Sunday, April 06, 2014

Când nedreptatea lui Băsescu devine dreptate

L-am urât multă vreme pe Nastase pentru că l-a făcut mare pe Băsescu prin halul in care s-a căznit (şi in bună parte a şi reuşit) să controleze (tot în bună parte, necinstit) tot ce se putea controla în ţara asta. Acum, de-acolo de la puşcărie de unde e, ţine cu tot dinadinsul să transforme condamnările politice comandate de Băsescu în dreptate-n toată regula, inducând prin mizeriile pe care le emite de-acolo din gaură elementul de meritocraţie. Pare determinat să ne demonstreze ce n-a reuşit Băsescu prin procurorii şi judecătorii lui: că merită să fie-n puşcărie. Alături de el mai există şi jurnalişti care-i amplifică mesajul şi care ţintesc spre o altă formă de meritocraţie, anume aia a distribuţiei suferinţei la nivel uman, în vieţile private – ...care suferinţă se vede treaba că le lipseşte, după cum numai cât nu declară deschis că-i invidiază pe alţii aflaţi în situaţie.

Să clarific ce-mi veni:

Gunoiu’ de Adrian Năstase fu intervievat de către Antena 3 direct la reşedinţa-i actuală, recte la puşcarie. Şi între alte treburi, băiatu’ băgă din organu-i cel mai puţin igienic după cum urmează, referindu-se la Crin: “În ceea ce privește manipularea din 2004, îi aduc aminte că a fost complice și la manipularea 'lacrimilor' lui Băsescu”. (Nu mai citez toate restu’ cretinătăţilor emise, că eu doar cu asta am treabă acum.) Băi infectule, în 2004 Crin nu se ocupa cu lacrimile lui Băsescu, fiind gata ocupat cu lacrimile proprii şi cu ale Irinei, în vârstă de 3 ani pe-atunci, rămasă fără mamă, pricepi? (Stoiceasco, tu pricepi? Dacă-ţi doreşti să trăieşti şi tu asemenea momente pline de tact politic, îţi doresc să ţi se-arate.) Deci Năstase, gagiule, după o asemenea mizerie cam ce-aş putea eu să-ţi urez, acuma spune şi tu? Viaţă lungă, da, asta da, din tot sufletu’! Viaţă lungă tot în condiţiile de lux în care vieţuieşti şi acum, că văd că-ţi dă vigoare, bre! Ba chiar în exces! Ei, vezi, abia acum te urăsc pe deplin, pentru că am ajuns să mă bucur de manevrele lui Băsescu în justiţie. În cazul tău, mă bucur rău-rău de tot, ceva de necontrolat! Abia ASTA te face mai nociv decât Băsescu. Măcar Băsescu ne-a trezit revoltă împotriva demenţelor de care-a fost în stare în toţi anii ăştia – tu ne-aduci în situaţia de a le găsi rostul! 

Friday, March 28, 2014

Tăriceanu, partidul. Tăriceanu, platforma.
În curând, Tăriceanu, gaura din covrig.

Pe când reuşise presa să-i îngroape cât de cât ruşinea cu cazul – tot clinic – Diaconu, Tăriceanu a ţinut musai să ne convingă că încă nu ne-a arătat tot: după ce s-a dat peste cap de trei ori şi s-a transformat în partid unicelular, cu Ilieşiu în rolu’ flagelului, ieri Tăriceanu s-a făcut “platformă economică”(?!!), despre care s-a apucat să-i bage lu’ Crin o epistolă – dizenterie dobândită tot de la unicu-i apostol, Ilieşiu, alt mare compozitor de scrisori de rahat în nevoie de atenţîe. (Că tot l-am adus în vorbă şi pe nefericitu’ ăsta, într-o discuţie cu Cristian tocmai am realizat că, luându-ne după cum îi merge treaba de beton lui Tăriceanu de când împarte vedenia aia de partid cu Ilieşiu, e clar că asistăm la un caz fără precedent de răsplată prin funcţii-cadou: am tot auzit noi de slugoi recompensaţi cu funcţii gen ministru, secretar general sau măcar purtător de cuvânt, da’ Tăriceanu a vrut să fie cu totu’ şi cu totu’ deosebit – l-a binecuvântat pe Ilieşiu cu funcţia de purtător de ghinion. Adevăru-i că l-a nimerit! :)) ) Revenind la “platforma” ăstuia, reiau ce ziceam şi la anunţul cu partidu’, finalizat spectaculos cu... practic exodu’ lui Ilieşiu, dinspre nicăieri înspre Partidu’ Reformator Liberal Aflat În Fază De Ovul Pe Care Nu Vrea Nimeni Să-L F...ecundeze: DOAMNE FEREŞTE! Nu, zău, e groasă, băiatu’ a luat-o rău cu teleguţa prin mălăini, e de neoprit! E-adevărat, nici nu pare să-ncerce nimeni să-l oprească – “prietenii” liberali pe care-i tot invocă nu-l opresc din acelaşi motiv pentru care i-au făcut vânt pe scări şi-n 2009, iar pr’etenii de la Antena 3 Trandafiri, din motive de compatibilitate intelectuală (ca să vedeţi că mă ştiu şi cu eufemismele). Şi uite-aşa, anteniştii îl plimbă prin aglomeraţie la ore de maximă audienţă, să vadă toată lumea că omu’ mai are puţin şi apare-n fustă, doar-doar o rigidiza câteva organe din PNL. Cum, mă’, “platformă economică”, tu, fost prim-ministru 4 ani de zile, fost preşedinte de partid?! =)) Ce-i aia platformă economică? O fi un fel de scândură mai mică, aşa? De-aia zic: în ritmul ăsta, în episodu’ următor om asista neputincioşi la întemeierea unei alte reuşite politice marca Tăriceanu, cu lansare tot la Antena 3, anume gaura din covrig – din care măcar să aiba un sens absenţa oricărui membru. :))
Iubiţi credincioşi, pe bune acum, cât de cretin să fii să-i scrii lui Crin că nu-ţi mai faci partid ca să nu strici PNL-u’, când pe tine te-au lăsat toţi colegii vorbind singur? La ce altă umilinţă mai mare-l putea supune Crin?! Adică-i arăţi lui Crin ditamai căţeluşu’ de plastic şi-i zici “Bă’, mi-e milă de familia ta, nenorocitule, uite, îi pun botniţă.”? =)) Şi ştiţi ce-i mai grav? Băiatu’ cred că-i sincer: e pregătit pentru prezidenţiale... Ascundeţi-vă! :)))))

Tuesday, March 25, 2014

Reflexul ciorapului tras în cap

Mă’, toate-s ca toate, înţeleg să-ţi puţuleşti imaginea ca om politic sau ca partid, da’ vedeţi voi, e ca şi la machiaj – mai întinzi un fond de ten pe faţă, te mai feşteşti pe la ochi, pe buze, treacă-meargă, da’ nu-ţi dai cu tencuială şi cu lavabil, frate! Asta dacă eşti cât de cât zdravăn la cap. Observ însă că Ponta a reuşit să ducă PSD-ul de la statutul de partid mincinos până-n măduvă la ăla de partid cu sex incert. Oamenii ăştia au dezvoltat deja o manie a carnavalului de doi bani – umblă-n fustă, da’ uită să-şi radă blana de pe picioare, îşi trag mască de gazelă, da’ se-apucă să scurme pe rondourile cu flori, împrumută costume de Mihai Viteazu şi strigă “La luptă, bă’eţi!” cu glas de privighecioară. Băi, măcar Lenuţa a dat-o-n mistic, a intrat pă telefon la colonelu’ cu vocea ei şi s-a dat drept coincidenţă laringiană – măcar ai putut râde dracului. :)) Ăştia din PSD nu livrează nici măcar umor involuntar de prost gust – doar prost gust. Pentru anul de graţie 2014 observ că au dezvoltat oarece obsesie cu transformatul în PNL. În prima fază au inventat jena aia de siglă cu USD, întru memoria colectivă a USL-ului făcut prizabil de simpla prezenţă a liberalilor într-însul. Le-a ridicat BEC-ul fusta de faţă cu toată lumea, au intrat în panică, doamne păzeşte, cum să-şi zică direct PSD? L-au hipnotizat pe Tăriceanu, care oricum umbla prin ogradă ca o găină beată de ceva vreme, au rămas cu PeNeLe în mână – sau mă rog, cu PeReLe, nah, pentru rigoarea eşecului. Acum s-au distribuit în teatrul lui Mircea Diaconu în rolu’ aplaudacilor, că pe scenă era prea multă lumină – acolo n-a-ndrăznit decât echipa de sunet şi semiobscuritate Voiculescu & The Backing Vocalists. Deci băieţii ăştia nu-ndrăznesc să ridice mâna când se strigă catalogu’, dar vor să reprezinte România în UE, pricepeţi? La cum progresează în sindromul Wannabe, ăştia-s în stare să se ducă-n PE cu steagu’ Italiei, pe motiv de bună înţelegere cromatică şi spirituală cu partenerii unguri de guvernare.
(Totuşi, partea bună în toată povestea asta cu cacealmaua de identitate a ăstora: mulţi dintre noi, nu suficienţi, ştiam de mult că-i nasol să fii PSD-ist – eh, acu’ s-au prins şi ei. :)) )
_____
Update: Pentru exemple de gogoşerii PSD-iste cu Salmonella, consultaţi replica Iuliei Huiu. :)

Saturday, March 22, 2014

Sunday, March 09, 2014

Să nu se mai întâmple nimic se poate?

Există câte-o perioadă într-atât de infectă, încât nu-ţi mai vine decât să stai cu draperiile trase, cu lumina stinsă şi cu telefonu-nchis, de groaza că iar se mai întâmplă ceva, încă şi mai prost. Abia atunci îţi pică fisa cât de frumos poate fi să nu se-ntâmple nimic, dacă tot nu se poate-ntâmpla nimic bun.
Să fiţi cuminţi. :)

Saturday, March 08, 2014

Friday, March 07, 2014

Complet nepolitic :)


(Do watch on Vimeo!)

Nimic mai dulce decât inerţia sistemului medical

Citind post-ul Iuliei m-a lovit şi pe mine o-ntrebare: oare chiar regretă cineva mazilirea reformei în sănătate? Eu cred că nu. M-am lămurit cum e cu medicii plini de iniţiativă reformatoare – au un singur punct la care ţin pe bune: creşterea salariilor. Hai, poate două, dacă luăm în calcul şi dotările moderne de care s-ar putea întrebuinţa. De principiu, medicii vor să câştige mai bine – în mod perfect legitim – şi să aibă pe ce pune mâna întru bună practică – tot legitim. Problema lor – care devine şi a noastră – e că vor să se schimbe doar ce şi cât curge la robinet, nu şi instalaţia care aduce apa. Sunt sparte conductele? Ce treabă au ei? Să crească debitu’ apei! Sunt ruginite ţevile? Ce treabă au ei? Lor le trebe doar apă curată la robinet, nu şi ţevi noi. Eu aş fi dispusă şi să-i cred pe cuvânt că toţi miniştrii perindaţi pe la sănătate au fost cretini şi golani, şi de-aia n-au fost de acord nici măcar cu propunerile lui Nicolăescu, dar i-aş crede dacă i-aş vedea în mână cu un program clar de reformă gândit de ei, cu pr’etenii lor specialişti în management sanitar. A văzut cineva aşa ceva? Niciodată. Propuneri punctuale pe care nici măcar pe alea nu pot cădea de acord, deşi după zecile astea de ani s-ar presupune că s-au ales apele şi s-au identificat soluţiile măcar pe anumite direcţii mari. Atât primeşti de la ei la negocieri, chestii punctuale, care nu ţin cont de noţiunea de sistem. Un balamuc de nedescris care arată clar că-şi doresc reformă pe bune la fel de mult ca politicienii care de-atâta amar de vreme declară sănătatea publică prioritate şi-i alocă 3 grăunţe, şi alea distribuite aiuristic. Şi sigur-sigur îşi doresc reformă infinit mai puţin decât şi-a dorit Nicolăescu. Eh, acu’ sunt salvaţi, a venit Bănicioiu – ăsta e de-al lor, îi întelege. E ca ei. Ei sunt salvaţi. Noi nu. Noi rămânem de fraieri să le mărim lefurile pe la spate în continuare. Pentru că noi îi credem pe bune că-s prost plătiţi. Ei nu ne cred că suntem prost trataţi. 

Tuesday, March 04, 2014

Că banii n-aduc fericirea e fix trânta
pe lângă faptul că n-aduc inteligenţa! :))

Frate, cum s-a pregătit Gâdea pentru emisiunea de-aseară cu Crin – avea el nişte-ntrebări beton, atât de beton încât nu mai avea răbdare să audă şi răspunsurile, fapt pentru care le-a turnat pe toate deodată, într-un regim de isterie degenerată într-o parodie de audiere securistică la parchet, cu obrăjorii înroşiţi şi aeru’ pe terminate, cu repetiţia întrebărilor, care s-au gătat repede din cauza mitralierii lor pe post de poezie recitată fără de virgule şi fără de puncte, aşa cum fac mititeii de la grădiniţă cu tendinţe tocilăreşti regăsibile în gimnaziu, “Haicopiipedealînjosănedămcusăniuţa”. Doamne, şterge-i păcatele, da’ mai ales arhivele! Că şi Crin a uitat de taina milostivirii, şi n-a mutat de pe poziţie zidu’ de care Gâdea se trântea repetat cu capu’, să-l vadă Ponta şi Voiculescu – din păcate pentru el, dimpreună cu toată ţara. :))
(Crin, doamne fereşte, să nu mai faci aşa ceva, că se autosesizează Amnesty International! =)) )
Înregistrarea (care dacă dispare de pe YouTube, e de găsit aici):

Friday, February 28, 2014

Tăriceanu. Doamne fereşte!

De miercuri de când a ieşit băiatu’ ăsta decis ireversibil să bată toate recordurile în materie de băşcălie atrasă, dincolo de faptul că savurez din plin umoru’ de calitate pe care l-a generat în toate mediile populate cu oameni de care nu şi-a bătut joc genetica, mă tot gândesc dacă merită o analiză politică sau dacă ajunge una legată strict de persoana lui Tăriceanu.
L-am detestat organic pe individu’ ăsta din prima secundă în care i-am văzut moaca pe sticlă. Pentru mine nu era greu – ştiţi că am eu teoria aia cu zâmbetul, care spune absolut totul despre caracterul omului. Eh, Tăriceanu nici măcar nu dispune de aşa ceva, el foloseşte rânjetu’ ca unică variaţie de la figura aia de stâlp nederanjat de nici o tresărire umană alta decât ura provenită din invidie. N-aveam cum să mă-nşel. Şi lucrurile au devenit cu atât mai clare cu cât momentul în care i-a zburat Crin scaunu’ de preşedinte al PNL i-a dat ocazia să se manifeste liniar infect, la vedere, fără fineţuri de stil. Arătarea asta dispune de atâta ură, încât e-n stare să se dea cu capu’ de pereţi dacă-l ştie pe Crin de partea ai’laltă a cărămizilor. Şi exact asta a făcut şi acum. Sătul de maniera ultrarafinată în care i-a tras-o Crin şi cu voie, şi fără de voie din 2009 încoace, s-a gândit Tăriceanu că mai bine şi-o trage singur, mai hard-core. Şi trebe să recunoaştem, ce-i al lui e-al lui, i-a ieşit într-un hal categoric imposibil de egalat. Cum, mă’, din calitatea de fost preşedinte al PNL şi fost premier timp de 4 ani să încerci să rupi partidul şi să rezulte două bucăţi după cum urmează: tu şi tot restu’ partidului?! :)) Ce-ar fi putut Crin să-ţi facă în interiorul PNL mai rău decât asta?! Cum să anunţi că-ţi faci partid şi când strigi “La luptă, băieţi!” în spatele tău să alerge cu limba scoasă Ilieşiu, cu păru-i alb şi faţa desfigurată de frustrarea că n-a vrut Crin să-l facă europarlamentar? (Care Ilieşiu oricum era zburat din partid.) Da’ cum să te duci ca un fraier la Ponta, să negociezi preşedinţia Senatului şi preşedinţia ţării – adică fix poziţia ocupată de Crin şi poziţia vizată de Crin – pe 30 de presupuşi trădători liberali din rândul parlamentarilor partidului? (Chiar aşa, dintre ăia 150 de parlamentari PNL, pe care 30 îi suspectai de lipsă de caracter, gunoiule?) Da’ cum să mergi la Gâdea-n emisiune şi să anunţi la oră de maximă audienţă că te bagi la o cursă prezidenţială susţinut de PSD?! (By the way, eu v-am mai zis ca audienţa ridicată poate fi în egală măsura un mare avantaj şi o catastrofă.) Ca peste două zile să-ţi lipească Dragnea un peşte mort peste faţă, cu o replică, trebuie să recunosc, genială: “USD nu poate face alianţă cu o persoană fizică”. Doaaaamne, Maica Domnului!
Dacă există ceva mai penibil decât Tăriceanu în tot peisaju’ românesc, atunci numai Antena 3 poate fi, care vorbeşte în continuare despre cutremuru’ din PNL şi despre partidul dezaxatului ăstuia, compus din două persoane – deocamdată, că văd ca e-n continuă scădere. (Ştiţi, că ieri se zvonea c-ar fi 3 persoane – Tăriceanu, Ilieşiu şi Titi Holban – numa’ că Titi Holban s-a-mpiedicat de interesu’ naţional în drum spre Tăriceanu şi a rămas la UNPR.) “Tandemul Ponta preşedinte – Tăriceanu prim-ministru” – asta e formula zguduitoare cu care Antena 3 şi-a pus la dispoziţia PSD-iştilor toată audienţa de ieri, pentru ca astăzi PSD-iştii să se şteargă undeva cu ea, anunţând că nici nu poate fi vorba de-aşa o combinaţie. THAT low. :))
_______________________
Pentru memoria neamului fie zis: asta nu e prima tentativă a lui Tăriceanu de a sparge PNL – recapitulaţi momentul decembrie 2009, când Crin făcea pe dracu-n patru să ţină partidul unit, iar Tăriceanu invita la negocieri cu Băsescu.