Saturday, 25 October 2014

Thursday, 2 October 2014

Vreau un PNL “incoerent şi inconsecvent”

Ieri noapte, după o discuţie cu creierul liberal pe care-l consider numărul 2 ca potenţial genetic după Crin, şi la distanţă mică, m-a trăsnit revelaţia: cel mai greşit lucru în legătură cu Partidul Naţional Liberal e că gloata nu-şi citeşte numele – deşi băieţii-s gata să-ţi ia gâtu’ dacă pomeneşti de schimbarea numelui. În moţiunea lui Crin de la congresul din 2010 exista un punct interesant, care vorbea despe extensia doctrinară, despre exploatarea particulei “naţional”, care implică o doză mai mult decât generoasă de conservatorism. Oare omu’ ăsta e singurul care-a citit antetu’ de pe adeziune când a pătruns în partidul ăsta? Adică... oricât de liberali v-aţi da, verişorilor, a-ţi zice partid naţional nu-i lucru puţin, obligă totuşi la nişte grijă pentru tradiţii de toate felurile, valori specifice, capacitate de autodeterminare – că despre asta era şi aia cu “Prin noi înşine”. Păi prin voi înşivă, da’ n-o luaţi ca pe o trimitere strict la musculatura individuală. Fibra naţională pe care încă n-aţi dat-o afară din nume trebuie să se manifeste şi dânsa. Am primit în decursul timpului şi conversaţiilor observaţii cum că invit la contradicţie ideologică, la incoerenţă doctrinară şi inconsecvenţă la nivel de politici publice. Nu, serios..., chiar aşa? Hai să vă spun cum e cu conservatorismul şi liberalismul utilizate deodată. Nu ştiu dacă aţi observat fenomenul, dar faptul că eventual nu l-aţi observat nu-nseamnă că el nu există, înseamnă doar că vă fură peisaju’ şi scăpaţi cadre: românii plecaţi din ţară sunt cei mai patrioţi. Sunt patrioţi la modul cel mai conştient asumat, îi vezi recapitulând istorie naţională, reîncălzind tradiţii, vorbind despre România ca despre noua ţară sfântă, reacţionând emoţional la prezenţa drapelului. Nu ştiu vouă a ce vă sună, poate vă sună a PSD-ism populist de campanie, “Mândri că suntem români”. Mie îmi sună a conservatorism sincer, profund, curat, sănătos. Totuşi, cine-s românii ăştia plecaţi din ţară? Păi probabil că-s unii dintre cei mai liberali conaţionali de care dispunem (teoretic, şi de care dispun alţii, practic). Sunt ăia care n-au întins mâna să le dea Iliescu, să le dea Năstase, să le dea Ponta. Sunt ăia care şi-au luat singuri, şi ne-au mai dat şi nouă. (Este că sună a plusvaloare?) Conservatorism..., liberalism... :) – şi cu toate astea, deşi ăla e publicul cel mai bine mulat pe ceea ce ar trebui să însemne ideologia Partidului Naţional Liberal, FIX ălora nu li se adresează partidu’-cu-blazon, fir-ar să fie! Nu, PNL-iştii concurează în rural cu PSD-ul, că atâta-i duce capu’. (Din 2009 vorbesc singură cu liberalii despre cum trebuie să abandoneze electoratul din rural – am zis electoratul, nu categoria socială, scutiţi-mă cu morala de doi bani. La un segment de populaţie te poţi raporta electoral sau nu, fără să te-mpiedice nimeni ca odată ajuns la guvernare să faci să le fie bine şi oamenilor ălora, nefiind nevoie pentru asta ca în prealabil să le exploatezi sărăcia şi suferinţa pentru voturi.) Deci am văzut că se poate să fii şi megaconservator, şi megaliberal deodată. Da’ să ştiţi că vă puteaţi prinde de chestia asta din şcoala primară, când aţi mers prima dată în excursie cu clasa la grădina zoologică într-un oraş pe care nu-l cunoşteaţi: dacă în interiorul şcolii ăia mai cu apucături liberale dintre voi aveaţi tendinţa să vă rupeţi de disciplina de grup, odată ajunşi în orasu’ zoologic, să-i zic aşa, oricât de evadaţi din puşcărie v-aţi fi simţit, oricât de Free-Nelson-Mandela v-aţi fi dat fugind prin tufe cu prima drăguţă, tooot la grup trăgeaţi cu coada ochiului şi toooot dându-vă cu picioarele-n dos alergaţi la autocaru’ cu uşile semiînchise. Sesizaţi cum funcţionează şmecheria? Liberalism de interior, conservatorism de socializare externă. Chiar nu pot să cred că-i greu de priceput!
Deci dacă la asta se referă haosu’ doctrinar despre care-mi povesteau unii şi alţii când le ziceam că eu mi-s cam conservatoare cu dungi groase de liberalism, atunci da, categoric îmi doresc un PNL răvăşit ideologic în felu’ ăsta! AZI! Să vie!

(Ştiu că nu v-am zis cine-i creierul număru’ 2 din PNL, nu mi-a scăpat, dar pur şi simplu n-are nici un sens acum, ştiu cum merge treaba în PNL, am mai trecut prin asta şi cu Crin – a fost nevoie să-l privesc în linişte timp de 10 ani, de prin 1998 începând, până să se prindă şi liberalii că omu’ e chiar mare de tot.) 

Tuesday, 30 September 2014

Breaking News:
Crin se implică în campania lui Klaus Iohannis! Total!

Deci e aşa: Crin s-a retras întru viaţă tihnită. Şi stătea acolo liniştit, fără să scârţâie o podea, fără să trântească o uşă. Caz rar în politică – ştim cum lasă puterea din mână ai noştri de prin toate partidele, cu secreţii, cu dat foc la casă, cu arătat de cur din tren. Crin, nimic. Discreţie totală. Le-a trebuit liberalilor candidat-clişeu, cu candidatu’-clişeu i-a lăsat şi şi-a văzut de cârmojile lui. I-au zis ispravnicii lui Iohannis că are -80% în sondaje, şi la intenţie de vot, si la încredere – omu’ şi-a însuşit, a zis, frate, doar n-o să mă atârn bolovan la gâtu’ eroului. Băi dragă, n-a fost bine nici aşa. S-au apucat iluminaţii lui Iohannis să-i arunce cu cartofi în fereşti, să-i lipească ciungă pe clanţă, să-i lase pisici moarte la uşă. Ba l-au mai învăţat şi pe nefericitu’ ăla să fie obraznic şi să zică peste tot că până la urmă toooot o să-l susţină Crin la strada mare – da’ ce, e după el? Eh, uite c-au reuşit să-l convingă. Astăzi Crin s-a implicat... practic iremediabil în campania lui Iohannis. În rolu’ cărătorului de picioare-n burtă. Nu ştiu sincer dacă a rămas ceva nedezintegrat din Ansamblu' Rezidenţial Klaus Iohannis  – urâtă ironie, ştiu.

(Am să pun şi înregistrarea minunăţiei când o apărea pe site-ul ăstora. Meanwhile, un rezumat, aici.)

Update, minunea:

Saturday, 27 September 2014

La soare te puteai uita, dar la dânşii ba

Există evenimente la care merită să te duci şi la capătu’ pământului. Astăzi am aflat însă că există şi evenimente de la care merită să lipseşti, tot la capătu’ pământului. Şi am mai aflat şi de ce e sociologic imposibil, acum mai mult ca niciodată, ca PNL să atingă pragul de 20%: oricât de îngrijorător ar creşte cifrele din statisticile bolilor psihiatrice, e tehnic imposibil să găseşti 20% persoane suficient deranjate mintal încât să voteze echipa aia de scăpaţi de la balamuc pe care-am văzut-o... reproducându-se pe scena mitingului ACL de lansare a nereproductibilului Iohannis. Nu numai că n-ai cum să găseşti atâţia români... speciali, dar ăstora li se suspendă şi dreptul de vot. Eu vă jur că aşa ceva nu doar că n-am mai văzut, dar n-aş fi crezut veci că se poate întâmpla, practic! Adică... două partide mărişoare bine se-ntâlnesc la cel mai mare miting pe care l-au produs oricare dintre ele vreodată, şi ce fac? Îşi urcă vedetele din conducerile partidelor pe scenă, unul câte unul, să ragă şi să ţivlească într-un mare hal, ca să ne transmită toată disperarea care-a cuprins tabăra ACL cu sfintele sondaje-n faţă. (Că-s sfinte, nu-i aşa, Iohannis? Nu-i aşa, Ludovic?! N-am stabilit noi că sondajele sunt unicul şi supremul argument în privinţa candidaţilor?!) Bun, Ludovic puteam să presupun că va răcni şi se va scălâmbăia în stilu-i devenit folcloric, Falcă a fost o surpriză urlândă pe care am digerat-o cu multă veselie, Blaga ne-a reconfirmat că are şi el o vârstă, nu mai e nici rezistenţa nervoasă ca la 30-35 de ani, dar Alina Gorghiu...., pffffffffff! Ştiţi, domniţa aceea frumuşică foc, elegantă tot timpul, drăguuuuţă-drăguţă în orice-mprejurare! Mă usturau ochii, că urechile mi se-nfundaseră deja în regim de autoprotecţie. Doamne, apără şi-nconjură! Oare chiar ATÂT de rău e?! Exact ca nişte sectanţi din ăia care-şi dau singuri palme spre iertarea păcatelor s-au comportat, numai cât nu s-au trântit pe jos! Da’ nu-i timpul pierdut, ferească dumnezeu să fie cinic până la capăt Băsescu şi să-l lase pe neamţ în cursă, că numai Tatăl, Fiul şi cu Duhu’ Sfânt ştiu de ce-s capabili ăştia la mitingul de final de campanie! (By the way, nebunia de azi a început pe fundalul unui cânticel care zice “Wake me up when it’s all over” – iniţial mi-a părut o ironie involuntară, dar după ce-am văzut ce-a urmat, a devenit tragic de-a binelea.) Eh, după toată demonstraţia asta psihiatrică, iacătă veni şi rândul “omului zilei”, ca să-l citez şi numai ca pretext pentru a-l aminti pe Temişan, prezentatorul... evenimentului, care Temişan a fost şi el în perfectă armonie(?) cu plămânii fruntaşilor ACL-işti. Şi “omul zilei”, Klaus Werner Iohannis, ne-a demonstrat că se poate tăcea şi în timp ce vorbeşti – există şi infertilitate comunicaţională, ejacularea verbală nu-i musai să producă urmări.

Un singur lucru a fost îmbucurător în legătură cu catastrofa aia pe care-au produs-o ACL-işti pe şoşeauă: absenţa lui Crin. Asta a sunat într-adevăr impecabil. :) Ziceam de multe ori că raportarea mea la Crin e exact aşa cum trebuie să fie relaţia între electorat şi politicienii pe care-i votează/susţine: acolo unde e prezent el, sunt şi eu reprezentată. Eh, e valabil şi în cazu’ absenţelor. Dacă s-ar fi dus între descreieraţii ăia, aş fi simţit că m-a cărat şi pe mine cu forţa la balamuc. Mulţam frumos, frăţioare! (Că tot veni vorba: vezi, om frumos, pentru cine-ai stat cinci ani singur în linia-ntâi să încasezi toate mizeriile băsiste, PSD-iste şi anteniste? Pentru ăştia! Ba nu, eu sper că pentru noi. Ăi’lalţi.)

Privind din afară, rezumatul a ceea ce li se-ntâmplă acum liberalilor cu Iohannis, pe care s-au aruncat ca nişte fanatici religioşi la picioarele Mântuitorului (şi pentru care l-au aruncat pe Crin la gunoi), se regăseşte perfect în vorbele lui Terance Davies: “We have hoped for Paradise, we got the Anus Mundi.” (Of Time And The City)

Friday, 26 September 2014

Cine-şi doreşte denigrarea Serviciilor?

Campania electorală de anul ăsta a luat-o complet spre lumi paralele. S-a început o isterie psihiatrică împotriva serviciilor de informaţii din România. Iubiţi credincioşi, sunteţi zdraveni? Serviciile de informaţi sunt sistemul neurologic şi sistemul imunitar al statului. Vă surâde ideea să-ncercăm ceva fără? Nu-mi pare cel mai inspirat plan. Eu nu ştiu sincer cine-s ăia care proiectează modele de state rămase-n curu’ gol la nivel de intelligence, da’ nici nu vreau să-i cunosc.
Un lucru e clar: cineva vrea să facă şi în cazul serviciilor ceea ce s-a făcut în cazul politicii: să inducă o tendinţă de luare de-a valma. “Toţi politicienii sunt infractori.” Acum, “Toţi ofiţerii acoperiţi/colaboratorii serviciilor sunt securişti.” Cui îi foloseşte chestia asta? În mod sigur nu statului român.
Să lămurim deci nişte lucruri: în servicii sunt adunate nişte megacreiere. (Nu vă uitaţi la numirile politice, ca să nu fiţi proşti de-a binelea – le zicem servicii secrete şi ne-nchipuim că centrii lor de putere se-nfiinţează la strada mare?) Bun, am stabilit, sunt nişte megacreiere care gestionează informaţia. Acu’ spuneţi şi voi, ce şanse sunt ca ăia să fie într-un permanent sincron şi într-o permanentă armonie, fără să mai apară cate-o disensiune, câte-o durere de cap? Aţi întâlnit în viaţa reală cazuri de intelectuali greuceni omogenizaţi perfect între ei? Eu nu. Apoi mai apar diferenţe şi de altă natură. Uite, eu zic aşa: Călin Georgescu, pe care l-am văzut activat ieri seară la Rareş Bogdan, consecutiv intrării în cursă a lui Meleşcanu, pot pune pariu că e marca SIE. Ce legătură/asemănare vedeţi voi între Călin Georgescu şi Mihai Răzvan Ungureanu – tot marca SIE? Călin Georgescu e un tip ultraconservator, naţionalist în toată regula – fără să dea în extremism –, promovează conservarea resurselor subterane ale ţării, îi înjură pe Chevron şi pe RMGC din ficaţi. Ce-a făcut MRU cât a fost premier, de ce a fost zburat prin moţiune? Pentru că tocmai începuse să ne vândă la bucată. Vă amintiţi discursul lui Ponta de la învestirea lui MRU? Ce-a urmat imediat după alegerile din decembrie 2012? Ce ne-a propus “ecologistu’” Ponta care intenţiona în campania electorală să ne bage maşinuţe electrice pe la toate instituţiile? Exact! RMGC şi Chevron. Apoi a fost coabitarea Băsescu-Ponta. Băsescu fiind la rându-i lobby-ist RMGC pe faţă la un moment dat. După cum observaţi, cineva e în permanenţă de serviciu, niciodată nu-s sincronizaţi însă, îşi predau ştafeta simulând războaie politice. Ca să prostească sufletele slabe şi neumblate pe la şcoală decât eventual ca să le facă pagubă părinţilor.
Deci ce avem de fapt? Avem un nucleu al serviciilor de informaţii ultraserios, bulletproof, pentru care ne invidiază o grămadă de ţări, un nucleu în care probabil găsim cei mai naţionalişti şi mai conservatori români – povestim imediat şi de ce – şi nişte lepre, fie foşti securişti, fie progeniturile lor, “profesional” vorbind, care lepre profită de accesul la informaţie ca să ne tranzacţioneze ca ţară, la bucată, contra susţinere externă. (V-aş ruga să observaţi că, dincolo de discursul public pro-democraţie, Statele Unite au susţinut cele mai sinistre regimuri autoritare de pe glob. Căutaţi.)
Unii mai modest dăruiţi de la natură or să mă-ntrebe ironic de unde-am scos-o pe aia cu naţionaliştii din servicii. Păi... Întunecimile Voastre, statul român e însăşi raţiunea existenţei serviciilor ăstora. Iar forţa lor de negociere vine din forţa şi din avuţia statului român. Dacă începe un jaf accelerat, cum ne propune Ponta, o colonizare de bunăvoie şi urgentă, mai cu americani, mai cu canadieni, mai cu chinezi, până la urmă tot se gată resursele ţărişoarei, bre! Dup-aia cine ce mai pune pe masa negocierilor?! Ponta e modelul carieristului cu picioru’ pe acceleraţie, care face orice, zboară oamenii de pe trecerile de pietoni, numai să ajungă el primul. Mă-ndoiesc să fie asta grija care-l __te pe el noaptea, dacă mai rămâne ceva dupa ce se căpatuiesc el şi cu tot neamu’ lui. E pe sistem Băsescu. E ÎN sistemul Băsescu. Blatul numai pentru Antena 3 nu e evident.
Acum e aşa: ce l-a apucat pe Meleşcanu? Păi l-a apucat în felul următor: l-a apucat răspunsul nucleului sănătos la cap din servicii, ca reacţie de urgenţă la ameninţarea Ponta. Că Meleşcanu joacă-n altă piesă decât Ponta ne-o arată poziţia de susţinere a candidaturii lui din partea lui Adrian Severin. Că Meleşcanu joacă în alt film decât Băsescu ne-o spune faptul că Băsescu e blat cu Ponta. (Nu vă lăsaţi prostiţi de numirea lui Meleşcanu la SIE din bunăvoinţa lui Băsescu – aia a fost mişcare venită-n plic şi executată mecanic, nu-l mai priviţi pe Băsescu ăsta ca pe Sfânta Treime.) Băsescu, Ponta, Ilie Sârbu şi restul clanului au de apărat la comun nişte averi cosmice şi de evitat nişte ani grei de puşcărie. Serviciile, în fibra lor spălată, nu.
Aşa că de-aia zic, mai uşor cu punerea serviciilor la zid prin luare la grămadă. Cine doreşte să vadă cum arată o structură informativă cinică, sinistră, care lucrează împotriva propriului popor, să se uite la CIA, nu la SRI, nu la SIE. Până una-alta, reţineţi că aseară pe Călin Georgescu l-am auzit vorbind despre ce vorbesc şi eu de ani de zile: agricultura ca primă resursă a ţării, cea mai potrivită fundaţie pentru dezvoltarea economică în contextul unei inerente crize alimentare; conservarea fondului silvic momentan supus unor defrişări înfiorătoare; conservarea resurselor naturale şi refuzul exploatărilor neprofitabile cu tehnologii poluante, care cu un drum ne scapă şi de resursa agricolă, desfiinţându-ne terenurile; refuzul categoric de a lua măcar în calcul autonomia teritorială cerută de maghiari, dublat de nerecunoaşterea UDMR ca partid politic; demitologizare capitalismului dus în cinism de fanatismul goanei după profit cu orice preţ; preocuparea pentru sănătatea populaţiei ca o chestiune de siguranţă naţională; reprofesionalizarea resursei umane din instituţiile statului – tot ca o chestiune de siguranţă naţională; concurenţă reală în economie; redobândirea reală a identităţii naţionale – a şi avut o formulare extraordinară: “A spune că eşti român în afară e un calificativ, nu o naţionalitate”. Am zis doar câteva linii generale. 1 la 1 egal cu ceea ce îmi doresc eu. Poa’ să fie şi mama serviciilor în spatele lui! Îl accept oricând!
E uşor de recunoscut care parte din servicii e în spatele unui individ, aia de tip sistem imunitar sau aia de tip sistem parazitar, funcţie de calitatea individului. Niciodată latura riguroasă a serviciilor nu-şi va desfăşura activitatea în baza colaborării cu un exemplar superficial şi parvenit ca Ponta. Sau ca Băsescu. Iar de partea aia serioasă a structurilor specializate mie în mod sigur nu mi-e frică. Dimpotrivă, mă tem că numai o intervenţie din zona cu pricina ne mai poate ţine întregi.

Thursday, 25 September 2014

Liberalii au intrat în etapa Medjugorje

De ceva vreme liberalii halucinează-n grup cu Maica Domnului, care li se-arată pe unde-i prinde. Ultima dată au văzut-o în nişte sondaje comandate de Orban şi Eutanasiu. Astăzi urmează să intre în perioada recoltei – ÎCCJ stabileşte dacă admite cererea ANI de a se da termen în dosarul de incompatibilitate al lui Iohannis. (Ştiu, e nasol dacă nici pe revelaţiile divine nu mai poţi pune bază.) Intenţionam să scriu după ce văd mişcarea Înaltei Curţi, numai că tocmai am realizat că nu se schimbă mare lucru. În cel mai rău caz pentru PNL, respinge solicitarea ANI şi Iohannis rămâne candidat. În cel mai rău caz, pentru că întârzie întreruperea delirului lu’ Orban, care de-un timp s-a hotărât irevocabil să-l răzbune pe Tăriceanu, proaspăt laureat într-ale penibilului voluntar. Altfel, din punctul de vedere al absenţei sau prezenţei lui Iohannis în cursa propriu-zisă, nu văd schimbarea dacă iese din peisaj. Ce, acuma simţiţi ceva? (Vorba aia, Elena Udrea a intrat în campanie sărind cu paraşuta. Liberalii, fără.)

Circulase un zvon aiurea cum că PDL a impus condiţia pentru formarea ACL ca PNL să scape de Crin. Atunci am zis ca n-are sens teoria. Ba are. PDL negocia din pozitia de partid fără cap – că aia a rămas odată cu despărţirea de Băsescu – şi era musai ca şi liberalii să pornească de pe picior de egalitate. Nah, acuma-i bine de trăsneşte! Adunând deficitul de leadership al PDL cu deficitul de leadership al PNL chipurile trebe să rezulte întâiul lider naţional, fix preşedintele ţării. Orban se vede că a detestat matematica aproximativ cu aceeaşi pasiune cu care se face de căcat pe scenele electorale, dar de la Blaga mă aşteptam să fi ieşit din ebrietatea aia post-exit poll-uri din 2012 – retrăiţi aici. Văd însă că savurează cot la cot cu noi – nu ştiu dacă din aceleaşi motive – bunătăţile marca Ludovic. 

Revenind însă la liberali, tare mi-e că în cazul lor anul 2014 e un fel de recensământ al oamenilor cu creierii acasă şi cu bunu’-simţ încă în vigoare. N-am idee câţi sunt. Şi asta e o problemă groasă de tot,  că nu se mai văd, în cazul în care mai există. Faptul că din vară conducerea partidului a încăput pe mâna unor drogaţi politic – Orban pare că e all-inclusive, merge dincolo de politică – nu înseamnă că tot partidul trebuie s-o vadă pe Maica Domnului acolo unde le-o arată Orban. Dacă mai există o mână de oameni care nu-s nici pe iarbă, nici loviţi de neamprostie, eu le recomand să se-adune undeva, să-i putem număra. Să se vadă că nu-s de-ajuns, dar că-s prezenţi. Că poate se mai lipesc şi alţii asemenea. Altfel, indiferent de ce-ar face ÎCCJ, Băsescu, Ponta, Antena 3, Vânturile de Vest, problema rămâne calitatea proastă a omului PNL-ist, ca specie. Omul PNL-ist, care-şi trădează prietenul, liderul care l-a promovat şi chiar propriul sistem imunitar, şi se-ndârjeşte să-şi închipuie salvări conjuncturale în braţele vreunei curve ca Iohannis, Tăriceanu sau Meleşcanu. Omul PNL-ist, care te roagă să iei distanţă de el în momentul în care se decide să-şi înceapă cariera de curvă, în speranţa că dacă nu-i eşti prin preajmă pe post de conştiinţă o să fie mai puţin umilitor să simtă jetu’ pe faţă. (Nu, Dan, chestia aia pe care-o-nghiţi nu se cheamă altfel doar pentru că nu-s eu de faţă când o iei în gură. Nu, Iulia, nu perfecţionismul/idealismul meu îţi induce nesiguraţa aia de sine care te face sa scrii şablonistic, nu pentru că aştept eu prea mult de la tine te simţi prea mică atunci când e de dat şi prea mare atunci când aştepţi să ţi se dea. Nu, Radu, nu ţi-am dat niciodată lecţii despre cum să-i fii prieten lui Crin, dimpotrivă: era modul meu de a te-ncuraja să iei distanţă de el – îmi face rău să ştiu că pe lângă el stau “soldaţi credincioşi”, cum îţi place ţie să spui, care nu bagă de seamă că au început să execute comenzi care se-aud dinspre tabăra ai’laltă. Crin avea nevoie de loialitate, nu de prostie.) 

Thursday, 11 September 2014

Victor Ciutacu promovând “oamenii frumoşi” ai României

Sunt cunoscute publicului ciondănelile-mi cu Victor Ciutacu, dar sezonu’ ăsta face clar cea mai in regulă emisiune politică în context electoral. Nu face altceva decât să-i lase pe candidaţi şi pe susţinătorii lor să se trântească repetat cu capu’ de propriile fabuloşenii. :)) Un exemplu monumental îl reprezintă emisiunea de-aseară, în care l-a promovat cum se cuvine pe Ludovic Orban cu tot cu momentu-i Cucu-Bau care va rămâne material didactic pentru studenţii de la facultăţile de comunicare – găsiţi bucata cu pricina de la minutul 44:50 al înregistrării din 10 septembrie. (Vosganian e vis! =)) )

Tuesday, 9 September 2014

Saturday, 6 September 2014

Nucleul dur


Trei probleme cu strategia ACL

După câte se vede treaba, PNL-iştii şi PDL-iştii şi-au fundamentat strategia pentru prezidenţiale pe înclinaţia românilor spre proslăvirea moaştelor. Adică Orban şi cu Eutanasiu urmează ca-n toată perioada de pre-campanie şi campanie electorală să-l poarte pe Iohannis cu racla creştin-liberală prin ţară. Trei hibe are însă strategia asta:

1. Dintre români, numai ortodocşii se-mping la moaşte.

2. Moaştele de altă provenienţă religioasă au embargo din partea ortodocşilor.

3. Ortodocşii nu suportă morţii care vorbesc. 
(Unde mai pui că nu cred nici în extratereştri!)

Monday, 1 September 2014

Sloganul cel mai frumos

Vine pe filiera Cristian Bodea:
“Revoluţia bunului-simţ continuă la Senat.”
Ţinând deschis un ultim front de luptă internă în PNL împotriva invaziei viermilor care l-au impus pe Iohannis candidat la preşedinţie, Cristian lansează sloganul ăsta lipindu-le un peşte mort peste faţă mai ales oxiurilor care au profitat de bunăvoinţa lui Crin în toţi anii ăştia, după care n-au avut aaaabsolut nici o reţinere să-şi inventeze un milion de circumstanţe atenuante pentru faptul că s-au adăugat în coada trenului de curve aliniate la rând la pupat de cur în spatele lui Iohannis. Nu fac aici listă cu toate mizeriile din partid, că mi-i şi lene, şi nici n-am nici o miză în sensul ăsta. Fac însă trei nominalizări care contează, pentru că le-am acordat credit şi muuult mult timp şi atenţie, promovându-i în acelaşi timp peste tot ca pe pitele lu’ dumnezeu, sărind uneori pentru ei la gâtul unora precum Cristian, care-i criticau pentru că atârnau de Crin fără să-l sprijine în mod real – atunci când nu-l încurcau de-a binelea:
1. Dan Mihalache – un gunoi de care PSD-iştii s-au descotorosit fără jenă şi căruia Crin i-a dat o şansă de supravieţuire politică pe care băiatu’ nu s-a sfiit să şi-o însuşească, după care acum, sub pretextul salvării naţiunii de pericolul Victor Ponta, el fiind cel dintâi cetăţean al patriei, n-are nici o jenă să lingă cu aer filogerman în dosu’ bine definit al lui Iohannis.
2. Radu Zlati – un om de mare bun-simţ şi bine intenţionat, dar care nu s-a putut răbda să nu se adauge pe lista celor care totuşi n-ar rămâne nici pe dinafară, aşa că de ce să nu profite de pretextul campaniei în care toată lumea din partid trebe să tragă pentru candidatu’ desemnat? Urât! Şi mai ales păcat. Radu e chiar un individ cu creierii funcţionali.
3. Iulia Huiu, pentru care îmi pare cel mai şi cel mai rău. O tipă de asemeni cu un creier mai mult decat funcţional, şi de mare omenie, care însă suferă de păcatul dependenţei autoimpuse. Refuză cu îndârjire să umble pe picioarele proprii şi preferă să se facă indispensabilă pe la diverse case: a fost Tăriceanu – lumina, lumina! :)))) –, a urmat Dan Mihalache, apoi Eugen Nicolăescu – domnule fost ministru, îmi cer scuze, e vina mea, eu i-am arătat direcţia, mă pocăiesc! –, apoi Crin – frăţioare, idem Eugen Nicolăescu, mă iartă, nu mai fac! =)) Momentan e într-o derivă, atârnă benevol câte un pic de fiecare dintre ultimii trei. Sindromul liniei 2, n-am ce să-i fac, am încercat o grămadă de vreme s-o conving că n-are nevoie de simbioze inventate pentru a exista, degeaba, nu merge. Nu pot s-o ajut, dar nici nu pot să-i scuz curvismul involuntar prin toleranţă, rezultat din refuzul de a se delimita de Mihalache şi din tăcerea oribilă în legătură cu catastrofa Iohannis. Asumă-ţi, Iulia, bolile venerice se transmit şi prin simpla atingere, nu doar prin penetrare.

Ca să revin la bucuria vremii: Cristian rocks! :D
Crin trebuie să fie tare mândru de el. :)