22 noiembrie a fost prima zi

Notati pentru istorie:
Valul de sustinere a lui Crin Antonescu a inceput pe 22 noiembrie. Sper sa va sune suficient de absurd incat sa va faca atenti:
raman in tara pentru Crin Antonescu. Evident ca nu ma refer la persoana lui. Ma refer la entuziasmul care s-a adunat in jurul lui
pe 22 noiembrie. In conditii de frauda majora, cu sustinerea unui partid mic in raport cu concurenta si aflat in opozitie, cu efortul partidului franat pe alocuri de orgoliile ranite dupa Congresul PNL
din martie, 20% voturi curate, venite din partea unui electorat educat si preponderent tanar, este un inceput care-mi starneste curiozitatea si-mi alimenteaza rabdarea.

In Reply To Dave's Great Posts (94, 95, 96, 97)

Dave’s original post: Build Your Own Creative Director

Personally I look for someone who can make me better.
Dave Trott

Latin version:
Personally I look for someone I can’t afford to let down.

Both versions rely on anticipation and feedback. Differently. In the first version, greater weighting is given to feedback. In the second one, the accent falls on anticipating expectations. What’s also clear is that Dave has the ability to distinguish between professional interaction and human interaction. I don’t. (And when it works, it’s great. But when it doesn’t, failure becomes depression. Is there anything that can be done about it? I have no idea, but if you find an answer, please let me know.)
________________

Dave’s original post: Shake Things Up

Don’t sit and stare into space thinking about it.
Do something.
Anything.
Get it moving, get unstuck. Dave Trott

In other words, don’t look for silence, look for music.


________________

Dave’s original post: It Makes Perfect Sense To Them

Now in that situation, your immediate response is to say,
“You’re joking, right?” But if you say that,
your commercial won’t be allowed to run on TV.
So you say, “Hmmmm, I see your point.”
And you take the scene out.
Because, whatever we think,
it makes perfect sense to them. Dave Trott

I agree with that, but I can’t play that way. I can’t say yes when I don’t mean it. (Is it because I’m young?) Does perfectionism ever lead to anything perfect? Probably not, but it sometimes leads to something greater than anything we’ve seen before.
________________

Dave’s original post: Lighten Up

I’ve met ad people who analyse whether you have the right to laugh or not. They analyse all sorts of details that make laughing immoral.
I suppose if they had the authority to introduce the smiling licence, they’d introduce it. And that’s not creativity.
That’s narrow-mindedness.

20% dintre români zâmbesc sincer

Primul lucru pe care l-am făcut în momentul în care s-au anunţat rezultatele exit poll-urilor a fost să mă apuc de scris într-o tonalitate plină de repulsie la adresa calităţii proaste a votului (măsurată inclusiv de referendum: 77% dintre votanţi vor unicameral). N-are sens să descriu cât negativism încăpea în rândurile alea, cei care mă cunoaşteţi ştiţi foarte bine cum percep eu suprapunerea etichetei de “răul cel mai mic” peste numele lui Geoană. Pe scurt, tocmai descriam sfârşitul lumii restrâns la nivelul României, când cineva imi trimite clipul următor:

În câteva secunde m-am trezit zâmbind. Când am încercat să revin la textul pe care-l începusem, mi-am dat seama că nu-l pot continua, pentru că între timp trecusem în alt film. Nimic nu mai era la fel de negru. Abia în momentul acela am realizat de ce Iohannis a acceptat propunerea lui Crin cu ceva timp în urmă, deşi l-au mai curtat şi alţii, şi de ce s-au adunat şi restul forţelor în jurul lui cu atâta uşurinţă. Nu-i poţi refuza optimismul. L-au acuzat jurnaliştii pe durata campaniei că e crispat. Nu reiau acum povestea cum că receptorul preia o parte din nervozitatea emiţătorului şi dacă pui intrebarea pe un ton isteric, n-ai cum să primeşti un răspuns de soţ iubitor. Mă limitez doar la a spune că Antonescu e probabil cel mai optimist politician român şi ştie să inducă aceeaşi mentalitate şi celor din jurul lui, transformând astfel posibilităţile în actualitate. Anul acesta, dupa 20 de ani de politică făcută pe bază de negocieri prin scoaterea ţării la licitaţie, Crin a introdus şahul politic şi a dat exemple clare de mişcări care lasă adversarul fără ieşire. Ieri tocmai am asistat la transformarea locului 3 în locul 1. Toate mişcările de pe masa politicii se-ntâmplă funcţie de mişcările lui Crin Antonescu. Toate speranţele valului anti-Băsescu (inclusiv ale jurnaliştilor isterici, între care nu mă feresc să-l numesc pe Ciutacu, de la care aşteptam infinit mai mult) atârnă de intensitatea participării lui Crin la campania din zilele următoare. Geoană depinde în momentul de faţă de cât de atractiv poate să-l facă Antonescu, lipindu-i în frunte eticheta unui proiect care să aibă în sfârşit un dumnezeu. (Nu-l mai ironizez pe Geoană referitor la viteza cu care a fost nevoit să lase dracului din mână ameţeala cu programul Locuridemuncăşiţăranifericiţi, după ce ne-a împuiat capul şi ne-a bătucit urechile toată campania. Mă bucur că i s-a făcut o demonstraţie cum că planul de-acasă de la Hrebenciuc nu se potriveşte cu cel din târgul lui Crin.)

Crin Antonescu şi-a scos votanţii din minoritate. Asta înseamnă puterea votului calitativ asupra votului cantitativ. Testul de inteligenţă a poporului român a eşuat, dar 20% dintre români zâmbesc sincer, deodată cu Crin.

Lucrurile nu se termină aici. Valul de entuziasm din rândul tinerilor care l-au sprijinit pe Crin Antonescu va continua. Şi nu e intuiţie feminină, e o promisiune de care am să mă ocup îndeaproape.

Nu ne batem pentru linişte, ne batem pentru muzică.

Faceti o minune!

Nu va lasati impresionati de exit poll-uri – sunt aceleasi case de sondare care pretind ca de fapt noi nici nu existam, daca se gandesc ei mai bine. Faceti ceea ce stiti cel mai bine si ceea ce ati facut tot anul impecabil: comunicati! Luati-va familiile si prietenii de mana si scoateti-i la o plimbare de duminica. Nu stiu pe la voi cum e, dar aici e o vreme superba, e o lumina minunata si un senin perfect. Pana si vremea tine cu noi! Nu va speriati de autobuzele pline, nu va speriati de cozile infernale din sectiile speciale, nu va speriati de numerele mari in general. Credeti in numerele mici puse impreuna. Uite un exercitiu:
In situatia unei prezente la vot de 50%, caz in care, sa presupunem, Crin ar lua 20%, daca fiecare din cei 20% mai aduce la vot o persoana dintre cei care in mod normal nu s-ar deranja, desi-l simpatizeaza pe Crin, prezenta creste la 60%, conditii in care Crin ar fi pe la 33%.
Turismul electoral e inspaimantator intotdeauna
pentru ca revolutia mersului pe jos nu se-ntampla niciodata.
Faceti o minune azi, pentru ca asa cum 20 de ani n-ati avut cu cine vota, se poate intampla ca de la sansa de anul asta sa mai treaca alti 20 daca o ratam.
Faceti o minune si scoateti-va prietenii la vot.
Mergeti pe mana lui Octavian Paler, care spunea ca Antonescu e singurul politician pe care-l admira.
Mai avem putin.
De voi depinde daca luam totul sau ramanem cu nimic.
Va multumesc mult! Poate fi ziua noastra!

Mergeti pe mana lui Octavian Paler

Octavian Paler spunea despre Crin Antonescu
ca este singurul politician roman pe care-l admira.
Mie-mi ajunge pana si argumentul asta.

Doar audio – îmi dă senzaţia că-mi ascult gândurile :)

Introducere:

Incheiere:

Analiza in cuvinte o gasiti aici.

O epavă, un tocilar şi un om

Cred că asta pot să spun despre dezbaterea de ieri dintre
Traian Băsescu, Mircea Geoană şi Crin Antonescu. Sigur că putem
să despicăm în firimituri episoadele dezbaterii şi să numerotăm pumnii – mă scuzaţi, n-o să fac asta, am rămas cu o neaşteptată oroare de numere după toată campania lui Geoană, nu doar după confruntarea asta. (Îmi cer iertare că nu vă pot scrie numele din cifre, domnule Geoană.)

Trec în mare viteză peste epava din confruntare -- toţi trecem, nu? I-a venit şi lui vremea.

Recunosc transparent că pentru Geoană am oscilat între eticheta
de tocilar şi cea de robot. N-am vrut să fiu abruptă, însă am senzaţia că în final tot la eticheta de robot ajungem. Dacă-mi arătaţi secvenţe din Geoană pe sărite, nu pot să le încadrez în secţiunile dezbaterii. Pentru că-s toate la fel. Mi-e frică rău de uniforme.
Şi de liniaritate. Şi de priviri îngheţate. Zic aşa: să nu ne pomenim că schimbăm un preşedinte care plânge de câte ori îi iese cu un preşedinte care nu plânge deloc. Asta e senzaţia pe care mi-o lasă Geoană, că e un om care nu plânge şi care nu se bucură natural. Atât oamenii inculţi, cum e Băsescu, cât şi oamenii îngheţaţi, cum e Mircea Geoană, au un mare defect: ca să se simtă bine au nevoie de lux şi ca să-i emoţioneze ceva, trebuie să-i privească personal şi direct, nu se cutremură la suferinţa care se-ntâmplă dincolo de gardul propriei ogrăzi. Mi-e frică şi de numere. De numerele lui Geoană, că-n rest, matematica e-o minunăţie. Crin i-a făcut o demonstraţie monumentală ieri: i-a arătat cât de monstruos arată numerele dacă le traduci în oameni (la care le-nveţi pe de rost numele, dar la care nu le reţii feţele). Statisticile lui Geoană mă înspăimântă la modul la care mă înspăimântă replicile de laboranţi din industria farmaceutică, în a căror rapoarte pacienţii testaţi sunt numere pe două coloane: viii cu viii, morţii cu morţii. (Mi-a venit în minte un documentar pe care-l prezentase Cristian Tudor Popescu la un moment dat -- făcut pare-mi-se de nişte studenţi – despre industria de pui care s-a dezvoltat ca rezultat al manipulării crunte pe tema gripei aviare. Doamne, Boc, iar mi-am amintit...) Aşa că, domnule Geoană, mie când îmi merge prost, nu-mi merge prost statistic. Îmi merge prost de mi se schimbă metabolismul. Iar oamenilor ălora de le-ai învăţat numele din cartea de telefon, probabil tot ca să te-asiguri că-n imediata vecinătate se găsesc nişte numere, nu le e foame statistic, le e foame de le vine să facă fotosinteză! Uite de-aia mi-e frică de numerele tale, pe care oricum ţi le dau alţii, iar tu le-nveţi pe dinafară. Şi tot pe dinafară, din păcate, rămâne şi esenţialul. Şi ştii de ce mi-e frică? Mi-e frică de ce numere îţi vor livra aceeaşi alţii la un moment dat. Pentru că mi-ai demonstrat că n-ai nici o jenă în a ţi le asuma pe nemestecate. N-am nevoie să schimb un preşedinte băutor cu un preşedinte lichid, care ia forma vasului în care se află. Şi domnule Geoană, geniu’ politicii externe, la nivel internaţional numerele sunt împotriva noastră -- doar personalitatea ne-ar mai putea scoate la lumină în timp util, vorba lui Crin. Mă bucur în schimb, domnu’ Geoană, că vorbeşti
5 limbi străine: engleză, franceză, spaniolă…, română şi demagogie. Însă sincer, nu mi se-apleacă inima peste balustradă de curiozitate să văd cum e viaţa cu un preşedinte care vorbeşte o limbă română atât de şovăielnică, încât nu-i în stare nici măcar să lege numerele alea multe-ntre dânsele cu prepoziţiile corespunzătoare. Vezi, domnule Geoană, încă o farsă pe care ţi-o joacă statistica: ai trăit de două ori mai mult decât mine şi vorbeşti de 10 ori mai prost. English included. Sunt frumoase şi numerele…, dacă ştii să le trăieşti. Ca fapt divers, mie-mi plac numerele mici şi pline, putem povesti cândva. Şi partidele mai mici îmi sunt mai simpatice. Supleţea încă mai e un semn de sănătate.

Cu aceeaşi repulsie vorbeam şi înainte de 2004 despre Băsescu. Cei care-au refuzat incultura alături de mine probabil ştiu cât de greu e să-ţi stăpâneşti ura faţă de cei care votează în regim trial and error, ca la scurt timp după şampanie să se prindă că au votat ca după un ceai de mătrăgună. Şi scriu şi acum, preventiv, despre Geoană. Înţelegeţi cât puteţi. Dar dacă înţelegeţi ceva, nu uitaţi că de tura asta aveţi de ales. Încă mai aveţi de ales, există şi opţiunea umană, care vine cu erori umane, evident, dar puţine şi în limite de bun-simţ şi în tot cazul, dominate şi numeric, şi ca dimensiuni de calităţi pe care, nu ştiu voi, dar eu le aşteptam de multă vreme. Nici măcar n-am să fac efortul de a-i înşirui calităţile lui Crin Antonescu. Vă spun doar că e viu, e uman şi nu-i dă mâna nici să vă-nghesuie-n autocare până-i ieşiţi la număr, nici să extragă rădăcină pătrată din voi până arătaţi a reformă la limită, nici să vă aproximeze prin lipsă, numai pentru că-i daţi cu virgulă. Şi nici să vă convingă prin sondaje false că v-aţi născut pe locul 3.

La finalul dezbaterii de ieri îmi zicea un gând cu voce tare:
Bine, Crin! Mai avem încă puţin.
După care ori avem totul, ori nu mai avem nimic.
22 e pragul. Ori ne mişcăm la vot, cu tot cu familie şi prieteni, pentru a-l menţine pe Crin între opţiunile din turul 2, ori ne călcăm oportunitatea pe trecerea de pietoni cu absenteismul.
Mi-e greaţă de mediocritate. Eu între Geoană şi Băsescu aleg voia sorţii. Nu investesc nici în Cooperativa Sârguinţa, nici în
S.C. Progresul S.R.L. Şi absenţa mea de la vot într-un astfel de tur 2 e justificată, pentru că un an de zile v-am tot spus că dintre contracandidaţii lui Băsescu, unul zâmbeşte pe bune, iar celălalt umblă cu trandafiri de plastic. Dacă vă trebuie un Geoană care are nevoie de permis de zâmbet categoria B ca să râdă la bancuri, de-aici încolo nu mai e treaba mea, eu am scris destul. Sigur, nu-i musai să citiţi, puteţi să-mi număraţi semnele de punctuaţie şi să-i transmiteţi lui Geoană că mi-a tăiat respiraţia preţ de 65657665 de virgule şi 342455 de puncte de suspensie.

P.S.: La fiecare dintre cele două întâlniri ale lui Geoană cu Crin, Geoană îl anunţa politicos pe Crin că nu-i poate răspunde pentru că-şi deranjează numerele pentru ipoteticul tur 2. Probabil că Geoană şi-a şi aranjat în constelaţii voturile neluate încă. Până la urmă avea dreptate Crin în discursul de lansare a candidaturii, când spunea că va rămâne un visător printre contabilii de voturi… De-asta mi-e drag ca un frate mai mare. Şi cred că nu numai mie – de-asta-i zice multă lume Crin şi nu Antonescu. Sper să fim destui, vorba lui Geoană. Iar ca să ieşim la număr, prima condiţie e să ieşim la vot.

Fragmente din dezbatere.

Va fi ceea ce este si inca si mai putin =))

Sorin Oprescu ii face un scurt portret lui Geoana,
dupa ce savurase cateva secvente din intalnirea Crin-Geoana:

Ultima invitatie la revolutie a lui Crin Antonescu

Bunatatile zilei de ieri

Crin Antonescu,
despre inexistentul si irealizabilul guvern de dreapta al lui Basescu:

Crin Antonescu,
tragandu-i-o lui Gusa in direct, de doua ori:

Mircea Badea,
povestind despre dezbateri.
(Auzi, Geoana? Deci despre candidatul ideal nu ne intereseaza
daca poate sa-nvete economie pe de rost din carti destepte,
ne intereseaza doar sa nu fie prost.)

Domnule Geoană, nu mai insistaţi sau Diplomatul domn Geoană şi aiureola-i de fecioară politico-eonomică

Domnule Geoană, în materie de caracter şi de competenţă profesională, minus cu minus nu dă plus. Două minciuni consecutive nu se anulează reciproc. Două decizii proaste pe aceeaşi temă nu alimentează performanţa.

Să vă povestesc ce treabă am cu Mircea Geoană:
După un episod absolut galactic în care Geoană îl invită pe Băsescu să-şi dispute supremaţia în turul 2 înainte de turul 1, ca în momentul în care Băsescu acceptă (perfid, dar acceptă) iniţiatorul de provocări să se facă ocupat, Geoană recidivează şi mai lansează o invitaţie la dezbatere, presat de lovitura monumentală a lui Crin la Cluj. Dezbatere pe teme economice. Atât. Sigur, care ne mai ştim cât de cât la comunicare ne prindem din prima care-i treaba: e nevoie de un domeniu suficient de sec din punct de vedere al prezentării, încât să fie atenuată discrepanţa cosmică dintre spontaneitatea antrenantă a lui Crin şi platitudinea lemn-metalică a lui Geoană. Alt motiv, care să fie oare? Pe ce principiu un candidat la preşedinţie alege în ultima săptămână de campanie să impună în probabil unica dezbatere cu mai mulţi candidaţi o singură temă, vizibil dezlegată de fişa postului de preşedinte? Sigur că e necesar ca preşedintele să dovedească o bună înţelegere a temelor economice, dar de la bună înţelegere până la iniţiere de soluţii economice mai e loc de-un război mondial. În plus, domnule Geoană, dacă n-ai fost în stare să-ţi convingi propriul partid să voteze moţiunea liberală împotriva impozitului minim, cum o să te cred că ai să aduci la un numitor comun mai multe forţe politice asupra cărora nu ai putere decizională? Sau nu despre incapacitatea de a-ţi convinge partidul a fost vorba? Bine, dar atunci mai sunt două variante rămase pe stoc, una mai proastă ca alta: 1. Chiar ai crezut în impozitul minim, ceea ce ne-a lămurit, inclusiv practic, până unde se-ntinde viziunea ta economică, deci nu mai e nevoie de o confruntare cu nimeni – ne-a fost suficient consensul cu PDL. 2. N-ai crezut în impozitul minim, dar din orgoliu faţă de PNL ai refuzat să validezi opinia corectă a liberalilor, cum că impozitu’ Pogea e cea mai proastă idee. (Sigur, în afară de posibilitatea de a declara război Rusiei.) Aşa faci tu în general, domnule Geoană, până-n şanţ nu te opreşti? Găseşti că-i mai onorabil aşa? Deci? Cum facem cu economia? Şi uite, de-aici am ajuns la o temă foaaaaarte dragă ţie, domnu’ Geoană: predictibilitatea. Reciţi din hârtiile care ţi-au aterizat în braţe cum că instabilitatea e de mare gunoi. Pai ia, hai, în predictibilitate să ne luptăm: ai făcut în viaţa ta un plan de afaceri? Ţi-ai propus nişte proiecte pe-un an de zile? Du-te şi-ntreabă-i pe oamenii din mediul de afacerii cât de sexual e când o mână de dăştepţ’ modifică, în regim de amplificare a crizei, codul fiscal, cu efect în exerciţiul financiar în curs – în dispreţul Constituţiei, bonus! Eu zic că o să te voteze aliniaţi în şir indian. Mai ales cei care erau în negocieri cu firme stăine ai căror reprezentanţi se uită la tine ca la un retardat dacă le transmiţi senin că planurile de afaceri discutate erau gândite pe un cod fiscal care între timp s-a alterat uşor. Mmmbine, cu predictibilitatea economică ne-am lămurit. Poate ai oarece ofertă mai generoasă în plan politic. A, pardon, n-ai – am discutat cu cei care ţi-au votat PSD-u’ să scape de PD-L şi cică după alegeri ai preacurvit cu Băsescu 9 luni. Aaaaulio, şi mai erau şi profesorii, care chipurile sunt încă în stare de şoc de când au descoperit că i-ai minţit cu dovezi false – vezi legea prin care-i făceai cu 50% mai bogaţi. Domnu’ Geoană..., e o lege, futu-i!!! Deci nici predictibilitate politică nu oferi. Atunci? Pffffffff, aaaacum realizez: predictibilitate în sensul că reciţi robotic şi decolorat aceleaşi texte plictisitoare de fiecare dată. Minunat, minunat...

Dar lasă, va fi educativă dezbaterea pe teme economice, în sensul că o să-ţi explice Crin cum se iniţiază o moţiune de cenzură când unu’ ca tine aberează în pat cu Băsescu; o să-ţi explice şi cum se susţine în parlament moţiunea în cauză printr-un discurs demenţial şi liber. A, şi să nu fim superficiali, sunt convinsă că o să-ţi povestească şi cum se ajunge la consens într-un partid. Consensul mai multor partide ţi l-a predat de curând.

Şi domnul Geoană, a propos de viziunea economică şi scâncetele Coaliţiei Geoană-Băsescu relativ la greaua moştenire de la liberali:
a încerca să dezvolţi un proiect de guvernare bazându-te strict pe a critica regimul anterior e ca şi cum ai încerca să conduci uitându-te numai în oglinda retrovizoare. Dar stai liniştit, îţi explică Antonescu şi cum e ăla spirit de anticipare, că le explicase şi liberalilor în 2004 de ce nu-i în regulă Alianţa DA, şi de prin 2005 ne-a tot explicat tuturor chiar de ce nu-i în regulă Traian Băsescu. Geoană, fii atent: CONSTANT a făcut asta, a propos de predictibilitate.

Deci cum facem? O mai dăm pe partea economică?

Da’ de ceee nu vrei să povestim despre diferenţa dintre diplomaţie şi secretomanie? Că doar bunica ta, Iliescu, ne povestea despre viziunea lui Al Gore în legătură cu impactul negativ al secretomaniei asupra societăţilor. Ştii cum e, bine, te-ai dus la Moscova pe furiş, în regulă, a fost vizită neoficială. DAR... în regulă, până în momentul în care presa află şi întreabă. De-acolo de-abia începe să devină suspect, dat fiind că iese Hrebenciuc şi neagă, iese Guşă şi neagă, ca doo trepte mai sus Diaconescu să confirme şi pe Guşă să-l lovească anamneza spontană. Ştii cum zic? Adică... dacă noi ne iubim şi tu te duci pe furiş să pui de-un bine pentru toată familia, a nega, fie şi prin intermediari, în prima fază că ai ieşit din casă nu face decât să-mi inducă îndoieli serioase în legătură cu bunele tale intenţii... Parcă tot mai uşor îmi vine să cred că umbli cu femei uşoare...—chestie de senzaţie, de ce-ai ascunde o treabă bună? Aşa şi cu dezgheţarea relaţiilor cu iubiţii ruşi. Lasă-mă să ghicesc: urma să ne faci o zurbriză de ziua naţională.

Domnu’ Geoană, nu fii trist, în sondaje nu se cunoaşte!
Domnu' Geoană, hai, fii cuminte şi nu mai amesteca ciorba de premier cu preşedinţia călită. (Ştiu, e greu după un an cu Boc şi Băsescu. Tocmai de-asta îţi recomand o perioadă de abstinenţă. Cât despre scoarţa de pe credibilitate, cred c-ar fi bine să nu te mai apleci o vreme...)

Atenţionare prietenească:
Economia nu justifică monotonia.

Mai multe despre domnul Geoană, aici.