Cu oala de noapte pe când ieşiţi la protest?

Pen’că mă exasperară ieri şi azi fără de pauză idioţii cu flashmob-u’ dedicat omului Vlădescu, acţiune amplă şi înfiorătoare constând în ieşirea pe drumul din dreptul Ministerului Lipsei Finanţelor cu câte-un borcan de murături, unde volumul de murături e dezlocuit de bani metalici, vin şi eu şi-ntreb: dacă vă pune Vlădescu să vă prezentaţi nu doar personal la ghişee, ci inclusiv cu câte un vas de toaletă pe cap, voi cum reacţionaţi, ieşiţi să protestaţi cu câte-o oală de noapte-n braţe? Nuş’ dacă nu v-a spus nimeni sau numa’ nu vă duce capul, dar în principiu protestul este o formă de revoltă manifestată prin transmiterea ideii de accentuare a efectului extrem al unei aberaţii sau nedreptăţi la care masa critică de revoltaţi este supusă. Eu observ însă că la noi protestele se fac diluând enormităţile guvernului, ceea ce se traduce prin
“Încă nu ne doare cum crezurăţi, vrem mai tare!” – ceea ce
de altfel vă şi doresc să vi se întâmple.

Tema e de fapt largă de tot şi am mai povestit-o şi în dreptul profesorilor (că de medici nu mă leg, am să vă explic şi de ce – uite, pun un asterisc şi vă zic la sfârşit: *. Ăla. :D). V-a explicat
Mircea Badea cum stă treaba cu maimuţărelile de la mitinguri şi cât de eficiente sunt ele, dar văd că n-aţi înteles. Păi mă’, oameni buni, protestele voastre gen scenetă de stradă sau obiceiuri de Crăciun la români, secţiunea Dansuri cu măşti, ar avea vreun sens dacă tot ceea ce aţi avea de transmis ar fi că nu vă convine ceva.
Da’ de unde dracu’ vă veni în cap că haitele de la butoane de grija confortului vostru nu mai pot dormi? Ei ştiu foarte bine ce ardei iuţi vă introduc pe terminaţia tubului digestiv! Voi aveţi total altă treabă de facut, Anemiile Voastre, nu semnalizări de stradă, nu confirmări poştale cum că aţi interceptat pocinogu’! Voi tre’ să fiţi ăia fioroşi care dacă nu obţin X chestie, răspund brutal cu Y chestie esenţial de evitat, pe model antigen-anticorp! Sau vi se pare că ieşirile voastre cu borcane şi păpuşi reprezintă vreo reacţie cu care nu se poate trăi? :)) Uite, avem în prim-plan FIX două categorii care n-au voie să nu ştie protesta şi să nu ştie ameninţa: profesorii şi presa. Spre exemplu, presa e acel corp profesional care, teoretic, se pricepe cel mai bine la comunicare.
Păi aşa şi-a comunicat presa revolta, cum am văzut zilele astea? =)) Profesorii sunt cei care trebuie să fie experţi în ierarhizări/prioritizări, că doar dau note şi fac planificări. Păi cum ieşiţi voi cu remarci de genul “Renunţăm la grevă, că dacă blocăm anul şcolar consumăm un an din viaţa elevilor”, ştiind că un sistem de educaţie călcat în picioare le consumă toaaaaaaaaată viaţa şi compromite nivelul de cultură al întreeeeeeegii ţări? Choucroute, mes enfants! Să vă fie de la obraz, băi, paratrăsniţilor!
__________________________________________________________
*Aşa, acu’ să vă zic de ce cu medicii n-am treabă – e şi greu de vă prins, nimic de zis. Treaba e banală: mie mi-e frică să le cer medicilor un protest. Pot eu să ştiu cine se află pe masa de operaţie aşteptând pogorârea chirurgului ieşit un pic cu Sorcova la protest pe uliţi? Ştiţi, aia e diferenţa: când se opresc profesorii şi jurnaliştii, nişte sisteme se mişcă mai greu; când se opresc medicii, unii oameni nu mai mişcă veci. Asta ca să ştie şi profesorii, dacă or învăţa vreodată să protesteze, că ar fi bine să protesteze şi-n contul confraţilor bugetari din sistemul de sănătate, care n-au privilegiul revoltelor fără morţi.