini la care le curge din gură. Retardaţi pe două picioare şi-n rest anexe, nu despre interes ca hobby e vorba aici,
e vorba despre interesul de a trăi decent, e vorba despre a nu te uita ca prostu’ cum nişte jeguri de manelişti politici îţi iau şi ultima coajă de pâine expirată de la gură! Deci nu că nu vă interesează politica pentru că-i plină de rahat, nu vă interesează pentru că nu vă duce capu’ ăla turtit atât la poli, cât şi la ecuator. Ca de obicei, reiau faptul că mă bucură enorm perspectiva înăspririi restricţiilor pe piaţa muncii în UE aplicate românilor, pentru că din asta nu vor suferi cei care lucrează oricum la negru, ci fix intelectualii lu’ peşte care mi-o serveau pe aia cu “Nu mă interesează politica.” Eh, dacă politica nu vă interesează, poate moartea de foame şi umilinţa prezintă mai mult interes. Chiar sper să vă strângă Băsescu & The Executives cu uşa până-ţi visa euglene verzi pe pereţi de foame.

Tuesday, 3 August 2010

Sinceritate, numele tău e Udrea!

Băi, rrrăilor! Ce dracu' nu-nţelegeţi din logo-ul ăla? Ce copiat, ce plagiat vă trebue? Păi s-o luăm logic: 
1) Era frunza cu roţi logo de firmă de transport englezească? Era. 
2) Le-am arătat englezilor cum le sar roţile alea dacă vin să facă turism pe drumurile noastre? Le-am arătat. 
Dumnezeu să vă mai înţeleagă – când mint ăştia de ţi se-ntoarce inima cu spatele îi acuzaţi că mint. Când vin în sfârşit cu o metaforă valabilă, iar îi depunctaţi fatal. Urâţilor! 

Monday, 2 August 2010

Sunday, 1 August 2010

Păi cum ce, leşinaţilor?!

Să vă mai zic una, pentru că prea se repetă din toate direcţiile:
Când mă mai scap eu să fac obsevaţii liberalilor (că restul nu contează în agenda mea :))) cum că nu-i văd făcând nimic din proprie iniţiativă şi din producţia la hectar a propriului creieraş, iaca, dragă, ce mândreţe de “răspuns” primesc:
“Da’ ce-ai vrea să facem?”
Poftiiiiiiim??? Cum ce, băi, triştilor, vorba lui Oprescu? Păi n-aveţi nimic de făcut? Dacă n-aveţi, atunci cu ce treabă prin PNL, aşa, ca o aflare în treabă, nu e nimic fain la TV şi vă plictisiţi? Voi înţelegeţi că un partid politic e o entitate pe mâna căreia încap, la diferite cote în diferite perioade, nişte decizii cât toate zilele şi nopţile? Aţi intrat în PNL aşa, ca la Clubul Pensionarilor? Da’ să ştiţi că şi acolo lumea ştie de ce merge: simplu, să joace table, să se ţină de vorbă unii pe alţii, treburi dinastea. Voi nici nu vă cunoaşteţi între voi, dacă e s-o zicem pe aia dreaptă, ca să nu mai vorbim că habar n-aveţi ce scrie-n statutul partidului cei mai mulţi dintre voi -- despre doctrine şi fineţuri istorice and stuff, pfffff, clar n-are sens să povestim, alea-s OZN-uri deja. Revin, se prea poate să nu fie nimic de făcut, dacă aşa ziceţi. Dar revin şi cu întrebarea derivată: atunci ce vânt vă purtă tocmai într-un partid politic? Nu mai bine mergeaţi la un club de dansuri de societate? Sau v-aţi gândit că dacă vă adunaţi la un loc să miorlăiţi în formă organizată negreşit urmează să vi se-ntâmple ceva bun?
Sau vi se pare că ne-ajută la ceva nouă, ăstora fără insignă de partid? Mă’, ca să fiu sinceră, nici măcar nivelul magneziului în sânge nu-mi variază functie de văicărelile voastre, deci liniştiţ’ vă puteţi căra din partid, dacă tot nu vă dă prin cap nimic bun de pus în practică sau măcar de generat dezbateri cu consecinţe, fie şi la nivel de partid. Ştiţi ce vă reprezintă cel mai bine? Nu ştiţi, fireşte, dar vă luminez eu fix în momentul ăsta:
scorul de la europarlamentarele de anul trecut, ăla vă reprezintă. Şi nici măcar nu din punctul de vedere al percepţiei electoratului, ci din perspectiva mentalităţii voastre de rahat, ca să mă exprim fin. Ce v-aţi gândit voi anul trecut? “Nah, acu’ dacă ne-am tras la Congres preşedinte de partid cu fă-te-ncoace, ne putem trage şi plapuma-n cap lniştiţi până rezolvă el cu recordurile electorale.” Aaaabsolut identic procedaţi şi acum. “Avem vedetă politică în vârf de partid, facă-şi valu’.” 
Asta arată cât v-a dus tricicleta să-nţelegeţi din ceea ce înseamnă
votul pe moţiuni, şi nu pe indivizi. Aţi votat un proiect pentru care e nevoie de participarea voastră, dar vă comportaţi ca şi cum aţi fi votat sex-simbolul anului. 

Interlopii sunt cei mai coerenţi oameni din partide

...poate singurii. Interlopii stiu o treabă: "facem oooorice, dar oooorice să ne vedem cu sacii-n căruţă”. Şi o ţin aşa, frate, dintr-un capăt în altul. Tot aia fac şi anul ăsta, şi la anul, şi peste 6 ani, şi tot cu acelaşi scop simplu şi clar: să le meargă. Pe ai’laltă felie mare se găsesc semitârfele ordinare, care se prostituează o lună de zile, după care brusc îşi trag baticu-n cap şi dau ochii pe spate la modul cinematografic-afectat: “Vai, tu, cât compromis e şi-n politica asta! Şi noi, care ne zbatem pentru partid din dedicaţie pentru principii..., of!” Ştiţi fenomenul? Printre astea două categorii, presăraţi printre crepături, mai sunt visătorii şi radicalii, care se zbat bieţii pentru cauze care nu vizează activitatea de partid – că de-aia-s şi aşa puţini.

Ei, eu n-am o jenă decât cu categoria numărul 2. Da da, aia cu
“Ai preacurvit?”/ “- Nu, am luat o probă de laborator.” Uite de-acolo apar revoltaţii în surdină. Păi cum să te revolţi vocal împotriva interlopilor si defecţilor moral dacă tu însuţi/însăţi, la prima probă de rezistenţă morală ai ales să depăşeşti momentul în regim curvesc, după care te-ai dus repede şi te-ai răstignit în calendarul cu sfinţi? Cred şi eu că te lasă vocea şi nici de spate nu te poţi îndrepta! Adică... voi cum credeţi, că poţi umbla aşa, cu punctul zero la subraţ şi-l împlânţi în dreptu’ tău de câte ori ţi-ai schimbat părerea? Uite cum e treaba: iubiţi credincioşi, nu mă deranjează că acceptaţi compromisul cât mă deranjează că nu-i acceptaţi consecinţele. Adică dependenţele de muuuulte multe mizerii, precum şi efectele compromisurilor altora care vă-mping la fund aşa cum aţi făcut-o şi voi cândva. Care simţiţi că vă-ncadraţi la punctul 3, nu aveţi decât o variantă: vorbiţi rar şi tare, să v-audă toată lumea. Dacă vă ţineţi nemulţumirile în buzunarul de pe fund, n-am de vă transmis decât atât: dintr-un harem, nici măcar eunucii nu se califică pentru funcţii în ierarhia sfinţilor.