Thursday, 11 September 2014

Victor Ciutacu promovând “oamenii frumoşi” ai României

Sunt cunoscute publicului ciondănelile-mi cu Victor Ciutacu, dar sezonu’ ăsta face clar cea mai in regulă emisiune politică în context electoral. Nu face altceva decât să-i lase pe candidaţi şi pe susţinătorii lor să se trântească repetat cu capu’ de propriile fabuloşenii. :)) Un exemplu monumental îl reprezintă emisiunea de-aseară, în care l-a promovat cum se cuvine pe Ludovic Orban cu tot cu momentu-i Cucu-Bau care va rămâne material didactic pentru studenţii de la facultăţile de comunicare – găsiţi bucata cu pricina de la minutul 44:50 al înregistrării din 10 septembrie. (Vosganian e vis! =)) )

Tuesday, 9 September 2014

Saturday, 6 September 2014

Nucleul dur


Trei probleme cu strategia ACL

După câte se vede treaba, PNL-iştii şi PDL-iştii şi-au fundamentat strategia pentru prezidenţiale pe înclinaţia românilor spre proslăvirea moaştelor. Adică Orban şi cu Eutanasiu urmează ca-n toată perioada de pre-campanie şi campanie electorală să-l poarte pe Iohannis cu racla creştin-liberală prin ţară. Trei hibe are însă strategia asta:

1. Dintre români, numai ortodocşii se-mping la moaşte.

2. Moaştele de altă provenienţă religioasă au embargo din partea ortodocşilor.

3. Ortodocşii nu suportă morţii care vorbesc. 
(Unde mai pui că nu cred nici în extratereştri!)

Monday, 1 September 2014

Sloganul cel mai frumos

Vine pe filiera Cristian Bodea:
“Revoluţia bunului-simţ continuă la Senat.”
Ţinând deschis un ultim front de luptă internă în PNL împotriva invaziei viermilor care l-au impus pe Iohannis candidat la preşedinţie, Cristian lansează sloganul ăsta lipindu-le un peşte mort peste faţă mai ales oxiurilor care au profitat de bunăvoinţa lui Crin în toţi anii ăştia, după care n-au avut aaaabsolut nici o reţinere să-şi inventeze un milion de circumstanţe atenuante pentru faptul că s-au adăugat în coada trenului de curve aliniate la rând la pupat de cur în spatele lui Iohannis. Nu fac aici listă cu toate mizeriile din partid, că mi-i şi lene, şi nici n-am nici o miză în sensul ăsta. Fac însă trei nominalizări care contează, pentru că le-am acordat credit şi muuult mult timp şi atenţie, promovându-i în acelaşi timp peste tot ca pe pitele lu’ dumnezeu, sărind uneori pentru ei la gâtul unora precum Cristian, care-i criticau pentru că atârnau de Crin fără să-l sprijine în mod real – atunci când nu-l încurcau de-a binelea:
1. Dan Mihalache – un gunoi de care PSD-iştii s-au descotorosit fără jenă şi căruia Crin i-a dat o şansă de supravieţuire politică pe care băiatu’ nu s-a sfiit să şi-o însuşească, după care acum, sub pretextul salvării naţiunii de pericolul Victor Ponta, el fiind cel dintâi cetăţean al patriei, n-are nici o jenă să lingă cu aer filogerman în dosu’ bine definit al lui Iohannis.
2. Radu Zlati – un om de mare bun-simţ şi bine intenţionat, dar care nu s-a putut răbda să nu se adauge pe lista celor care totuşi n-ar rămâne nici pe dinafară, aşa că de ce să nu profite de pretextul campaniei în care toată lumea din partid trebe să tragă pentru candidatu’ desemnat? Urât! Şi mai ales păcat. Radu e chiar un individ cu creierii funcţionali.
3. Iulia Huiu, pentru care îmi pare cel mai şi cel mai rău. O tipă de asemeni cu un creier mai mult decat funcţional, şi de mare omenie, care însă suferă de păcatul dependenţei autoimpuse. Refuză cu îndârjire să umble pe picioarele proprii şi preferă să se facă indispensabilă pe la diverse case: a fost Tăriceanu – lumina, lumina! :)))) –, a urmat Dan Mihalache, apoi Eugen Nicolăescu – domnule fost ministru, îmi cer scuze, e vina mea, eu i-am arătat direcţia, mă pocăiesc! –, apoi Crin – frăţioare, idem Eugen Nicolăescu, mă iartă, nu mai fac! =)) Momentan e într-o derivă, atârnă benevol câte un pic de fiecare dintre ultimii trei. Sindromul liniei 2, n-am ce să-i fac, am încercat o grămadă de vreme s-o conving că n-are nevoie de simbioze inventate pentru a exista, degeaba, nu merge. Nu pot s-o ajut, dar nici nu pot să-i scuz curvismul involuntar prin toleranţă, rezultat din refuzul de a se delimita de Mihalache şi din tăcerea oribilă în legătură cu catastrofa Iohannis. Asumă-ţi, Iulia, bolile venerice se transmit şi prin simpla atingere, nu doar prin penetrare.

Ca să revin la bucuria vremii: Cristian rocks! :D
Crin trebuie să fie tare mândru de el. :)

Saturday, 9 August 2014

Către Antena 3: Odată ce mi-aţi accesat ficaţii, nu mai puteţi avea pretenţia să răspund cu inima

Nu mi-e milă câtuşi de puţin de gunoaiele de la Antena 3, oooorice li s-ar întâmpla. 
Orice li s-ar întâmpla, nimic nu compensează ce-au făcut ei cu Crin. Pentru că spre deosebire de Crin, ei chiar merită ce li se întâmplă. 

Vedeţi, asta-i problema când comiţi o nedreptate în raport cu cineva, că în momentul în care universu' conspiră să-ţi primeşti porţia înapoi, nu există o limită a dimensiunii şi gravităţii nedreptăţii cu care-ţi plăteşti păcatele -- pentru că asta-i natura nedreptăţii, lipsa de măsură.

Friday, 8 August 2014

Dumnezeul vostru face minuni. Al meu face curat.

(Nu pot să scriu, pentru că mi se derulează-n creieri toate mizeriile slugoilor de la Antena 3 aruncate de doi ani de zile non-stop in Crin. Cine ştie cât ţin la omul ăsta, cine ştie şi ce fel de om e şi ce viaţă a avut înţelege de ce nu se poate ca nişte lingăi pentru bani, care la prima dificultate se apleacă şi-şi ridică fusta, să lovească într-un om care a stat drept şi a rămas curat, deşi greutăţile înfiorătoare prin care a trecut i-ar fi oferit o oarecare scuză pentru eventuale slăbiciuni spre căpătuire uşoară. Nu se poate ca nişte gunoaie care aglomerează o profesie dedicată curăţeniei să se transforme în instanţă de judecată securistoidă pentru un om rămas curat într-un domeniu definit de mizerie. Uite că într-adevăr nu se poate. Fapt pentru care continui să cred în dumnezeul meu intuitiv şi nedoctrinar care trage o mătură după el.)

Wednesday, 23 July 2014

Povestiţi-ne şi nouă ce-aţi simţit

Mai am totuşi o restanţă conversaţională cu nişte liberali. Făcând bilanţul prezenţei publice a lui Crin din 2009 până acum, cu susţinătorii şi duşmanii lui cu tot, mi-a venit în cap o treabă: schimbarea de tabere în PNL. Există acum încă pe baricade un număr de susţinători aprinşi şi sinceri ai lui Crin, care în 2009 însă l-au susţinut pe Tăriceanu. Până-n ziua de azi n-am văzut pe niciunul dintre ei să-şi toarne cenuşă-n cap, “Dom’le, am fost un dobitoc, am avut o negură pe ochi, aveam gusturi de ____t, am gândit prin prisma beneficiilor personale, Tăriceanu-mi dăduse o pâine, eventual urma să-mi mai dea.”, habar n-am, ceva asa cumva. Nu, frate, nimeni n-are de-şi făcut analiza propriilor opţiuni în timp. Şi nu zic degeaba că mai am o treabă neconsumată cu ei. Pentru că vreau să-i văd recunoscând că în 2009 după congres dacă nu l-au chiar împiedicat pe Crin, atunci măcar au stat latenţi şi au oftat încă o lungă vreme după Tăriceanu. Şi doamne, cât ar fi contat în 2009 energia lor de-acum, care uite că nu mai contează. Practic nu mai contează, că altfel, sigur, la nivel uman şi la nivel simbolic, e totuşi un semn de evoluţie antropologică. Deci sincer vă spun, vreau să ne-mpărtăşiţi şi nouă din simţămintele de la congresu’ din 2009. Ia, băgaţi, ce simte firu’ ierbei, cum era în sufleţelu’ vostru? Crin băga emoţionale, talente literare, venea cu de-alea cu pasiunea, cu treburi de ţin de om în toată superioritatea lui biologică, venea cu un zâmbet cald, uman, radia tot, sala vuia de entuziasm – voi nu, frate, să vie Tăriceanu să zică de-alealalte cu “o Românie mândră şi prosperă”, cu economia duduindă, cu binele care să fie în loc de rău, cu rânjetu-i de câine rupt din desenele animate, plat la rându-i ca un desen animat, în ciuda corpolenţei. Deci vă rog frumos, vreau să ştiu, trebuie să ştiu cum era la voi în suflet! Ce vă mâna-n luptă să aplaudaţi şi să scandaţi “Tă-ri-cea-nu, Tă-ri-cea-nu!”? :)) Hai că puteţi, măcar acum, dacă tot ziceţi că v-aţi răzgândit între timp şi e mişto rău Crin, înseamnă că aţi înţeles-o pe aia cu asumarea, cu ieşitu’ pe interval! Chiar trebuie să ştim!

(În caz că vi se pare un post ironic, vă corectez acum, ca să nu mă-nţelegeţi şi pe mine prin 2019, ca pe Crin: e probabil cel mai dureros post pe care l-am scris vreodată despre PNL.)

Tuesday, 22 July 2014

Ai voştri sunt ca voi, al meu e ca mine

Ăsta e cam singurul meu mesaj pentru PNL-işti dupa votul de ieri din Delegaţia Permanentă, în care Iohannis şi cuplul tragic Ludovic-Eutanasiu au bifat ce-au avut de bifat. De-aici încolo, fieşcare-n dreptu’ căsii lui, vorba unui vecin deranjat de copiii care se jucau sub geamu’ lui. :))

(Crede cineva ca începând de ieri Iohannis, Orban, Eutanasiu sau marele câştigător, Ponta, sunt mai puţin complexaţi în raport cu Crin?)

Sunday, 20 July 2014

Candidatul din ficaţi

Mâine se desăvârşeşte lucrarea întreprinsă de cooperativa Ludovic-Eutanasiu, prin care Delegaţia Permanentă a PNL va desemna candidatul partidului pentru la toamnă în persoana lui Iohannis. (I-am zis totuşi persoană, dacă nici asta nu apreciaţi, sunteţi întruparea ignoranţei!) În linii mari, desemnarea asta se va face cu nasu-ntr-un sondaj făcut în urmă cu câteva zile. Şi mai de-a dreptul zis, cooperativiştii vor încerca să-şi ascundă decizia în spatele sondajului împricinat

Probleme:

1. Sondajele nu măsoară stări de spirit şi nu analizează calitatea umană a celor chestionaţi, ele culeg răspunsuri. Seci. Sondajele îţi spun câţi votează cu fiecare dintre opţiuni, nu şi cu ce stare de spirit – cu entuziasm, cu lehamitea lipsei de opţiuni, cu indiferenţă etc. Problema când alegi un candidat ca Iohannis e că în mod evident are în spate votanţi ca el: de lemn. De-ăia care răspund “DA” exact ca Iohannis, fără urmă de emoţie. De-ăia care merg la vot să nu stea acasă. Şi-mi permit să trag o concluzie atât de fermă în privinţa asta pentru că urmăresc activitatea pe internet a oamenilor interesaţi de politică. Şi văd o mână de oameni care se fac praf să-l susţină pe Crin, activi non-stop, cu mesaje emoţionale, cu determinarea de a-i convinge şi pe alţii că asta e opţiunea cea mai nimerită. Să mă şi trăsnească dacă am văzut vreun susţinător de-al lui Iohannis argumentând cu entuziasm în favoarea ăstuia! Vă puteţi traduce fenomenul în context de campanie electorală? Baiu’ nu e doar că ai lui Iohannis nu vor face campanie cu entuziasm – şi deci nu vor fi convingători – sau că nu vor face campanie deloc, baiu’ e că ăi’lalţi, ai lui Crin, îl vor detesta din toate viscerele pe Iohannis după votul de mâine din Delegaţie. Eh, ăştia sigur vor face campanie pasională! Împotriva neamţului. În plus, nici un rând de alegeri n-a fost câştigat pe argumente raţionale, starea de spirit şi reacţia emoţională sunt totul.

2. Sondajele nu măsoară fierbinţeala momentului. Degeaba întrebi astăzi omul ce va simţi în ziua votului, după o campanie intensă, cu toate reflectoarele pe candidatul care eventual a stat ascuns sub pat până la ora asta, cum e cazul lui Iohannis. Şi Geoană s-a târât cumva în 2009. Până la momentul temperaturilor maxime. (Dintre Crin şi Ponta întâlniţi într-un moment de maximă fierbinţeală, ceva-mi spune că ăla care-ar ieşi friptură ar fi totuşi Ponta. Dintre Ponta şi Iohannis...)

3. Opţiunea PNL în favoarea lui Iohannis, adică scoaterea lui Crin din competiţia împotriva lui Ponta, are o semnificaţie profundă şi foarte gravă: este acceptarea mesajului propagandei PSD-iste cum că în conflictul Crin-Ponta, Crin n-a avut dreptate. Practic PNL decide că meciul dintre Crin şi Ponta a fost câştigat de Ponta. Dacă ăsta e mesajul pe care-l dă partidul electoratului, eu cred că putem vota direct cu Ponta.

Deci ca s-o zicem perpendicular, decizia de mâine n-are legătură nici nu inteligenţa politică, nici cu principiile, nici măcar cu sondajele pe seama cărora va fi pusă. E mult mai simplu: din ficaţii Partidului Naţional Liberal va rezulta candidatul Klaus Iohannis.
Eu atâta vă spun: să vedeţi de ce-s în stare ficaţii electoratului!

Friday, 18 July 2014

După moda guvernelor din umbră,
acum candidatul din groapă

Poate s-arunce cineva cu ceva lămuritor după mine în privinţa proiectului lu’ Iohannis cu PNL? Mă tot căznesc să mă prind cu ce i-a convins omu’ ăsta pe liberali să-l voteze ca pe Ceauşescu, la un scor de peste 90%, şi nu dă nici în ruptul capului epifania peste mine! Eu de la Iohannis până nu de mult n-am înţeles nici o secundă ce vrea cu viaţa lui, ce vrea cu PNL-ul de s-a-nscris într-însul şi ce caută în politică în general. Era pur şi simplu umbra lui Crin adusă peste noapte în PNL sub formă de închipuire de premier. Neştiind cum dracu’ a dat Crin peste Iohannis în viaţa asta, mai că-mi vine să cred că a fost viceversa – un fel de Meet Joe Black redistribuit cu Crin în loc de Anthony Hopkins şi neamţu’ pe post de Brad Pitt. (După cât de vivace e, nici nu cred că forţez nota dacă-l consider moartea.) Acum e în sfârşit clar care e proiectul lui Iohannis: să devină candidat. Nu preşedinte – că dacă şi-ar dori asta, mai ales că are muuuult mult de recuperat în raport cu Ponta şi timp nu e, l-am vedea activ public pă peste tot. Nu, el e activ doar în partid, şi acolo prin spălătoresele de dosuri Ludovic şi Eutanasiu. Aşa că pot să-i dau o lămurire şi lui Radu, care încercând la rându-i să priceapă ce gânduri de viitor are Iohannis, constata că spre deosebire de proiectul lui Crin, care ocupa toate locurile, proiectul neamţului e un tren gol şi bântuit de duhuri. Constata greşit Radu. Proiectul Iohannis e al naibii de complet. Numai că nu e tren, ci trotinetă, e cu un singur loc, nu include şi PNL-u-n poveste. Proiectul “Iohannis candidat cu orice preţ. SFÂRŞÂT.” indică două situatii posibile, poate chiar trei: 1.Iohannis n-are toţi boii acasă; 2.Iohannis e plantat să-l scoată pe Crin din cursă. 3.eventual ambele. Practic nici nu mai contează răspunsul – doar catastrofa care vine cu el şi care e un pariu sigur. În condiţiile astea, întrebarea mult mai importantă e următoarea: ce doriţi să-i aducă Moş Crăciun lui Iohannis anul ăsta?